Preşedinţia Consiliului UE, un exerciţiu de eficienţă şi luciditate

Autorităţile de la Bucureşti vor da măsura capacităţii lor de a lucra în acord cu par­tenerii europeni şi au şansa să arate că în­ţeleg şi îşi asumă agendele europene. Nu vor avea şansa de a disimula interesul sau de a se ascunde, modest, în spatele unor reu­niuni formale, bifate, aşa, în iureşul în­tâlnirilor. Momentul este complicat, poate unul dintre cele mai dificile din ultimii ani. România va prelua preşedinţia într-o etapă de concluzii, în care, mai mult ca sigur, Brexit-ul se va desărvârşi şi se vor con­tura noua arhitectură financiară şi no­ua filosofie de împărţire a banilor eu­ro­peni în interiorul noului buget multianual post-Brexit.

Tratative, discuţii şi decizii

Uniunea va avea un buget mai suplu, vor lipsi în jur de 10 miliarde de euro anual, sumă care era livrată de Marea Britanie. Preşedinţia română va trebui să negocieze atent, eficient şi inteligent, astfel încât să menţină fluxuri de bani masive către ţă­rile mai puţin dezvoltate ale UE, care sunt beneficiari neţi ai fodurilor europene, grup din care facem parte alături de Po­lo­nia sau de Ungaria, dar şi de Croaţia, de pildă, una dintre ţările împreună cu care împărţim mandatul preşedinţiei. Problema banilor mai puţini ar putea apărea chiar în 2019, deci în interiorul actualului plan bugetar multianual, deşi nu ar fi exclus ca sumele pe care le vira Marea Britanie vis­tieriei europene să fie parţial compensate în urma negocierilor. Nu este exclus ca Ma­rea Britanie să aibă facturi mari de com­pensare a obligaţiilor de plată, pe măsură ce-şi încheie conturile, după cum este posibil ca Regatul Unit să livreze bugetului UE contribuţii în cadrul aranjamentelor de rămânere în spațiul economic, dacă va fi cazul.

În ambele situaţii, România va fi intens implicată în tratative, discuţii şi decizii. Activitatea preşedinţiei este extrem de intensă: mii de întâlniri bilaterale, zeci de întruniri ale consiliilor miniştrilor, mii de evenimente. Slovacia, de pildă, a fost gaz­da a peste 1.600 de evenimente, inclusiv 53 de consilii ale miniştrilor, în cele 181 de zile cât a stat la cârma Consiliului UE, în 2015. Slovacia, care a prins un traseu agitat de Brexit şi de tensiuni geopolitice globale, a găzduit, în Bratislava, zeci de în­truniri la nivel înalt şi sute de evenimente politice şi culturale. Toate statele folosesc preşedinţia pentru a-şi promova imaginea de ţară, exerciţiu în care un rol esențial îl are cultura. Nici România nu va trebui să ig­nore evenimentele culturale, dar, aşa cum stau lucrurile acum, bugetul alocat cul­turii ar trebui mărit substanțial încă de anul viitor. Până una-alta, nicio ţară eu­ropeană nu a eşuat în vreo tentativă de a cumpăra o operă de artă valoroasă, asta de­oarece peste tot cultura are un buget con­sistent, care include fonduri pentru achi­ziţii. Dacă nu pregătim intens preşe­din­ţia culturală a Europei, riscăm să ne facem de râs mai zgomotos decât dacă vom fi siliţi să ne articulăm, cu mâinile noastre, penalităţi pentru deficit excesiv, ce­ea ce e previzibil, hazliu şi trist, toto­dată.

Banii şi imaginea

Evident, vom avea nevoie de articularea unui buget care să acopere toate chel­tuielile ocazionate de preluarea preşe­din­ţiei Consiliului UE.

Bulgaria, al cărei mandat se derulează îna­intea noastră, şi-a inclus deja, de anul tre­cut, în proiecţia de buget o cheltuială de 50 de milioane de leva, cam 25,5 milioane de euro, doar pentru pregătiri. Bulgaria es­timează că va cheltui, în cei trei ani de pregătire şi exercitare a preşedinţiei, apro­ximativ 150 de milioane de leva (76,6 mili­oane de euro). Yana Doncheva, direc­toa­rea Centrului Naţional de Pregătire a Preş­edinţiei Consiliului UE, estimează că fon­durile alocate ar putea fi insuficiente.

Letonia a cheltuit cam 45 de milioane de euro, mai puţin decât cele 60 de milioane programate, dar costurile indirecte au com­pletat o factură totală estimată la 80 de milioane de euro.

Slovacia a dorit să fie eficientă şi a cen­tralizat evenimentele, reuniunile şi întâl­nirile în Bratislava, pentru a ține în frâu cheltuielile. Toate ţările care au exercitat man­datul au respectat principiul trans­pa­renţei cheltuirii fondurilor alocate, insis­tând cu intensitate asupra mesajului că fiecare bănuţ cheltuit are efecte benefice asupra ţării.

