România și dubla decuplare

Pe termen lung, o decuplare mult mai amplă, în plan geopolitic, militar și diplomatic, a „anglo-sferei“ de Europa Continentală va însemna în esență că „lumea occidentală“, în maniera în care o privim astăzi, va înceta să mai existe în realitate.

Alexandru Lazescu 27.06.2017
SHARE 4

 

Dacă ar fi să extragem liniile dominante ale discursului public românesc din aceste zile, vom identifica două direcții prin­ci­pa­le: 1) pe plan intern este o adevărată ru­și­ne, se întâmplă în plan po­litic lucruri „numai la noi posibile“ (cu privire la mo­ți­unea de cenzură introdusă de PSD în parlament pen­tru a scăpa de propriul pre­mier); 2) în schimb, pe plan extern, în deplin con­trast, orizontul e luminos - președintele Iohannis a fost primit cu toate onorurile la Washington, relația noastră cu America e mai bună ca niciodată și, în plus, șeful statului revenit în Europa a avut întâlniri extrem de cordiale cu An­gela Merkel și Emmanuel Macron, liderii de facto ai Uniunii Europene.

 

O bună parte dintre elementele de mai sus sunt factual corecte. Însă lipsesc nu­an­țele și privirea de perspectivă. Iar ma­jo­ri­ta­tea analizelor externe sunt prizoniere ale unei viziuni despre Occident, Uniunea Europeană și ordinea mondială care erau în mare parte corecte în urmă cu câțiva ani (înainte de Brexit și alegerea lui Trump), dar care astăzi sunt puse serios în dis­cu­ție. Când e vorba despre succesele Ro­mâ­niei în domeniul politicii externe, cu tri­mi­tere mai ales la întâlnirile recente ale lui Klaus Iohannis cu Donald Trump, Angela Mer­kel și Emmanuel Macron, se păcă­tu­iește printr-o viziune conturată exclusiv în baza unor inerții de viziune geopolitică care ignoră cu desăvârșire modificările de sub­stanță survenite între timp în eco­no­mia relațiilor internaționale, alianțelor tra­di­ționale și influențelor de pe glob. Și chiar dacă președintele a avut o prestație bună și la Casa Albă, și în întâlnirile de la Berlin și Bruxelles, din pă­cate, în contextul di­na­micii geopolitice actuale, ceea ce se va în­tâmpla în viitor cu România depinde des­tul de puțin de deciziile și ac­țiu­nile noas­tre.

 

Aproape nu trece o zi fă­ră să apară un nou iritant în relațiile transatlantice. Și nu e vorba de ches­tiuni de detaliu, ci de elementele fun­damentale care țin de se­curitate și de schim­burile comerciale globale. De pil­dă, după ce americanii au anun­țat că ar putea intro­duce tarife punitive la oțel și Senatul a votat o rezoluție care prevede sancțiuni împotriva corporațiilor (în prin­ci­pal ger­mane și austriece) care participă la cons­trucția gazoductului Nord Stream 2, eu­ro­penii au anunțat că ar putea retalia cu contramăsuri. Pe de altă parte, la ul­ti­mul Consiliu European (fără Marea Bri­ta­nie) au fost decise măsuri de creștere a co­o­­pe­rării europene în domeniul apărării. Mo­­deste, ce-i drept. Demersul are însă în pri­­mul rând o valoare simbolică. Vom ve­dea probabil în viitor pași tot mai fermi în di­recția constituirii unei „armate euro­pe­ne“, după cum se exprima cu câteva zi­le în urmă Hans-Peter Bartels, preș­e­din­tele Comisiei de apărare din Parlamentul de la Berlin. În cele din urmă, în ciuda de­cla­rațiilor contrare, există toate șansele să asis­tăm la un moment dat la o decuplare transatlantică explicită în materie de se­cu­ritate, cu un NATO care își va pierde trep­tat din relevanță.

