Are nevoie USR de o ideologie?

Uniunea Salvați România s-a comportat până acum ca și cum ar fi intrat într-o epocă post­ideologică în care nu contează prea mult prin­cipiile și credințele personale, ci doar marile di­recții ale istoriei. Nicușor Dan, care abia fusese ales li­derul acestei formațiuni, și-a dat demisia fiindcă nu a reu­șit să-și păstreze partidul în­tr-o zonă aerată și dezideo­logizată, care i-ar fi asigurat uni­tatea, fără să înțeleagă că de­zideratul lui era utopic.

Prin definiție, un partid politic are mai multe funcții, iar pri­ma dintre ele are legătură cu afirmarea punctelor de vedere asupra dife­ri­te­lor subiecte aflate în dezbatere, în vreme ce funcția cea mai importantă este obținerea con­trolului asupra guvernului prin câștigarea ale­gerilor sau asocierea într-o alianță câș­ti­gă­toare. Ambele chestiuni sunt extrem de di­fi­ci­le, dacă nu chiar imposibile pentru USR, par­tid care are în interior oameni de orientări foarte diferite.

Tema familiei, care a produs prima criză mare în această formațiune, votată mai cu seamă de electoratul urban, educat, cu vederi li­be­ra­le, arată că, cel puțin la vâr­ful USR, taberele sunt relativ egale: 11 dintre cei 21 au vo­tat împotriva schimbării Cons­tituției, care, așa cum este acum, ar putea permite la un moment dat căsătoriile ho­mo­sexuale. Există, însă, o fac­ți­u­ne importantă, unde s-a in­clus și Clotilde Armand, care militează pentru familia tra­di­țională în detrimentul homo­sexualilor. Nu există niciun proiect de lege sau vreo propunere pentru susținerea că­să­to­riilor gay, dar Coaliția pentru Familie și fac­țiu­nea Armand din USR vor să provoace o ac­țiune pre­ventivă prin care să se asigure că nic­io­da­tă în viitor nu se va putea întâmpla așa ceva.

Probabil că prea puțini dintre cei care au vo­tat USR sunt de partea acestei grupări tra­di­țio­naliste și nu e clar cum va lucra mai de­par­te partidul când va fi vorba despre hotărâri im­portante. Programul USR este minimalist, în așa fel încât să nu-i su­pe­re nici pe cei care se consideră de stânga, nici pe cei care se cred la dreapta, dar să atra­gă electorat din toate direcțiile. În campania electorală funcționează o astfel de retorică, dar mai târziu, când vine vremea să facă lu­cruri concrete, un partid ca­re nu are o anu­mită coerență de principii și de strategii nu poate deveni credibil, eficient și competent. Ale­gătorii recunosc imediat un partid care are rezultate, care se luptă pentru țelurile sale. Care sunt obiectivele USR, în afa­ră de anti­co­rupție, transparenţă şi recon­struc­ţie, cuvinte prea generale pentru ca partidul să poată fi evaluat pe seama lor? Viitorul aces­tei tinere for­mațiuni ține atât de eficiența sa în opo­zi­ție, cât și de ideologia pe care și-o va stabili, fiindcă e greu de crezut că am ajuns deja în epoca postideologiei.

Deocamdată, tabăra progresiștilor și liberalilor a câștigat în fața conservatorilor, iar Nicușor Dan, el însuși un progresist, a plecat din par­tid, fiindcă n-a putut să păstreze formațiunea unită, crezând că o primă breșă ideologică o va atrage pe următoarea și tot așa, până ce USR se va face bucățele.

Pe de altă parte, nu e pentru prima dată când Nicușor Dan se află în contradicție cu partidul pe care l-a creat. În martie, s-a declarat îm­po­triva primirii fostului premier Dacian Cioloș în USR, argumentând că brand-ul Cioloș e mai bi­ne definit decât cel al partidului și că ar limita imaginea USR la performanţa Gu­ver­nu­lui Cio­loş, cu toate compromisurile ei. Pe ur­mă, în aprilie, a declarat că cei mai mulți membri ai partidului îl doresc pe fostul premier în partid și că acesta are ușile deschise, dar că „nu i se va oferi au­to­mat o funcție de conducere“.

Prin demisia sa, înainte de a încerca să con­sul­te Consiliul Politic pe tema familiei sau chiar să convoace un Congres al USR, Nicușor Dan sugerează că partidul își va găsi o orientare ideologică chiar cu prețul fra­tricidului. În plus, i se vor deschide larg porțile fostului premier tehnocrat, care are nevoie de un partid tram­bulină pentru a reveni în politica mare.