Programul „Prima mită deductibilă“

Reîntors după partida pascală de pescuit din insule, cel mai iubit comandant su­prem s-a aruncat direct în apele tulburi autohtone și a anunțat că înotatul contra directivelor încetează prin ordonanță. Cine vrea să-și mai depună icrele politice la PSD sau măcar să le păs­treze în frigiderele din Ki­seleff și Alexandria trebuie să execute întocmai. Ieșit la ora de dirigenție de la An­tena 3, Dragnea s-a con­fesat: e „nefericit“. Îl în­țe­legem, are perfectă drep­tate. Din Oceanul Indian s-a întors cu doar cinci pești, iar acasă plevuștile de Tudorel Toader și Viorel Ște­fan trag de timp, nu comunică după in­strucțiuni și sunt suspecți de deviaționism. Dragnea a rezolvat totul dintr-o trăsătură de carioca, comunicând așa cum numai el știe: „Se dă, se dă și iar se dă. Nimeni nu pierde niciun leu“. Până și Gâdea a căscat ochii mari, înghițind în sec întrebarea care plutește neagră peste gaura roșie din buget. Cele 28 de miliarde de la care statul își ia adio în 2018 din cauza impozitului global pe gospodărie, la care se adaugă alte 10 miliarde de la măririle de salarii duc sau nu duc deficitul la vreo 7% din PIB? Posibil, dar nu-i motiv de îngrijorare, a explicat însuși ministrul Ștefan, căruia șeful cel mare i-a pus gând rău de re­maniere din cauză că a recunoscut gău­ro­iul, dar nu l-a împachetat cum trebuie. Iar la ambalat deocamdată nu va mai ră­mâne decât Dragnea, singurul de în­cre­dere, capabil, cu suficient tupeu, ima­gi­nație și autoritate să vorbească pe în­țe­lesul maselor despre conspirația care se pu­ne la cale împotriva lui „se dă“. Mai complicat va fi atunci când șapte milioane de cetățeni vor începe să dea piept cu sis­temul și agenții lui fiscali - completat declarații, depus declarații, plătit impozitul, sechestru pentru cei care n-au pus banii deoparte... De aici încolo tabloul de­vine neclar, dar cum afa­cerea made în România „tă­iem impozitele și mă­rim salariile simultan“ are primul termen în 2018, co­lapsul financiar a fost pus la dospit.

Adevărata nefericire a lui Dragnea e însă existențială, fiind legată de timpul tot mai scurt până la decizia finală în dosarul cu abuzul în serviciu (la cel cu referendumul a avut deja ghinion, a rămas cu con­dam­narea definitivă și irevocabilă). Angoasa care-l macină ține însă și de încăpățânarea lui Tudorel Toader de a nu grăbi codurile penale spre parlament. Ministrul, pe care nu-l putem totuși bănui că ar fi vreun mo­nument istoric de caracter, are socotelile lui de imagine și vrea să fie cu „sufletul împăcat“ când va da raportul la Comisia Europeană. N-o spune clar, că nu-i ge­nul, dar știe și el că în parlament legile jus­tiției vor fi coafate după moda se­zo­nului penal din PSD și se va pune borna la kilometrul zero al corupției. Adică, gata cu hăituiala DNA, cu ascunsul șpăgii prin pereți și cimitire, ce atâta abuz în serviciu fără un prag la firul ierbii, jos prima mită, sus drepturile omului corupt! Cu inima îm­păcată în fața fatalității și mâinile spă­late și uscate, ministrul Justiției exersează echilibristica politică, sperând că descă­pă­țânarea promisă de Dragnea îl va prinde pe acesta cu un verdict. Caz în care totul se amână.

Pe de altă parte, sunt lucruri care nu su­feră amânare, chit că s-au petrecut cu opt ani în urmă, dacă e vorba de războiul sfânt împotriva Laurei Codruța Kövesi. Comisia construită pe și din vorbele de ma­ximă credibilitate ale unui fost con­sul­tant politic transpartinic, actualmente mogul și autor al serialului categorie C „Noi sunem statul“, în care pe bună drep­tate se autoinclude, nu are drept scop lă­murirea așa-zisei fraudări a alegerilor din 2009, ci hărțuirea în parlament a lui Kö­vesi. Oricum, comisia le-a fost pusă pe butuci de dosarul penal deschis de Par­chetul General. Adio și-un praz verde! Că doar nu-și închipuie cineva că se vor re­nu­măra buletinele de vot distruse după 60 de zile, așa cum cere legea, sau că după testul cu poligraful al lui Băsescu chiar îi va da cineva mandatul înapoi lui Geoană și-l va pune să reia scena țopăitului. E adevărat că publicul ar fi în delir, dar să fim rezonabili și să nu cerem imposibilul. Geoană e suficient de răzbunat și așa, cele două mandate băsiste sunt oricum făcute terci. Doar Codruța a mai scăpat vie.

Ai zice că unora le-a luat Dumnezeu min­țile, dar nu-i așa. E doar frica și ura ce se naște din ea. Doar ele pot fi cât de cât o explicație pentru noua manie a trinomului PSD-ALDE-PMP: tabula rasa. Ceasurile tre­buie resetate și potrivite după ora pe­nalilor. Anticorupției i-au ajuns 10 ani, deci e clar că trebuie s-o ia pe alt drum, unul al prieteșugului și toleranței cu călcătorii de lege, care trebuie grațiați ca să se termine cu „războiul din societate“. Programul inițiat de fostul campion al anticorupției a rupt până și cele mai cu­te­zătoare aspirații ale PSD. Cu neuronii încă marcați de proteste, aceștia n-au îndrăznit să ceară grațierea pedepselor de până la 10 ani, amânarea plății prejudiciului cu 3 ani și înjumătățirea pedepselor pentru fe­mei. De care beneficiază, e drept, și bru­netele, și roșcatele, la capitolul acesta Bă­sescu fiind un real democrat. Dar partea cea mai tare e proiectul de țară „prima mită“, destinat susținerii celor la început de carieră. S-ar putea ca și pesediștii să-l fi ticluit în timpul coșmarurilor cu eroina lor Kövesi, dar le-a lipsit snaga. Palma peste bot primită de la Băsescu le va fi în­să o lecție și, așa cum se vehiculează deja, au preluat ideile bune din mers și va avea loc o armonizare a tuturor aspirațiilor co­mune: prima mită va fi deductibilă.