 

În fapt, dacă adăugăm efectul Brexit-ului, ne-am putea îndrepta, pe termen mai lung, către o decuplare mult mai amplă, în plan geopolitic, militar și diplomatic, a „anglo-sferei“ de Europa Continentală. Ce­ea ce înseamnă în esență că „lumea oc­ci­dentală“, în maniera în care o privim as­tăzi, va înceta să mai existe în realitate. O mutație geopolitică majoră, ai cărei prin­cipali beneficiari vor fi cele două mari pu­teri revizioniste, Rusia și China, ceea ce va face ca șansele de supraviețuire ale or­dinii liberale mondiale actuale să fie mi­nimale.

 

În aceste condiții, e de presupus că, într-o formă mai mult sau mai puțin explicită, diviziunea de facto a UE se va produce. Scă­pată de constrângerile impuse de opo­zi­ția Marii Britanii, Europa Occidentală Continentală își dorește o integrare tot mai accentuată, sub baghetă franco-ger­mană. Însă această integrare nu are în ve­dere și partea de Est a continentului. Așa că o decuplare Est-Vest va deveni aproape inevitabilă, cu toate asigurările contrare pe care le primim de la Bruxelles și de prin diverse capitale de pe continent. De alt­fel, motivul principal pentru care Trump l-a chemat la Washington pe Klaus Io­hannis și a decis să facă o vizită în Polonia înaintea întâlnirii G20 de la Hamburg a fost acela de a testa temperatura ten­siu­nilor Est-Vest din Europa și chiar de a le stimula, dacă se poate. Noua administrație nu mai vede nici pe departe un aliat în Europa Occidentală, ci un adversar, o Uni­une germană, cu care America este în com­petiție.

 

Această destul de probabilă dublă decu­plare, transatlantică și pe linia Est-Vest din Europa, va avea consecințe în ceea ce ne privește. Cât de profunde, cu ce impact economic și mai ales cu ce impact în pla­nul securității, în contextul relațiilor cu Rusia, e încă greu de spus.

Comentarii 4

Ioan Vlad Nicolau - 07-02-2017

Domnule profesor! Incep sa-mi dau seama! Ce virsta aveti? Fiindca de la o vreme incoace, interventiile dumneavoastra sunt atit de..... anapoda, incit cei ce va citesc precis va categorisesc in grupa de batrinet foarte inaintat, grupa incapabila sa mai ia realitatea concreta in consideratie ca atare, sau sunteti mult prea tinar, n-ati trait in iepoca si ca atare habar n-aveti de cea ce ni s-a-ntimplat si pe ce lume traiti! Si apropos! sunteti intr-adevar profesor? Si daca da, de ce? De gimnastica? de oierit? De limba rusa? Va rog sa nu ne lasati în nestiinta! Poate ca ne-am putea intelege-ntrun alt domeniu care sa va fie familiar! Hai nu fiti modest!

