Morți. Așa ne vor

 Dar iată că nu și pe a celor pe care îi plătim ca să aibă grijă de noi. Pentru că nimeni, în ultima jumătate de an, nu a rezolvat problema rujeolei, datele arată în felul următor: avem 400 de cazuri noi, 400!, numai în ultima săptămână. Din toamnă, de când a început epidemia, și până acum, 6.124 de oameni s-au îmbolnăvit. 26 dintre ei au murit.

Ultimul mort, înregistrat acum câteva zile, a fost un bebeluș de cinci luni, din Vaslui, nevaccinat. De ce nu a fost vaccinat? Pentru că era prea mic, iar imunizarea se face doar începând cu vârsta de nouă luni. De ce a murit? Pentru că acest bebeluș  a avut neșansa să se nască într-o țară în care din cauza unor indivizi incapabili să asigure un stoc de doze de vaccin bintuie epidemia de rujeolă. Am ajuns să citim tot felul de știri halucinante . Mame, tați fug disperați în Ungaria, în Bulgaria, pentru a cumpăra vaccinuri care, în mod normal, ar trebui asigurate gratuit de statul român. Ba chiar sunt garantate prin programele naționale de sănătate publică. Doar că, în România anului 2017, nu le avem în stoc și nici nu ne poate spune cineva, concret, când le vom avea.

De exemplu, vaccinul trivalent ROR, care ne ferește de rujeolă, de oreion și de rubeolă, este o raritate de pe la începutul anului. Și nu pentru că ar fi o criză mondială, iar nicio țară nu l-ar mai avea. Nu, nici pe departe așa ceva. Ci pentru că cei responsabili care ar trebui să se ocupe serios de achiziționarea acestor doze e vaccin nu o fac. Cu mii de oameni bolnavi de rujeolă, cu un contor al morții care nu se mai oprește, Florian Bodog ne spune senin că Ministerul Sănătății, pe care îl conduce, „este pe cale să rezolve problema” și că „suntem în curs de demarare a procesului de achiziție”. După atâtea luni de când ne luptăm cu o boală care face ravagii, dar care ar putea fi ușor controlată, noi am rămas tot la faza „pe cale să se…”

Nimic concret. Nimic, în afara unor discursuri populiste. Unul dintre cei mai pricepuți în așa ceva, indiferent de subiect, este Liviu Dragnea, șeful de partid al lui Bodog și premierul din umbră. Ce spune Dragnea, cel care e „singurul care știe, din scoarță în scoarță, programul de guvernare”, omul care ne garanta, din prima zi a Guvernului Grindeanu, că PSD a pus doar profesioniști în ministere? Mai întâi, în 27 aprilie, specialistul în probleme de sănătate Liviu Dragnea ne împărtășea că „eu am foarte mari rezerve pentru a obliga, pentru a fi o măsură obligatorie (vaccinarea - n.a.). Vă spun sincer, am foarte mari rezerve aici”. După ce au mai murit oameni, după ce sute s-au mai îmbolnăvit, după ce ministrul Bodog a rămas la stadiul „suntem în curs de…”, acum câteva zile, Dragnea și-a schimbat părerea: „Eu, dacă aș avea copii mici, i-aș vaccina. Dacă din punct de vedere al securității sănătății se impune obligativitatea, nu mă voi opune”. Lăsând la o parte dorința evidentă de a face declarații prin care să nu mai supere poporul, să se dea bine cu toată lumea, să fie și așa, și așa, doar ca să își mai repare problemele de imagine de după atacurile la statul de drept, Liviu Dragnea omite un lucru esențial. Anume că și noi ne-am imuniza copiii dacă Ministerul Sănătății, a cărui activitate este garantată de partidul condus chiar de Liviu Dragnea, ar rezolva odată problema lipsei vaccinurilor.

Putem să vorbim, mai departe, despre programe naționale serioase de educare a cetățenilor, prin care să li se explice oamenilor de ce este important să își vaccineze copiii? Putem să vorbim despre niște măsuri clare, asumate de politicieni, prin care o problemă care ține de sănătatea poporului să nu mai fie lăsată pe mâna unor habarniști? Avem exemplul guvernului italian care, alarmat că scade rata imunizării, a dat, zilele trecute, un decret de lege privind vaccinarea obligatorie. Mai exact, copiii nevaccinați nu sunt primiți în școli și în grădinițe. Iar părinții lor riscă sancțiuni financiare. Dar cum să se facă asta în România, când noi nici măcar vaccin nu avem?

La noi, însă, prioritate au alte lucruri. Cum să dăm în cap justiției și să-i scăpăm pe corupți de dosare și de pușcărie. Cum să inventăm subiecte pentru a-i ataca și decredibiliza pe magistrați. „Dezvăluirile” din presă despre SIPA și despre alegerile prezidențiale din 2009 sunt doar două exemple recente. Și dacă problema vaccinurilor nu se rezolvă de jumătate de an, pentru petardele aruncate în spațiul public de niște indivizi cu probleme penale se fac pe loc comisii, se inventează anchete, se mobilizează parlamentari, miniștri, toți inculpații și infractorii șefi de partide si de ziare. Cer să se facă dreptate! Și își vor face „dreptate”. N-am niciun dubiu. Doar că ar trebui să nu uităm că, între timp, pe noi ne lasă să murim.