De același autor
La un an după referendumul privind Brexit, cei care vor achita primii nota de plată vor fi est-europenii. „Europa nu e un supermarket. E un destin comun. Și se șubrezește când acceptă ca principiile să-i fie încălcate. Țările care nu respectă regulile ar trebui să suporte consecințe politice.“ Sunt declarațiile făcute de noul lider francez, Emmanuel Macron. Nu e prima dată când Macron lansează avertismente către Est. Însă, dacă până acum s-ar fi putut considera că le face pentru uz intern, formulate înainte de primul Consiliu European la care participă ca președinte al Franței, înseamnă cu totul altceva: un picior în pragul statelor din Est și un semnal că disensiunile pe axa Est-Vest se vor adânci.
Recent, Macron a acreditat ideea că est-europenii ar fi fost cauza ieșirii Marii Britanii din UE: imigrația și mâna de lucru ieftină din Est au fost cele au produs Brexit și că Europa trebuie să rezolve aceste probleme dacă nu vrea ca alte state să părăsească blocul comunitar. Ipoteza poate părea logică și seducătoare la o primă vedere, dar cei care au câștigat mizând pe aceste temeri privind imigrația (inclusiv circulația forței de muncă în interiorul UE, care nu ar trebui să fie tratată ca imigrație, de fapt!) au fost extremiștii. Or, toate studiile sociologice realizate în Marea Britanie arată că fluxul de muncitori est-europeni a ajutat economia Marii Britanii, nicidecum că i-ar fi dăunat în vreun fel.
Declarațiile lui Macron sunt în contradicție totală cu retorica de acum un an, când europenii cereau, imediat după votul din Regatul Unit, apărarea principiilor europene. Paradigma s-a modificat brusc și radical în ultimele săptămâni, fără să fi existat o dezbatere reală. Macron vrea o integrare mai aprofundată în interiorul eurozonei și pe politica de apărare. Planul (foarte probabil o propunere franco-germană de reformare a Europei post-Brexit) exclude din deciziile importante Europa de Est, văzută ca un conglomerat de state indisciplinate, care trebuie pedepsite.
Ce propune, concret, tandemul franco-german? O primă măsură e deja pe rol: modificarea totală a așa-numitei directive europene privind muncitorii detașați. Directiva permite transferul muncitorilor din Est spre Vest pe aceleași salarii din Est și plătind aceleași taxe către țara de origine din Est. La fel ca fondurile de coeziune, rolul ei era să reducă decalajele economice dintre Vest și Estul care a stagnat economic în deceniile comuniste. Nemulțumirile privind „dumpingul social“ cauzat de muncitorii din Est poate părea o problemă legitimă pentru cetățenii vestici (și chiar și pentru cei vizați, care până la urmă lucrează tot pe salarii mici), iar blocarea acestui flux est-european poate apărea ca o măsură corectă. Totuși, este vorba în cele din urmă de restrângerea pieței libere și a liberei circulații (inclusiv a forței de muncă). Adică a unor principii ce stau chiar la baza construcției europene. Ceea ce nu se face în numele unei solidarități sau al unei obligații de a respecta valorile UE, cum ar vrea Emmanuel Macron să se creadă (refuzul Poloniei și al Ungariei de a accepta imigranți din afara UE și derapajele democratice), ci în numele protecționismului și al replierii asupra granițelor interne.
Ce se va întâmpla cu directiva care oferă un avantaj competitiv Estului pentru a ajunge economic din urmă Vestul? Deși ar fi trebuit să fie dezbătute și aprobate până la sfârșitul lui iunie, Parisul a blocat adoptarea amendamentelor moderate și a amânat până la toamnă discuția, ca să poată modifica esențial directiva. Franța, Germania, dar și alte state occidentale argumentează că muncitorii ieftini din Est (vizați sunt mai ales cei din construcții, transport și agricultură) sabotează șansele forței de muncă occidentale. Franța ar vrea ca durata pe care muncitorii pot fi detașați în Vest să fie plafonată la maximum 12 luni (actuala directivă nu conține restricții de timp).
Retorica și politica atacării directivei nu sunt nicidecum în numele Europei și al ideii de solidaritate, ci strict pentru Franța. De menționat și că tema muncitorilor ieftini din Est a fost una dintre temele de campanie cele mai puternice folosite de Marine Le Pen, lidera extremei drepte franceze. „Pro-europenismul“ lui Macron pare astfel să se reducă la interesele Franței și ale jumătății de Vest a Europei. Nu ar trebui, așadar, să mai fie un șoc pentru nimeni dacă discuțiile și viitoarele măsuri, ce merg în sensul restrângerii circulației forței de muncă, vor produce și mai mult euroscepticism în Europa de Est și vor mări spirala începută de Brexit. Practic, pentru că aceste state nu vor să aibă de-a face cu imigrația din exteriorul Uniunii, vor fi penalizate prin blocarea sau reducerea consistentă a propriei lor imigrații către Vest. Într-un caz, se încalcă ideea de solidaritate europeană, în celălalt – principiul liberei circulații și al pieței libere.
La un an după Brexit, așadar, dezbaterea despre ce fel de Europă se dorește de acum înainte a început cu stângul, în sensul îngroșării axei de separare Est-Vest