Răspunde

Ioan Vlad Nicolau - 07-02-2017

Domnul Lazescu are dreptate când îsi exprima îndoielile fata de valabilitatea politica pe termen lung in privinta aliantelor si aranjamentelor politice urmatoare, pe care Romania va trebui sa le faca atit cu Europa cit si cu America, fiindca situatia pe plan politic in lume, este la fel de instabila ca si nisipurile miscatoare. La fel de imprevizibila si periculoasa! Nu-l invidiez pe domnul Johannis care din pacate trebuie sa conduca o Romanie cazuta în cea ce priveste situatia interna într-o stare de mizerie, de porcarie politica inca ne mai intilnita, iar in cea ce priveste situatia pe plan extern intr-o stare de instabilitate maxima in care in fiecare moment este posibil sa se intimple orice! De curind am citit un articol scris de un optimist, care parea ca traieste intr-o lume in care totul era in regula, nu se intimpla nimic neobisnuit, nimic grav si demn de atentie, lucrurile decurgeau ca uns si fara niciun fel de probleme. Oricum ziaristul, ca de altfel mai toata presa, in consens cu modul iresponsabil in care clasa politica intelege sa ia lucrurile si problemele care se rostogolesc inspre noi in seama, considera ca lumea noastra este inca in ordine si ca marea masa a populatiilor n-avem a ne teme de nimic, chiar daca ne indreptam evident catre dezastru. Nu mai stiu cine este comentatorul care scrie articolul, dar si el, impreuna cu intreaga clasa politica a tarilor inca civilizate, incearca sa evite realitatea, băgindu-si capul cit mai adinc in nisip facindu-se ca mai crede, sau mai cred inca in sistemul politic si militar occidental unit, ca el mai exista inca, stind ca un mai mult sau mai putin monolit in fata fortelor ce l-au amenintat in secolul XX si in fata carora a functionat cu mai mult sau mai putin succes pina la prabusirea stupidei idei dupa care a fost construit amenintatorul sistemul comunist. Dupa desfiintarea aberantului concept si a sistemului construit pe scheletul inconsistent si fals al ideilor marxist-leniniste, sistem care de fapt s-a auto desfiintat la un moment dat, dovedindu-se din punct de vedere economic, politic si militar un sistem neviabil, aberant, falimentar, s-a prabusit aproape fara o interventie din afara. URSS, liderul, organizatorul si realizatorul la nivel mondial a falimentarei idei, dupa ce datorita sistemului daduse faliment si se desfiintase, intr-un tirziu a renascut, sub o forma mai redusa, nu imperiu ca mai-nainte, ci sub forma vechii denumiri, mai putin pompoase, Rusia. Dar aceasta tara, in loc sa caute o iesire catre normal din criza adinca in care se afla, alaturindu-se tarilor europene care ne fiind supuse catastrofalei idei comuniste avansasera si lasasera mult in urma URSS si teritoriul cazut sub stapinirea sa aproape un secol, in loc sa se adapteze si sa se alature corului tarilor care mergeau inainte catre viitor pe un drum evolutionar normal, in loc sa se aseze linga celelalte tari europene ajunse intre timp la o stare de civilizatie si constiinta, capabila sa impinga lumea mai departe catre progres, printr-un reflex mostenit probabil dintr-o modificare genetica anormala ivita cindva in istoria formarii acestui popor si apoi bine infipta si pastrata in adincile hauri biologice si cugetul acestui neam, Rusia s-a repozitionat infine dupa o serie de ezitari, de rataciri si incercari anapoda, pe drumul ei secular nascut inca de pe vremea lui Ivan cel Groaznic, drum fara o ideologie bine conturata, dar din punct de vedere organizatoric si politic, un dictat la fel ca pe vremea marilor precursori, Ivan , Ecaterina, Petru, si apoi pleiada de presedinti comunisti de-a lungul unui aproape intreg secol, avind o unica obsesiva, fixa, bolnava si vesnica idee, determinata de mutatia mentala suferita cindva pe la-nceputul istoriei neamului rus: dominanta militara mondiala! Senzatia de stapini ai lumii! Ai intregii lumi! Senzatie ramasa numai un dement vis irealizabil. La ce le-o fi trebuind lor dominatia mondiala, cind ei nu detin inafara celor sapte mii de bombe atomice, un munte de kalasnicoave si o mare de petrol, mai nimic, Rusia fiind de fapt asa cit este ea de mare, o tara subdezvoltata economic, o tara ramasa intepenita mental in vremea capitlismului primar si a colonialismului tirziu, ajunsa in prezent intr-o situatie la fel de precara, de falsa si de neviabila ca si comunismul secolului trecut, iar