Ungaria, în colimatorul Europei

Într-un final, UE pare că nu mai e dispusă să tolereze derapajele antidemocratice ale Guvernului Viktor Orbán. Nici măcar pâ­nă la alegerile generale de anul viitor. În timp ce Executivul eu­ro­pean așteaptă încă răs­pun­sul Budapestei după de­clan­șarea procedurii de in­fringe­ment de acum câteva săptămâni, forul legislativ european forțează o reacție mai energică pe plan eu­ro­pean. Parlamentul Eu­ro­pean devine prima insti­tu­ție care cere deschis sanc­țiuni la adresa Ungariei pen­tru „deteriorarea semnificativă a sta­tului de drept și a drepturilor funda­men­tale“. (Rezoluția adoptată miercuri de PE cere Comisiei Europene declanșarea „op­țiu­nii nucleare“: activarea articolului 7 din Tratatul de la Lisabona, respectiv sus­pendarea dreptului de vot al Ungariei în Consiliul European.)

Rezoluția PE merge pe mai multe planuri. Semn al unor posibile alte sancțiuni, PE ce­re Comisiei Europene monitorizarea aten­tă a folosirii fondurilor UE de către guvernul ungar. Comisia LIBE din cadrul PE e însărcinată să întocmească o pro­ce­dură prin care să stabilească dacă legile re­cente din Ungaria (care afectează activi­ta­tea ONG-urilor și închid de facto Uni­ver­sitatea Centrală Europeană, precum și cele care se referă la zidul antiimigrație cons­truit de Ungaria la granițe) încalcă grav normele și valorile europene. Pe de al­tă parte, europarlamentarii cer Ungariei să renunțe la legile în cauză. Rezoluția a tre­cut cu 393 de voturi pentru, 221 îm­potrivă și 64 de abțineri. Ac­țiunile Budapestei tes­tea­ză abilitatea Europei de a-și apăra valorile funda­mentale, se arată în textul adoptat. Însă pentru declan­șarea opțiunii nucleare e nevoie de un vot unanim al statelor membre (minus Ungaria, evident), ceea ce e aproape imposibil în acest moment, de vreme ce Polonia, care se regăsește și ea în ace­eași poziție, și-ar folosi dreptul de veto pentru a apăra Ungaria.

Decizia este una usturătoare și cu posibile consecințe grave asupra Ungariei. Și to­tuși, reacția celor vizați a fost mai aro­gan­tă și mai agresivă ca niciodată. „Politica europeană e distorsionată. Esența Eu­ro­pei nu este la Bruxelles, ci în statele mem­bre, iar dacă instituțiile nu respectă statele membre e grav“, a explicat Viktor Orbán la radioul public. Cu câteva ore îna­inte, același Orbán încerca să deturneze el însuși atenția de la esența rezoluției: „E o nebunie să demonizezi Ungaria, țară ca­re are prima sau a doua cea mai mare creș­tere economică în Europa, țară unde șomajul scade rapid, țară care respectă toate regulile fiscale și a cărei datorie su­verană continuă să se reducă“. Proiecția de creștere pe anul în curs e într-adevăr una bună (datorită infuziei mari de fon­duri de convergență, deci bani europeni!), dar rezoluția și respectivul articol 7 pe ca­re îl invocă nu au nicio legătură cu per­formanța economică a Ungariei, ci cu sta­tul de drept!

Oficialii ungari au făcut front comun cu șeful guvernului: „Guvernul ungar nu va da curs cererilor PE. Securitatea guver­nu­lui ungar e mult mai importantă decât dogmele politice stabilite de Parlamentul European“, a declarat János Lázár, se­cre­tar de stat la biroul premierului ungar. Un alt oficial, Zoltán Kovács (purtător de cu­vânt al guvernului ungar), le explică eu­ro­penilor că politicile ungare nu sunt de fapt menite să încalce valorile europene și, drept urmare, criticile la adresa lui Vik­tor Orbán sunt nemeritate și nejustificate. Arogant sau de-a dreptul hilar, oficialii un­gari dau vina pentru rezoluția PE tot pe... George Soros (care poartă, așadar, res­pon­sabilitatea pentru încălcarea trans­parenței finanțării de ONG-uri, amestec în treburile interne ale Ungariei, acți­on­area „sforilor“ în PE etc.).

Ce se întâmplă, așadar, după ce a devenit evident că nici rugămințile, nici ame­nin­țările UE și nici cele ale SUA nu vor func­ționa? După ce Orbán a arătat limpede că va continua să restrângă statul de drept - din 2010, de la preluarea puterii, a rescris Constituția, a slăbit sistemul judiciar, a plasat mass-media sub controlul unor oli­garhi prieteni și a creat un sistem eco­nomic în care succesul depinde de co­nexiunile cu partidul său etc.?

Poate Europa va trece la etapa a doua, cea a sancțiunilor, fie ele și temporare. Există semne că până și popularii europeni (din care face parte partidul lui Orbán) ar fi dis­puși să schimbe strategia: miercuri, aproape jumătate din delegația PPE a rupt linia de partid și a votat pentru rezoluție (68 au votat pentru rezoluție, 40 s-au ab­ținut). Cu alte cuvinte, jumătate din de­le­gația PPE a refuzat de această dată să vină în ajutorul lui Orbán (chiar dacă, fără FIDESZ, PPE ar pierde majoritatea în PE). O altă speranță că alunecarea spre auto­crație ar putea fi stăvilită ține și de reac­țiile pe plan intern. Duminică, din nou, 10.000 de oameni au mărșăluit la Buda­pes­ta în apărarea CEU și a statului de drept. Un alt semn al nemulțumirii în creștere a ungurilor e că tot mai mulți tineri (circa 370.000, potrivit unui studiu al Biroului Central de Statistică din Ungaria) se pre­gătesc să părăsească definitiv Ungaria în următorii doi-trei ani. Se merge deci spre punctul de fierbere. Și chiar dacă nu exis­tă deocamdată o formațiune comparabilă cu FIDESZ (extremiștii din Jobbik se si­tuează la 14%, iar socialiștii rămân la ni­velul de 9%), ar fi totuși timp să apară o nouă forță politică și un nou lider. Franța a făcut recent istorie la acest capitol. De ce n-ar urma Ungaria?