PSD contra PSD. România ostatică

Întregul montaj elaborat de tribunalul poporului PSD care îl judecă și condamnă pe primul-ministru nu mai are nici o valoare după ce Grindeanu a refuzat să demisioneze. Dacă am mai fi fost pe vremea partidului-stat când comuniștii controlau și instituțiile de forță, o asemenea execuție politică s-ar fi soldat cu arestarea și, eventual, împușcarea condamnatului. La comuniști, păcatul de neiertat, cel care te condamnă la chinurile veșnice ale infernului marxist-leninist nu este niciodată incompetența, corupția sau încălcarea legii, ci greșeala politică. De îndată ce ai încălcat directivele partidului, nimic nu te mai scapă. Acuzatul era trimis în fața plutonului de execuție dar nu înainte de a-și recunoaște vina în fața partidului pentru că întotodeauna partidul era mai important decât soarta unuia sau altuia din soldați.

PSD a păstrat legea sfântă comunistă iar toată mascarada CEX-ului și a reechizitoriului („ceaslovul lui Vâlcov”) citit solemn în fața instanței supreme ar fi trebuit să aibă drept efect autodafe-ul lui Grindeanu, mărturisirea, întoarcerea la calea cea dreaptă a partidului urmată de execuția ceremonială a păcătosului. Numai că „păcătosul” a refuzat să respecte scenariul a ieșit din sală, i-a lăsat pe inchizitori cu gura căscată și a anunțat că nu demisionează. Judecata nu și-a atins scopul iar ceaslovul nu mai are nici o valoare. Din punct de vedere politic este o premieră la care Dragnea nu se aștepta și acum caută soluții pentru că este pe cale să piardă situația de sub control.

Război civil în PSD

Deși Grindeanu le pare acum multora simpatic pentru că a îndrăznit să țină piept mafiei lui Dragnea, scopul final al acestuia este tot unul politic și anume controlul asupra PSD. Lui Grindeanu îi pasă tot atât de puțin de soarta guvernării și de buna administrarie a țării cât îi pasă și lui Dragnea și de aceea, dacă este pregătit să intre în război cu camarila care conduce acum PSD, războiul are drept scop controlul PSD, nu buna guvernare. Dragnea și Tăriceanu cred că i-au dat noului lor inamic o lovitură mortală prin forțarea demisiei miniștrilor, dar aceasta nu este decât prima mutare într-un joc mai complicat.

Demisia în bloc a miniștrilor nu rezolvă, de fapt problema lui Dragnea. Grindeanu are timp să înceapă negocieri cu părțile nemulțumite din PSD dar și din ALDE pentru numirea unor noi miniștri care să respecte formal componența politică a guvernului și să se califice la remaniere, chiar sub amenințarea excluderii din partid. În fond, dacă Dragnea a pus-o pe Carmen Dan la Interne, poate și Grindeanu să găsească trei secretare la Timiș cel puțin la fel de (in)competente precum Carmen Dan pe care să le numească în cabinet. Și acum, dacă miniștrii își retrag demisiile, Dragnea nu are ce să facă pentru că, dacă i-ar da afară pe toți din partid asta nu schimbă cu nimic componența politică a executivului. Dacă PSD alege să îi excludă, este treaba PSD. Din punct de vedere constituțional, guvernul ar fi legitim. La fel, va fi suficient ca noii miniștri să fie membri de partid la data depunerii jurământului pentru a avea un guvern care să nu fie nevoit să fie votat în Parlament.

Arma lui Grindeanu este bugetul

Dragnea are de partea sa forța partidului, o organizație populată de oportuniști care nu sunt nimic fără partid și care nu mișcă în front, dar PSD este un animal complicat și impredictibil. Grindeanu are de partea sa o armă redutabilă: banii de la buget pe care îi poate aloca filialelor-cheie. Dacă reușește în timpul pe care îl are la dispoziție - cel puțin două săptămâni sau poate mai mult dacă declanșează un conflict constituțional cu Parlamentul, care să fie tranșat la Curtea Constituțională - să cumpere suficientă susținere încât să facă un guvern, atunci Dragnea a pierdut partida. PSD nu poate funcționa cu două facțiuni, una guvernamentală și una parlamentară și, dacă Grindeanu rezistă, Dragnea nu are încotro decât să plece. Cu cât criza internă din PSD, care reprezintă totodată o criză guvernamentală, se prelungește, cu atât credibilitatea PSD se va eroda. PSD își permite să piardă o parte din electorat dar nu prea mult, așa că partidul va decide învingătorul în favoarea celui care va fi capabil să închidă cel mai rapid această criză.

Fiind vorba de un război civil în PSD, președintele Iohannis nu are nici un motiv să se amestece. Președintele a dat răspunsul cel mai potrivit. Din acest moment, pentru Dragnea, singura soluție a devenit moțiunea de cenzură, solutie la care a si recurs, pentru că nu trebuie sa-i dea timp lui Grindeanu.

