Gratierea, misiune aproape imposibila

Sigur ca tot liderul PSD i-a cerut partidului sa-l scape, desi acum pretinde altceva. Masura gandita initial de Iordache era cu dedicatie pentru Dragnea, la vedere si fara mari subtilitati juridice. Oamenii s-au enervat cumplit, au iesit masiv in strada obligand guvernul sa dea inapoi. Varianta gratierii prin OUG a picat cu totul dupa protestele din frebruarie, asa ca lui Dragnea nu i-a mai ramas decat varianta proiectului de lege. Acesta mai trebuia justificat. De aici incolo, lucrurile s-au tot complicat pana cand gratierea a ajuns intr-un punct mort. Iata cum s-a intamplat. 

Mai intai au spus ca daca nu scoatem oamenii din puscarii ne amendeaza CEDO cu 80 de milioane de euro. Prostia spusa initial de fostul ministru al justitiei, Raluca Pruna, preluata din zbor de Dragnea, PSD si avocatii lor din presa, s-a dovedit o mare minciuna. In treacat fie spus, tot Pruna a pus prima data in discutie gratierea colectiva ca posibil remediu. (Vezi detalii aici) Decizia pilot a venit, dar fara amenzi si fara indicatii. Curtea de la Strasbourg n-a obligat Guvernul Grindeanu sa adopte o masura sau alta in vederea imbunatatirii conditiilor din inchisori.

Ori de cate ori au cerut simulari in timpul dezbaterilor la legea gratierii, a rezultat ca numarul celor care vor iesi din inchisori raportat la numarul total de detinuti este cateva sute, deci nesemificativ. Problema supra-popularii inchisorilor nu doar ca nu se rezolva prin golirea puscariilor, dar risca sa o agraveze. Specialistii din sistem au avertizat constant ca o gratiere colectiva incurajeaza infractionalitatea, nu o descurajeaza. In cazul Italiei, numarul infractiunilor a crescut de trei ori dupa o gratiere similara.

Au incercat apoi sa justifice gratierea colectiva prin argumentul ca justitia romaneasca e plina de abuzuri, colcaie de erori judiciare si ca binomul Coldea-Kovesi a dictat in mod scandalos toate sentintele din Romania. Nici asta n-a prea convins publicul, exasperat total de coruptia politicienilor. Ne lovim cu totii de spitale mizere, infrastructura proasta, autostrazi lipsa, servicii publice execrabile etc. Acesta este efectul direct al coruptiei, cum sa-i gratiezi tocmai pe cei care ne fac zilnic un iad? Apoi, a trecut abia un an de la Colectiv, de la “coruptia care ucide”. Nu vom uita curand asta.

In ultimele zile n-au mai tinut cont de nimic, nu s-au mai incurcat in explicatii si minciuni. Au recunoscut, in fine, ca vor sa scoata coruptii din puscarii, votand fara jena amendamentele lui Traian Basescu si Serban Nicolae. Mormaind ceva despre femei gravide si obiceiurile tranzitiei, au cersit a doua sansa, au decretat ca este nevoie de un moment zero. Au votat iertarea coruptilor chiar in timp ce la Bucuresti se afla misiunea de evaluare a expertilor europeni. Maxima disperare. Impertinenta lor a scos din nou lumea din minti. La acest adevar simplu se reduce discutia despre gratiere: toti cei care ne-au jefuit vor sa iasa din inchisoare, sa scape de anchete si sa ne conduca, tot ei, mai departe.

Intre timp, a mai iesit la iveala un amanunt. Atat proiectul elaborat de ministerul justitiei, cat si varianta votata in Parlament vorbesc despre gratierea pedepselor, dar si a faptelor comise pana la 1 ianuarie 2017. Asta inseamna ca ies din inchisori cei condamnati definitiv care se incadreaza in lege dar ca, suplimenar, anchetele si procesele in curs se opresc si ele. Detaliul i-a scandalizat chiar si pe unii juristi cu experienta, dar adevarul e ca gratierea nu se poate legifera altfel.

O decizie a Curtii Constitutionale din 2003 stabileste ca nu pot fi gratiate doar pedepsele, ci de masura de clementa trebuie sa beneficieze si cei care au comis anumite fapte pana la data intrarii in vigoare a legii. Curtea a considerat ca, in caz contrar, s-ar introduce o discriminare intre condamnati si inculpati, s-ar produce o inegalitate de tratament juridic. Iata argumentatia Curtii:

• “Sub aspectul incidenţei actului de clemenţă colectivă, toţi infractorii care au comis infracţiuni de aceeaşi categorie, anterior datei intrării în vigoare a legii, se află într-o situaţie identică, data condamnării lor definitive neavând nici o semnificaţie în ceea ce priveşte stabilirea unui tratament juridic diferenţiat, întrucât aceasta depinde de factori străini conduitei procesuale a infractorilor. Spre exemplu, în cazul a doi coautori este posibil ca unul să fie condamnat printr-o hotărâre judecătorească până la data publicării Legii nr.543/2002 (n.r. Legea gratierii data sub Guvernul Nastsase) în Monitorul Oficial al României, Partea l, şi să beneficieze astfel de graţiere; celălalt coautor, nefiind condamnat, din varii motive, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, nu va putea beneficia de actul de clemenţă, ceea ce conduce la o inegalitate de tratament juridic.” (Vezi aici integral Decizia 89 din 27 februarie 2003)

Alfel spus, dupa decizia Curtii din 2003, nici o lege de gratiere nu va putea viza doar pedepsele, fara a include si faptele comise pana la data intrarii ei in vigoare.  Or, asta se va traduce inevitabil prin compromiterea a zeci si sute de dosare aflate in anchetele procurorilor sau pe rolul instantelor de judecata. Sigur, asta nu inseamna ca Parlamentul nu are voie sa legifereze vreo gratiere, numai ca pagubele sunt prea mari pentru ca statul roman sa si le poata permite acum iar societatea sa le si accepte.

Apoi, Parlamentul a dovedit mereu ca, sub pretextul gratierii, vrea sa salveze politicieni corupti, anumiti moguli sau oameni de afaceri, nu sa rezolve anumite probleme din sistemul penitenciar sau sa redefineasca politica penala a statului in interesul general al societatii, ci strict in interesul unor particulari.

Din toate aceste motive, partenerii externi au reactionat si ei, de la Bruxelles pana la Washington, trecand putin si prin Tel Aviv. Reactia strazii i-a incurajat sa se implice si mai mult pentru a opri o gratiere cu efecte devastatoare pe termen lung si un partid din razboiul sau cu justitia. Pentru PSD si Liviu Dragnea, gratierea va fi multa vreme de aici incolo misiune aproape imposibila, dar asta nu inseamna ca vor renunta prea usor la razboiul lor cu procurorii si judecatorii dispusi sa aplice legea fara inhibitii. Nu vom putea lasa, totusi, niciodata, o mana de borfasi sa scoata Romania de pe harta lumii civilizate.