De același autor
Viața unui agent de influență al Moscovei în România, plătit sau benevol, ar trebui să fie plină de frustrări și de obstacole. În fond, românii nu sunt tocmai filoruși entuziaști, iar suspiciunea lor istorică este amplificată de acțiunile agresive ale Rusiei, periculos de aproape de granițele noastre. Cum să „vinzi“ românilor drept ambrozie un produs care, pentru cei mai mulți dintre ei, emană miros de pucioasă? Simplu. Împachetezi „Rusia“ în altceva, într-un ambalaj mai atractiv, chiar digerabil. Iar Aleksandr Dughin și pseudo-filozofia sa „eurasianistă“, „antiglobalistă“ și „multipolară“ este un astfel de ambalaj de export al Rusiei putiniste.
Despre Dughin s-a scris mult, în general, în cheie conspiraționist-tabloidă. Omul a fost descris drept un nou Rasputin, o entitate malefică aflată în spatele lui Vladimir Putin, care influențează din umbră deciziile acestuia. Cine crede însă una ca asta este foarte departe de adevăr. Putin este un tip calculat și cinic, un paleo-kaghebist pentru care delirul misticoid-ortodoxist al lui Dughin nu face două copeici. Asta nu înseamnă că Dughin nu are o oarecare influență asupra unor oameni din cercurile Kremlinului, dar cu siguranță nu are atâta influență câtă ar vrea el să credem că are. Ideea că Dughin ar fi „ideologul lui Putin“ este, prin urmare, un mit. Ceea ce nu înseamnă însă că este lipsit de valoare pentru regim. Dimpotrivă. Pentru Kremlin, principala utilitate a lui Dughin constă în faptul că este un bun valoros de export. Producțiile sale intelectuale sunt suficient de provocatoare, de simple și încărcate de potențial de controversă încât să atragă audiență în Rusia, dar mai ales afară, atât în Occident, cât și în lumea islamică și în spațiul asiatic. Pe scurt, „Dughin“ este chipul hiperbolizat pentru export al amenințării rusești. De aceea, ascultându-l pe Dughin, nu capeți acces la gândirea profundă a lui Putin, ci la ceea ce vrea Putin ca toată lumea să creadă că reprezintă gândirea lui. Putinul pe care ni-l dezvăluie Dughin este un personaj fictiv de bandă desenată, varianta rusească a lui Hulk – profund, sentimental și distructiv în același timp.
Și cum împachetează Aleksandr Dughin acest produs mediatic contrafăcut – Rusia și Putin? Vorbind cât mai puțin despre calitățile Rusiei și ale lui Putin, pe care nu le prea vede nimeni, și concentrându-se în schimb asupra caracterului presupus amenințător, distructiv și inerent malefic a tot ceea ce nu convine intereselor Moscovei. De aceea, ținta principală a lui Dughin este civilizația maritimă anglo-saxonă reprezentată acum de Statele Unite, care amenință cu ambițiile sale imperiale civilizația continentală europeană/eurasiatică. Pentru o bună parte a cetățenilor europeni a fi filorus e puțin cam mult de acceptat pentru a fi în ordine cu tine însuţi. În schimb, a fi antiamerican și antianglo-saxon este perfect acceptabil, ba chiar cool.
Este perfect acceptabil și în România, unde să cânți ode lui Putin ar fi obscen, dar a fi antiamerican pare un gest de independență și demnitate. În „sistemul de gândire“ dughinist, imperialismul anglo-american vine la pachet cu alte „rele“: liberalismul politic (individualism, drepturile omului, drepturile minorităților, inclusiv ale minorităților sexuale), liberalismul economic (capitalismul) și globalizarea, care include atât universalizarea „ilegitimă“ a liberalismului politic, cât și a liberalismului economic. Globalizarea duce la deznaționalizare, uniformizare, dezrădăcinare, pierdere a identității și multe alte rele. Expresiile politice ale acestui rău liberal globalizat sunt instituții supra- (deci anti-) naționale precum UE și NATO. Nu are nici o importanță că „teoriile“ lui Dughin se contrazic în mod spectaculos o dată la trei fraze. Trăim într-o epocă nu doar post-factuală și post-adevăr, ci și post-cogitativă, o lume eliberată de constrângerile logicii, în care inconsistența internă a devenit, din viciu, o virtute socială. Și ce dacă pseudo-filozofia lui Dughin este autocontradictorie? Ea este validă câtă vreme corespunde unor lucruri mai profunde și mai „adevărate“ decât recile și impersonalele adevăruri factuale - emoțiilor, „adevărurile sufletului“.
Și cine stă de veghe, cine este stavila care oprește acest rău universal – liberalismul anglo-saxon – să pună stăpânire pe lume, cine reprezintă katehonul care oprește Antihristul să se înscăuneze în fruntea omenirii? Cine alta decât civilizația continentală, eurasiatică (din care o mare parte este reprezentată de Rusia) cu conservatorismul ei inerent, cu tradițiile ei, cu națiunile ei și cu credințele ei religioase. Pentru Dughin n-are nici o importanță dacă ești naționalist de dreapta sau anticapitalist de stânga, dacă ești fascist, comunist, antiislamist și/sau antisemit, câtă vreme ești antiglobalist și antiamerican, câtă vreme te declari împotriva UE și a NATO ești de partea binelui.
Așa vinzi Rusia și interesele ei, inclusiv în țări care privesc Rusia cu neîncredere, precum România. Recrutând mai întâi tot ce poți de la extreme și mutându-te încet, încet spre centrul politicii naționale. În România funcționează. Tot mai mulți politicieni de la centrul puterii politice au un discurs tot mai pronunțat antioccidental, xenofob și antisemit (vezi Soros), anti-UE și anti-NATO. Printre ei, Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu și Liviu Dragnea, Lia Olguța Vasilescu sau primarul Firea, care i-a oferit lui Dughin Sala Dalles. Pentru o țară atât de sceptică față de Rusia, România are în fruntea ei cam mulți agenți de influență ai Moscovei. Plătiți sau benevoli.
