Cine ne arată drumul drept?

Traian Bradea | 13.06.2017

Pe aceeași temă

Suntem o ţară de hoţi? Nu, fără îndoială că nu, dar se fură destul şi mereu. Suntem o ţară de leneşi şi de sărăntoci? Nu, fără îndoială că nu, dar sunt destui asistaţi social şi fără vlagă, incapabili să-şi ducă viaţa înainte, care lâncezesc şi aşteaptă totul de la stat.

 

Bântuie cumva peste tot nedreptatea şi minciuna? Sunt destule cazuri. Ne ascultă (şi acum!) Securitatea şi justiţia e nedreaptă? Da, sunt cazuri, autorizate şi necesare, iar justiţia mai şi greşeşte, dar nu atât cât ne închipuim sau se zice.

 

Cu toţi ştim astea, şi altele, dar nu se face nimic, nu se schimbă nici instituţiile şi nici oamenii din ele, iar ca urmare nu se schimbă nici mentalitatea. Nu se schimbă nici baza mentalităţii: şcoala – adică, educaţia; sănătatea – adică starea fizică şi psihică a poporului.

 

Şi totuşi, sunt oameni minunaţi în ţara aceasta; mulţi aici, hotărâţi, inteligenţi, întreprinzători, nu-i prea ştim şi vedem; alţii s-au dus pe afară – curajoşi, cu visuri, dar subjugaţi de dorul de „acasă“. E sigur. „Vom veni când se schimbă lucrurile“ – spun ei, când sosesc de Crăciun pentru porc, sarmale şi ţuică.

 

Cu toţii ştim astea, dar parcă nu se întâmplă nimic, dimpotrivă.

 

Cine sunt bărbaţii de stat de astăzi şi cine sunt eroii de astăzi ai naţiunii noastre? Sunt cei care fură statul, sunt cei care fug de justiţie (în ţară sau afară), sunt cei care comit delaţiuni şi cei care mint mai abitir? Sunt cei care scot din instituţii documente? Sunt cei care-şi amintesc după zeci de ani de mişmaşuri şi trădări? Sunt cei care stau deoparte, tăcuţi? Ori sunt cei care comentează din amvonul televiziunilor? Alegeţi!

 

Da, acesta e „peisajul naţional“, contextul vieţii noastre de fiecare zi; aceasta e frământarea care ne macină. Mă străduiesc să înţeleg, dar cum şi de unde? Bolnav de curiozitate, mă uit la televiziuni, citesc ziare pe hârtie şi online. Aşa fac şi ai mei de la ţară, de câte ori îi întreb: „Ne uităm la televizor“.

 

Mi-e milă de „invitaţii“ care-şi pun onoarea pe tava naţională a unui post de televiziune agresiv şi manipulator – şi nu e doar unul! –, opinii jalnice, contrafăcute, care, îmi place să cred, nu-i reprezintă decât din dorinţa de a fi contra, de a-şi etala frustrările; ei fie au fost ejectaţi din funcţii publice, fie din partide, fie au fost în puşcării, fie au probleme curente cu justiţia, fie se duc în platouri să-şi facă reclamă profesională avocăţească, fie sunt răzbunători. Mă deprimă prezenţa unor universitari sau academicieni, jurişti matusalemici şi alte „feţe“ feminine sărace cu duhul opiniei, care se pricep la toate politicile şi la toate mondenităţile efemere.

 

Mi-e milă de „invitaţii permanenţi“, şi sunt câţiva care într-o seară semnează statele de mercenariat la două-trei televiziuni, în loc să stea cu familia şi să-şi consilieze copiii pentru odihnă şi lectură, preferând să dea lecţii naţiunii; opiniile acestora, evident, la aceeaşi temă, diferă de la un post la altul, dar şi în funcție de componenţa „echipei“ de cleveteală.

 

Mi-e milă şi mi-e jenă când văd oameni (aparent) serioşi, după statutul anterior, ce stau cu feţele lipsite de reacţie şi asistă la mârlănii, grosolănii, mojicii, vulgarităţi, etichetări, atacuri la persoană şi la nume, la distrugeri şi respingeri colegiale, autoevaluări şi, desigur, aşezarea pe soclul unor statui ale inteligenţei, corectitudinii şi adevărului jurnalistic, singurii.

 

Guvernanţii – inconştienţi şi aroganţi, cum se prezintă şi ei cu voluptate pe ecrane - sunt greu de înţeles şi de urmat cu credinţă, chiar de partid.

 

 „Dascălii aceştia ai naţiunii“ – o naţiune derutată şi mult prea dependentă de televiziuni, de aceea obosită şi lipsită de orientare, de voinţă şi de încredere – sunt primii care-i destabilizează fibra şi coeziunea, aşa cum, de altfel, constată sociologii, juriştii şi analiştii corecţi; corecţi şi miraţi şi ei, faţă de fardul şi făţărnicia colegilor de breaslă, cu aceleaşi studii şi responsabilităţi, dar nevândute.

 

Mă întreb deseori: sunt aşa de puţini oameni inteligenţi şi hotărâţi să ducă poporul acesta pe un drum bun şi drept, să-l întremeze şi să-l ajute să înţeleagă furtunile şi opintelile lumii de astăzi? Dacă sunt – şi sunt, imens de mulţi! –, de ce nu se implică, de ce nu intră în joc, de ce, atunci când sunt într-un conclav TV, nu-i contrazic pe vajnicii „luptători“ înregimentaţi manipulării şi preferă derobarea, tăcerea? Căci ce altceva înseamnă să te laşi invitat şi să asişti la invective, minciuni şi grosolănii decât confirmarea acestora, dar şi înjosirea, degradarea personalităţii şi demnităţii profesionale, a statutului public şi social?

 

Criteriile de „selecţie“ a participanţilor la televiziunile aservite, al căror program este, în principal, decredibilizarea clasei politice – oricum, tot mai puţin „din popor“ şi „pentru popor“, cu destule „oi breze şi rătăcite“, şi a instituţiilor de stat – oricum minate de incompetenţă, supuşenie şi interese sunt bine cunoscute: persoane agresive, ataşate conceptului şi misiunii asumate de acestea, „bune de gură“. (...)

 

Traian Bradea

Cluj-Napoca, iunie 2017

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22