Arhiva SIPA, arma politică împotriva independenței justiției

Ministrul Justiției, Tudorel Toa­der, a anunțat că are intenția să inițieze o hotărâre de guvern pen­tru desecretizarea arhivei SIPA. Chestiunea e una controversată pen­tru că arhiva, așa cum spune un ra­port DGPA din 2005, conține în pro­porție de 80% informații din via­ța privată a ma­gis­traților. În tot ca­zul, desecretizarea nu ar trebui făcu­tă decât după evaluarea și sor­ta­rea pe categorii a documentelor, iar ea ar trebui urmată de tra­ge­rea la răspundere penală a mi­niș­trilor Justiției care au ordonat ac­țiunile de poliție politică și care au folosit informațiile pentru ame­nințarea / șantajarea ma­gis­tra­ților.

Se poate afla cine a făcut poliție politică din ordinele de ministru, consemnate în documentele din ar­hive, din ordinele ofițerilor SIPA date subordonaților, din notele de serviciu. De asemenea, tot din astfel de documente aflate în arhiva SIPA se poate afla și cum au fost folosite informațiile.

Deocamdată, tot ce se știe despre evoluția activității acestui ser­viciu secret este că a fost înființat în 1991, că după 2000, în timpul ministrului Rodica Stănoiu (din Guvernul Adrian Năstase), s-a axat pe acțiuni de poliție politică, coordonate de foști ofițeri de Se­curitate care s-au ocupat de ast­fel de lucruri încă înainte de 1989. De asemenea, se știe că ser­viciul secret a fost desființat de ministrul Monica Macovei, care i-a dat afară pe foștii ofițeri de Securitate și a denunțat practicile SIPA.

Recurs la memorie

În anul 1991, ministrul Justiției Mircea Ionescu Quintus (Gu­ver­nul Stolojan) a înființat Serviciul Independent pentru Protecție și Anticorupție (SIPA) ca serviciu operativ. Nu se știe cum a fost fo­losit serviciul secret de către mi­niștrii Justiției care i-au succedat lui Quintus, respectiv Petre Ni­no­su, Iosif Chiuzbaian, Ion Pre­des­cu, toți în Guvernul Văcăroiu. Nu se știu mai multe nici despre pe­rioada ministrului Valeriu Stoica din guvernele Ciorbea, Radu Vasile, Mu­gur Isărescu.

Stănoiu, epoca poliției politice

În 2001, Ro­dica Stănoiu, mi­nistrul Justiției din Gu­ver­nul Năs­ta­se, l-a ins­talat ca șef al SIPA pe generalul Marian Ureche, fost ofițer al Securității, căruia Stă­noiu îi livra delațiuni, după cum a stabilit CNSAS.

Ministrul Stănoiu a mărit efec­tivele serviciului prin reactivarea altor foști ofițeri de Securitate de la Serviciul „K“- cei care înainte de decembrie 1989 au ținut sub control justiția pentru a o su­bor­dona PCR și lui Nicolae Ceau­șescu. Tot Stănoiu a stabilit că SIPA poate obține orice informații despre procurori, judecători, an­gajați ai administrației de stat, avo­cați, alte persoane. Aria mo­nitorizării a fost lărgită și la po­li­ticieni, jurnaliști, ONG-uri, pre­cum APADOR-CH. De interes era via­ța privată a subiecților. Pe scurt, sub Stănoiu, SIPA, care i-a fost subordonat direct, a făcut po­liție politică, motiv pentru care respectiva perioadă ar trebui an­chetată.

În anul 2004, Cristian Dia­co­nes­cu, ultimul ministru al Justiției din Guvernul Năstase, a schimbat denumirea SIPA în Direcția Ge­nerală de Protecție și Antico­rup­ție (DGPA). Diaconescu nu i-a dat afară pe ofițerii de Securitate, însă a impus ca serviciul secret al ministerului să prezinte rapoarte parlamentului.

Macovei a pus lacătul pe SIPA

În 2005, Monica Macovei (Gu­ver­nul Tăriceanu) le-a interzis ofi­țerilor DGPA (SIPA) să mai adune informații despre magistrați și al­te persoane și să se limiteze doar la infracționalitatea din pușcării. În 2006, în urma unui audit, mi­nistrul Monica Macovei a des­fiin­țat serviciul secret, considerând că într-un stat de drept justiția nu are nevoie de un serviciu de informaţii. Foștii ofițeri de Se­cu­ritate au fost disponibilizați.

Macovei a dat ordin ca arhivele celor 10 structuri teritoriale să fie aduse la București și de­po­zitate la Autoritatea Națională a Penitenciarelor. Ușile depozitelor au fost încuiate / securizate / si­gi­la­te și Macovei a înființat două comisii, una din care făceau par­te și istorici specializați în stu­dierea arhivelor fostei Securități, alta din doi magistrați – ju­de­că­torul Cristi Danileț și procurorul Paul Dumitriu-, pentru a evalua juridic ce conțin documentele din arhivă.

