Pe aceeași temă
Bucureștiul ar putea fi așadar pus în postura de a-și asuma rolul „mediatorului neutru“ în probleme cu mize colective profunde, precum Brexit-ul sau negocierile dintre statele contributoare și cele beneficiare privind structura viitorului buget comunitar. Nu pot fi excluse nici „lebedele negre“ de tipul unei noi recesiuni economice globale. Politic, spațiul de manevră al președinției ar putea fi constrâns de temperatura electorală premergătoare alegerilor pentru Parlamentul European, când populiștii și euroscepticii vor amenința poziția partidelor politice tradiționale.
Din această perspectivă, rămâne esențial capitalul de credibilitate pe care România îl va proiecta la momentul 2019. De exemplu, o Românie care va deconta atunci nota de plată a cheltuielilor angajate de actualul guvern, printr-un deficit excesiv în afara regulilor impuse de UE și a oricărei discipline bugetare, ar afecta serios potențialul de coaliție și capitalul diplomatic pe care Bucureștiul l-ar putea mobiliza în sprijinul agendei sale.
În același timp, președinția poate reprezenta un moment de oportunitate pentru avansarea unor interese românești, cum ar fi atragerea de finanțări europene care să vină în sprijinul competitivității mediului de afaceri autohton. Totodată, ar putea fi o bună conjunctură pentru revitalizarea Parteneriatului Estic și a investițiilor strategice în zona gri a societăților foste sovietice. Consolidarea statului de drept, ireversibilitatea reformelor din justiție, în special în combaterea corupției, ar putea juca un rol esenţial. Iar Republica Moldova, în special pe fondul oligarhizării sistemului politic de acolo, ar deveni astfel unul dintre pacienții principali.
Nu în ultimul rând, raportarea la Federația Rusă trebuie să fie o prioritate a președinției României nu doar din perspectiva efortului comunitar de contracarare a campaniilor de propagandă și dezinformare orchestrate de Kremlin, dar în primul rând din perspectiva definirii Rusiei ca amenințare pentru unitatea UE.