social, organizatoric si politic, intr-o stare de banditism de stat? De data asta insa un banditism fara o ideologie, asa cum o avusesera la dispozitie Presedintii comunisti de dinaintea lui Putin care sa-l legitimeze asa cum o avusesera in vremea ascendentei comuniste aia, dar impins de vechea, bolnavicioasa idee dominanta obsesiv de cuceritori ai lumiii, actualul tar Putin isi imagineaza astazi, ca Rusia renascind oarecum din dezastrul post comunist, dar inca bitiindu-se pe picioare, ar fi capabila, asa cum de altfel o crezusera si presedintii comunisti de trista amintire din iepoca rosie, ca prin agresiune, santaj, anexiuni de teritorii, rapturi, hotii la drumul mare, incalcari flagrante de tratate internationale si conventii, prin transmutari de popoare, si jafuri de valori materiale in teritoriile ocupate, vor ajunge-n motul lumii. N-au ajuns niciodata-n lungul istoriei lor si nici nu vor ajunge vreodata, fiindca nu poseda coeficientul de inteligenta necesar pentru a sesiza ca lumea nu-i o notiune fixa care ramine neschimbata de la Ivan cel Groaznic si pina-n viitorul indepartat. Nu pot si nu le vine sa creada ca bombe atomice astazi mai au si altii, nu pot intelege ca din punct de vedere tehnic si militar sufera de niste ramineri in urma insurmontabile, nu sesizeaza ca principala lor sursa de venituri inca ramasa si cu ajutorul careia sperau ei sa poata santaja lumea inca vreo citeva secole de acum inainte a inceput sa-si piarda din valoarea pe care o reprezenta in secolul trecut rapid, asa incit pentru viitorul apropiat este de prevazut ca petrolul, arma lor economica numarul 1, va mai putea fi vinduta numai in farmacii si drogherii, la flaconase de 100 de grame ca leac contra bataturilor? Dece or fi crezind ca-s buricul lumii si ca pot face ce vor ei? Numai dracu' stie! Dracul si cu ei! Oricum, dintr-o tara cu un mare potential uman, economic, si cultural, care ar fi putut sa se integreze in civilizatie si progres alaturindu-se Europei si tarilor ei, a devenit sub conducerea ofiterului KGB-ist Putin, din nou o amenintare la adresa Europei si nu numai a Europei, dar si a lumii intregi. Si totusi..... asa cum este Rusia astazi, nimeni nu poate nega faptul ca daca nu este asa cum ar vrea ea stapina lumii, este o amenintare reala la adresa Europei si a lumii! Te intrebi cum, daca totusi nu are atuul militar si nici economic? Simplu! Profitind de existenta in momentul de fata a unor capete politice europene de extrem de slaba calitate, dominate de lasitate, incapabile sa aprecieze adevarata situatie, printr-o obraznicie tipic ruseasca, beneficiind de tehnica unei propagande ajunsa la perfectiune si de atuul inca valabil al celor sapte mii de focoase atomice, santajeaza lumea si in fata unor incapabili, el obraznicul, maninca praznicul! Cum? Printr-o agresiune ne stopata la timp de catre o Uniune Europeana care a capotat scurt si definitiv in fata agresiunii lui Putin exersata impotriva Continentului, European, agresiune care de fapt la inceput n-a fost decit un balon de incercare pentru a vedea daca aceasta Uniune, flancata de un dispozitiv militar (dar nu politic) de temut, este capabila de reactie si cit este de dispusa sa reactioneze. Asa dar in primul pas declanseaza un razboi asa zis neconventional impotriva Crimeii, pe care o cucereste fara opozitie, cu ajutorul coloanei a cincea rusesti in citeva zile. Europa ramine bleau, cind ar fi trebuit sa declare mobilizarea generala sa activeze forta NATO de care dispunea, reactionind prompt si armat ca impotriva unei incalcari inadmisibile a unor drepturi stabilite international si a unei amenintari majore ce plana asupra UE. N-a facut nimic! N-a miscat un deget, Niciun politician din gremiile de conducere ale tarilor componente UE n-a protestat! Nu ca n-a amenintat agresorul, dar s-au facut ca ploua! Si-au bagat capetele-n nisip, cu toate ca aveau la dispozitie fortele NATO care ar fi putut stopa agresiunea scurt si fara discutie. Neconventionalii s-ar fi retras tot asa pis, pis, cum atacasera si lucrurile s-ar fi reasezat in matca lor, iar astazi n-am avea imensele probleme pe care le-a provocat neinterventia de atunci! Pasul doi. Putin a apreciat rezultatul balonului de incercare crimlean la adevarata lui valoare, adica s-a asigurat ca UE nu e capabila de o interventie armata si a mers mai departe, dind cu ritul inainte, ca porcul scapat in rasadul cu