Festivalul arhivei SIPA

Acum, arhiva SIPA se află în centrul unui scandal declanșat de patronul Evenimentul zilei, Dan Andronic, actor în mai mul­te dosare penale cu prejudicii de zeci de milioane de euro, con­sul­tant politic al lui Năstase, Tări­ceanu și Băsescu, apropiat de Ga­briel Oprea și Dan Ioan Popescu, prieten al lui Șerban Mihăilescu, supranumit „Miky Șpagă“, care i-a botezat copiii și alături de care își făcea vacanțele.

Într-o succesiune de articole cu titlul Noi suntem statul, cul­mi­nate cu episoadele dedicate SIPA, în care se autoinclude, fără să rea­lizeze, ca participant direct, Dan Andronic mută deliberat discuția de la perioada Stănoiu la cea a lui Macovei, pe care o acuză că a sus­tras, modificat și beneficiat de do­cumente din arhivă. Miza, expusă transparent de beneficiarii direcți ai acestei mistificări, este decre­di­bilizarea magistraților care au pronunțat sau vor pronunța de­ci­zii în marile dosare de corupție.

Andronic s-a folosit în acest scop de raportul întocmit de comisia Chiuariu-Predoiu, cei care i-au suc­cedat lui Macovei în funcție ul­terior anului 2007. Raportul se­cretizat, pe care patronul media dedublat în ziarist „a pus mâna“ este unul plin de acuze la adresa echipei Macovei. Lucru previzibil, dacă ținem cont de ostilitatea lui Chiuariu și a întregului PNL față de Macovei și reformele sale în jus­tiție, motiv pentru care a și fost dată afară din Guvernul Tă­riceanu.

Problema raportului este că ames­tecă perioadele și arhivele - SIPA cu Biroul de documente secrete din Ministerul Justiției -, că nu prezintă niciun fel de probă, motiv pentru care probabil nici n-a fost sesizat Parchetul, și nu su­flă o vorbă despre perioada Stă­noiu și nici despre numeroasele documente care au plecat direct spre biroul acesteia.

Campania de manipulare va con­tinua câtă vreme cei direct inte­resați în întreținerea ei au con­tro­lul televiziunilor, iar desecre­tiz­a­rea arhivei nu va face decât să-i dea un nou avânt. În acest scan­dal, lumină ar putea face ancheta penală deschisă de Parchetul Ge­neral (DIICOT), ca urmare a se­sizării făcute de judecătorul Cristi Danileț. Așa cum susține acesta în interviul acordat revistei 22: „Procurorii înșiși pot constata că este vorba de informații strân­se nelegal și atunci ar pu­tea extinde cercetările cu pri­vi­re la posibile fapte de abuz co­mi­se de către cei care au fost în­ca­drați în serviciul SIPA sau cei care aveau în gestiune acest ser­viciu, inclusiv miniștri de Jus­tiție din acea vreme“.

Să se desecretizeze sau nu arhiva?

Desecretizarea arhivei SIPA și ac­cesul publicului la documentele de acolo este o capcană. De ce? Pentru că nimeni nu poate ga­ranta că cei care se vor ocupa de arhivă nu vor da celor cu pro­bleme în justiție - urmărire pe­nală sau procese - note in­for­ma­tive din ea, pentru a-i amenința sau denigra pe magistrați cu amă­nuntele picante din viața lor pri­vată. Arhiva va fi o permanentă sursă de șantaj și intimidare a magistraților, mai ales încăpută pe mâinile politicienilor.

Apoi, multe dintre aceste note pot fi invenții. Nici măcar ge­ne­ralul Dan Gheorghe, fost șef al Se­cu­ri­tă­ții, promovat în 2001 ad­junct la SIPA, nu garanta auten­ticitatea informațiilor cuprinse în notele serviciului secret al jus­ti­ției. „Ser­vi­ciul secret este in­ca­pabil să pre­lucreze, să stocheze și să ve­ri­fice anumite infor­ma­ții, motiv pentru care oferă in­formațiile în­tr-o formă brută ins­tituțiilor be­neficiare“, declara generalul în fața unei comisii par­lamen­tare.

Cine vrea desecretizarea arhivei SIPA? O parțială desecretizare dorește Uniunea Națională a Judecătorilor, deși inițial a fost îm­potriva desecretizării. Magis­tra­ții ar vrea acum să-și consulte propriul dosar SIPA.

Însă desecretizarea este dorită în special de cei care au interese în do­sare penale, precum Liviu Drag­nea, condamnat într-un do­sar, judecat în altul, Traian Bă­sescu, cu fratele condamnat, cu fiica trimisă în judecată, cu gi­ne­rii cercetați penal și cu Elena Udrea care așteaptă decizia def­i­nitivă, dupa ce în prima instanță a primit șase ani cu executare. Și nu în ultimul rând, este dorită de însuși Dan Andronic, autorul di­rect interesat al scandalului, di­recționat abil în direcția asta.

Motivul este simplu și uşor de în­țeles: cu arhiva SIPA dese­cre­ti­za­tă, condamnările trecute și vii­toare pot fi lesne puse sub sem­nul întrebării.