La Bucureşti, organizarea preşedinţiei din 2019 pare a fi un obiectiv îndepărtat, ceva neclar. Nu avem un proiect de buget clar, alocat pentru pregătirea şi, apoi, pentru exer­citarea preşedinţiei. Nu avem o listă de priorităţi, nu avem agende culturale. Tre­buie spus că fiecare ţară şi-a impus ima­ginea europeană prin cultură. Dincolo de calendarul încărcat şi de agendele po­litice, economice şi sociale tensionate, cul­tura rămâne amprenta ţării care oficiază ro­lul de preşedinte al Consiliului UE. O mare parte din sumele alocate exerciţiului de şase luni sunt destinate proiectelor cul­turale: sunt programate zeci de concerte simfonice şi expoziţii de artă în ţară, la Bru­xelles sau în statele UE. În fond, ne­gocierile pot continua, relaxat, în foaierul teatrelor, al sălilor de concerte sau la un vernisaj de artă.

Deocamdată, centrul Bucureştiului nu are parfumul unei metropole europene, este mizer, cu clădiri gri, care stau să cadă, pe arterele principale din inima oraşului se desfăşoară şiruri lungi de vitrine oribile, oraşul arată ponosit şi urât.

Bulgarii au alocat 18,5 milioane de euro pen­tru a finanţa renovarea unor clădiri, dar şi pentru activităţi culturale, potrivit agen­ţiei Novinite.

Priorităţile, o necunoscută

Dar pregătirile pentru preşedinţie nu în­seamnă doar estimarea cheltuielilor şi ex­ploatarea la maximum a vizibilităţii unei ţări. Va trebui să înţelegem agenda euro­pea­nă, problemele şi obiectivele ei şi ar fi inteligent să alcătuim o listă proprie de priorităţi.

Fostul premier Dacian Cioloş, cu expe­rien­ţa sa de fost comisar european, a indicat o serie de priorităţi, dar a avertizat că va tre­bui să accelerăm progresele în adoptarea agendei digitale, de pildă. „Vom vedea dis­cuţii la nivel european în perioadele ur­mătoare privind întărirea politicii indus­triale europene, în care România ar pu­tea fi interesată. Ne vom ocupa şi de proiecţii financiare, chiar dacă nu va fi o decizie în timpul preşedinţiei României în această chestiune, dar, invariabil, vor fi discuţii consistente despre proiecţiile bugetare, dar şi despre două politici eu­ropene importante: politica de coeziune şi politica agrară comună“, a spus Da­cian Cioloş la un seminar cu tema pre­şedinţiei Consiliului UE. Este un test de maturitate pentru România, a comentat Cioloş.

Deocamdată, nu avem o listă de priorităţi pe care să le urmărim, după cum nu avem nici o agendă culturală. Bulgaria şi-a de­fi­nit deja una dintre priorităţi: focus pe Ma­rea Neagră, care, spune vicepremierul De­nitsa Zlateva, a devenit, parțial, o mare in­ternă a Uniunii.

Un test pentru cetăţeni

Bine pregătită, eficient derulată şi sufi­cient finanţată, preşedinţia Consiliului UE va influenţa pozitiv percepţia românilor despre clubul european, le va consolida sen­timentul de apartenenţă la acesta. Eu­robarometrul a demonstrat că, în timpul pregătirilor pentru preluarea preşedinţiei, cetăţenii află şi înţeleg mai mult cum func­ţionează Uniunea. Nu întâmplător, pro­babil, olandezii s-au exprimat, printr-un vot masiv, împotriva euroscepticilor şi în favoarea UE: Olanda a oficiat preşedinţia Consiliului UE în prima jumătate a anului trecut. Acelaşi studiu arată că, în perioada de trei ani de pregătire şi exercitare a pre­şe­dinţiei, cetăţenii statelor care oficiază funcţia respectivă devin mai interesaţi de moneda euro, chiar dacă o folosesc deja, ei îi înţeleg avantajele. Desigur, o parte din această simpatie poate fi provocată de valurile de turişti care se revarsă către ţările care, până la urmă, îşi fac o reclamă permanent timp de şase luni, fie prin cul­tură, fie prin imaginile de la reuniunile găzduite.

Nu în ultimul rând, preşedinţia poate crea un sentiment de susţinere a lărgirii UE, prin admiterea altor state în club, punct în care noi avem sensibilitatea noastră fră­ţească privind viitorul european al Mol­dovei. Un alt aspect care i-a sensibilizat pe cetăţeni pe traseul celor trei ani de pregătire şi exercitare a preşedinţiei Con­siliului UE a fost, potrivit studiilor, ches­tiunea Constituţiei europene, necesitate pe care au înţeles-o. Evident, acum se pu­ne o altă problemă: a Europei cu mai mul­te viteze, a Uniunii fragmentare, împărţită în cercuri concentrice. Dar aceasta ar pu­tea fi şansa României de a demonstra că este o ţară ataşată valorilor europene, dis­pusă să continue reformele necesare pen­tru a obţine bunăstare şi că are, ca orice altă ţară din grup, acelaşi apetit imens pentru cultură, amprenta clasică a Euro­pei. În alt registru, va trebui să avem echi­pe de negociatori abili, miniştri care să nu silabisească texte modeste, banale, specia­liști care să pună la punct toate me­ca­nis­me­le acestui complicat exerciţiu european.