Nebunia continuării programului de guvernare

Analiştii de la Raiffeisen Bank constată, sec, o uşoară volatilitate a monedei na­ţio­nale, aflată sub presiunea deprecierii, şi o mărire, de mică amplitudine, a costurilor la care se împrumută sta­tul. În piaţa de capital, un­de aproximativ 40% din acţiuni sunt controlate de fonduri străine de por­to­fo­liu, care au o aversiune faţă de risc, cotaţiile scad, la fel şi indicii principali ai Bur­sei.

Leul a ajuns la un nivel de alarmă, dar s-a devalorizat doar cu doi bani în săp­tă­mâna scandalului politic din PSD, co­bo­rând cu 0,44% vineri, faţă de marţi, în pre­ziua evaluării-execuţie a Cabinetului Grin­deanu. De la începutul anului, mo­ne­da naţională a intrat pe o traiectorie, len­tă, de devalorizare şi a pierdut 1,4%. Este singura monedă din regiune care se de­va­lorizează faţă de moneda unică, toate mo­nedele profitând de conjunctura eco­no­mică favorabilă, cu creşteri puternice ale pro­dusului intern brut, datorate unei pie­ţe a Uniunii Europene care le absoarbe pro­­dusele.

O explicaţie a acestei devieri a leului faţă de comportamentul monedelor din regiu­nea central şi est-europeană poate fi gă­si­tă în deteriorarea accentuată a contului curent, indicator care descrie faptul că va­luta care iese din ţară depăşeşte cu mult intrările. Dezechilibrul este provocat de po­litica agresivă de creşteri de salarii, care a stimulat consumul şi, implicit, im­por­tu­rile. Ca atare, toţi importatorii cumpără de zor valută pentru a-şi plăti furnizorii ex­terni. Altfel spus, şi fără criza auto­in­dusă a PSD, leul ar fi continuat să se de­valorizeze din cauza po­li­ti­cilor economice riscante. După moţiunea de cenzură toţi analiştii îşi vor reface estimările şi nu sunt ex­cluse presiuni puternice de devalorizare, indiferent de rezultat. Ceea ce contează pentru piaţa financiară este stabilitatea, încrederea şi cât de raționale sunt po­li­ticile economice.

Înainte de evaluarea Vâlcov, asezonată cu scandalul din PSD, analiştii de la Erste Bank estimau că la finalul anului cotaţia leului va depăşi uşor 4,62 de lei pentru un eu­ro, dar prognoza ţinea cont de aş­tep­ta­rea ca BNR să intervină pentru a evita o de­preciere mai mare de 2-3%, „ceea ce ar corespunde actualei mantre de sta­bi­li­tate a leului“. E drept, însă, estimarea se baza pe presupunerea, veştejită de rea­li­ta­te, că în România va domni stabilitatea po­litică. În ciuda prudenţei, piaţa financiară trans­mite semnale de nervozitate provo­cate de incertitudinea care va domina sce­na politică românească, oricare ar fi re­zul­tatul votului la moţiunea de cenzură, de­oarece ambele scenarii vor injecta o doză mare de risc politic.

Circul evaluării Vâlcov a readus însă în aten­ţie Programul de guvernare, care este în sine cel mai mare risc politic al Ro­mâ­niei pe termen mediu, deoarece este ira­ţio­nal, şmechereşte cifrele şi împrăştie cu bani spre toată suflarea votanţilor. Dacă Gu­vernul României, indiferent de ce ta­bă­ră ar fi condus el, ar continua acest pro­gram aberant, nu vom trăi doar dis­con­fortul devalorizării leului, ci şi pe acela al majorării dobânzilor, căruia i se poate adău­ga şi îngheţarea şuvoiului de bani eu­ropeni, ca efect indirect al sancţionării deficitului excesiv.

O altă nebunie răzbate dinspre aşa-nu­mi­tul Minister al Dezvoltării, condus de omul de încredere al preşedintelui PSD, Se­vil Shhaideh, care are la dispoziţie puş­culiţa investiţională a statului. O puşculiţă discreţionară, din care se pare că se îm­prăş­tiau favoruri contra susţinere politică. Gestul premierului Grindeanu de a bloca temporar alocările de fonduri dezvăluie cu claritate ceea ce multă lume intuia, anume că banii sunt dirijaţi potrivit unor interese de grup, uneori politic.

O altă faţă a intervenţiei brutale şi ires­ponsabile în economie este dezvăluită de Greg Konieczny, directorul Fondului Pro­prietatea, care avertiza la începutul săp­tămânii că politicienii îşi bat joc de Hi­droelectrica, cea mai profitabilă companie a statului. „Numirea unor noi membri ai Directoratului pentru o perioadă de patru luni, fără niciun fel de experienţă în com­panie şi în conducerea executivă a unei companii din domeniul producţiei de ener­gie electrică, prin înlocuirea unor pro­fesionişti calificați, pune în pericol re­zultatele excelente ale Hidroelectrica şi ac­ționează împotriva intereselor com­pa­niei şi ale acţionarilor. Managementul defectuos a fost una dintre principalele cau­ze ce au dus Hidroelectrica în in­sol­venţă înainte de anul 2012, când nu­mi­rile în Consiliul de Supraveghere şi la ni­vel de management executiv erau făcute pe baza conexiunilor politice şi cu o lipsă totală de interes faţă de experienţa pro­fesională şi cu lipsă de interes pentru un proces de selecţie transparent şi com­pe­titiv“. Dacă incompetenţa, lipsa de pro­fe­sionalism şi eventualitatea impunerii agen­dei unor grupuri de interese poate clătina o companie, atunci ce să mai spunem despre ţară, care a fost vremelnic condusă de miniştri care nu au pregătire de spe­cia­litate, nici experienţă în domeniu şi care, în general, nu înţeleg nimic din eco­no­mie.