Excluderea lui Grindeanu și/sau Ponta sau capcanele moțiunii de cenzură

Indiferent dacă în moțiune PSD va aduce drept argument „ceaslovul lui Vâlcov” sau va alcătui un text mai decent, problema fundamentală va fi să explice pe de o parte electoratului, pe de alta partidului de ce își sabotează propriul guvern și îl dă jos printr-o procedură parlamentară. Una era o retragere discretă a lui Grindeanu și schimbarea în umbră a guvernului și alta este o dezbatere în parlamentul național. Dragnea și Tăriceanu nu vor putea scăpa de povara numirii acestui guvern atât de ”catastrofal” încât ei înșiși trebuie să îl dea jos. Dacă tu, Dragnea l-ai numit, nu e suficient ca tot tu să îl dai jos. Trebuie să îți asumi și să plătești prețul pentru acest eșec istoric.

Excluderea lui Grindeanu nu rezolvă nimic. Nu e ca și cum până ieri era prim-ministrul PSD iar de azi, fiind exclus, nu mai este PSD, deci poate fi dat jos prin moțiune de cenzură. Cel mai probabil se va creea un bulgăre care se va rostogoli doborând tot ce găsește în cale. Grindeanu a contraatacat cooptându-l pe Ponta, care nu vine în guvern singur ci cu o facțiune întreagă. A-l exclude pe Ponta e mult mai greu iar dacă nu-l exclud atunci se instalează haosul în PSD. Ponta și Grindeanu ar putea aduna suficienți parlamentari să salveze guvernul de moțiunea de cenzură, în condițiile în care partidele din opoziție se vor ține departe de acest război și îi vor lăsa pe pesediști să se sfâșie între ei.

Mai devreme sau mai târziu, Dragnea va plăti politic această catastrofă politică în PSD, unde sunt destui care așteaptă ziua răzbunării. Și ziua răzbunării va veni pentru că din toate bâlbâielile lui Grindeanu de miercuri seara o afirmație rămâne valabilă: Dragnea, cu mâna lui îi transferă întreaga putere lui Iohannis, care nu este absolut deloc obligat să facă jocul lui Dragnea și Tăriceanu, dimpotrivă.

Iohannis se întoarce

Posturile de televiziune dau pe surse că numele viitorului prim-ministru propus de PSD va fi Carmen Dan sau Ana Birchall. Carmen Dan nu va fi niciodată prim-minstru în România, nu atâta vreme cât Iohannis este președinte. România are nevoie după acest cutremur politic de o guvernare așezată nu de o marionetă de partid fără nici un fel de experiență și fără competențe. Cum să mergi alături de Carmen Dan la Bruxelles și să vorbești despre politicile europene fără să te faci de râs pe tot globul. În ceea ce o privește pe Ana Birchall, al cărei nume a fost aruncat în circuit de agenția Sputnik, aceasta joacă la prea multe capete ca să fie de încredere. Dar nu doar că păpușile lui Dragnea nu vor fi prim-ministru dar este foarte posibil ca Iohannis să nu țină seama de propunerile PSD-ALDE.

În iarnă, Dragnea și Tăriceanu amenințau belicoși cu suspendarea președintelui dacă nu numește premierul pe care îl doresc ei. Ei bine, acum amenințarea cu suspendarea va pica precum o cârpă moale. Nici Dragnea, nici Tăriceanu nu vor îndrăzni ca după ce au aruncat țara într-o criză politică și guvernamentală inutilă să o arunce într-o criză constituțională și să încerce să doboare și președintele. Nu poți să pârjolești o țară întreagă doar pentru a-ți satisface interesele politice meschine iar românii nu vor înghiți asta. Președintele a venit cu o poziție întărită din America, pe care urmează să și-o întărească și mai mult după vizita de săptămâna viitoare din Germania. În toată nebunia dâmbovițeană președintele va părea - și s-ar putea să și fie - singurul om politic responsabil care veghează la stabilitatea instituțiilor și a țării. Și o dată poziția președintelui consolidată, Dragnea va fi obligat de PSD să plece.

Din 2012, de când a revenit la putere PSD și liderii săi se dovedesc incapabili să exercite puterea în limitele constituționale. Fie că e vorba de Ponta, fie de Dragnea, liderii PSD încearcă întotdeauna să obțină controlul total, fără limite al puterii în România și în acest scop provoacă periodic crize politice și constituționale care afectează grav România. În 2012 a fost războiul împotriva lui Băsescu și tentativa de a-și subordona prin forță justiția. În 2015, am avut un prim-ministru care s-a agățat de putere după ce își pierduse legitimitatea și pierduse și susținerea propriului partid. Acum avem o luptă internă pentru putere în PSD care pune în pericol funcționarea instituțiilor și actul de guvernare, în esență pentru că Dragnea și acoliții săi încearcă să scape de condamnări penale prin modificarea în forță a legilor. De aproape cinci ani, România, românii, interesele și viitorul lor sunt luați ostatici de către PSD în războiul pe care această organizație politico-penală îl duce împotriva statului de drept.