varza, continuind agresiunea asa zisului razboi neconventional si atacind Dombasul, dar de data asta adaugind coloanei a cincea si citeva regimente de soldati rusi inarmati cu armament greu, transformind in felul asta agresiunea neconventionala in razboi sadea, pe bune. Politicienii europeni s-au speriat ingrozitor si au inceput sa dea din colt in colt, atentionind blind pe Putin ca asa ceva nu se face, dar din punct de vedere militar reactia a fost nula, cu toate ca nu cu mult inainte semnasera un pact cu Ucraina ca-i garanteaza integritatea teritoriala daca Ucraina renunta la focoasele ei nucleare pe care le avea din vremea existentei URSS. Pactul a fost semnat si de rusi la vremea aia, care au preluat bombele ucrainiene cu placere, rinjindu-si in barba. Pasul trei. Americanii vazind din nou si pentru a cita oara? Incapacitatea lasilor conducatori europeni de a se opune unei agresiuni militare si dindu-si seama ca rusii nu se vor opri aici, ci daca sunt lasati de capul lor, vor ajunge la Chiev si probabil mai departe, probabil Warsovia, intervin brutal si fara intirziere, trimitind arme, oameni si tehnica militara in locurile cheie si declarind rituos ca daca rusii o vor neaparat, vor avea ce-au vrut, un razboi cu Statele Unite. Rusii isi retrag soldatii, lasind in seama coloanei a cincea continuarea unui razboi stationar tinut la cald pentru orice eventualitate din viitor. Europenii in tot timpul asta asista pasiv multumindu-se sa-i ameninte pe rusi cu degetul plimbat de dinainte inapoi, dar blind si deabea soptit. Al patrulea pas, Putin vazind ca un razboi continuat in conditiile in care Europa este aparata si inca aliata a Statelor Unite nu poate fi cistigat, dar ca n-ar avea nimic de pierdut atacind in alte parti, provocind un nou focar de neliniste in coasta Europei, intervine brutal in razboiul civil sirian de partea criminalului Asad, dar in acelasi timp pe nesimtite recruteaza oameni pentru infiintarea unei armate, care sa terorizeze populatia in numele lui Alah, dar care sa nu se poata spune ca e armata ruseasca. Comandanti bine instruiti ii avea in rezerva imprastiati prin Rusia, ramasite din armata lui Sadam Husein care fusese facuta tandari de catre americani, soldati tot din marea si invincibila armata ascunsi prin gaurile de sarpe a le deserturilor din Irak si Siria, plus sutele de dementi mahomedani adunati de prin toate colturile lumii, doritori sa ajunga repede in raiul lui Alah unde-i asteptau cu drag cele 72 de hurii promise. Pasul cinci impotriva Europei dinainte si bine gindit, armata asta chipurile mahomedana, la indicatiiili sefului suprem care o creease si de care depindea material, logistic si care o servea cu arme si informatii, s-a pus pe asasinat, jefuit si distrus tot ce intilnea in cale, determinind exodul a milioane de oameni, care lasind dracului, case, pamint, parinti, bunici si toale, au fugit unde au vazut cu ochii, dar dirijati de agenti rusi au luat calea Europei si mai ales a Germaniei. Milioane! Si din nou politicienii europeni, cu toate ca serviciile de spionaj ii informasera inca din primavara lui 2016 ce li se pregatea si ce avea sa li se intimple, s-au lasat prostiti si au primit sa adaposteasca necajitii lumii. Nu o mie, doua, ci milioane. Nu un numar limitat, ci nelimitat! Ori citi necajiti or fi fost...! Un miliard.... doua... nu conta! Si bravii nostri conducatori iarasi au reactionat invers, bagindu-si pe dracu-n casa, cu toate ca fusesera preveniti, ca incepi sa te intrebi daca au facut-o din prostie, sau..... in acord cu Putin si secreta lui armata IS, care incerca cu orice pret sa destabilizeze Europa? Fiindca in mod ciudat, chiar si la o privire mai superficiala, mai putin atenta, tot milionul si jumatate de oameni aterizat in Germania ca si cei aterizati prin alte parti, era format in marea lui majoritate din flacai tineri, fara familii, copii neinsotiti, femei mai putine dar si alea neinsotite, asa ca dupa foarte putina vreme au inceput in Europa sa se inmulteasca asasinatele de tip hodoronc tronc, hotiile la drumul mare, incendiile....., azi un depozit, miine o casa, poimiine alta, niscaiva paduri, mai tirziu poate un cartier intreg, fiindca un bidon cu benzina si un chibritel nu costa un cap de tara! Pina si un copil poate s-o faca! Pai nu-i greu! si inca fenomenul infractional e deabea la inceput. Continua! Si monolitul Europa, sub impactul si amenintarea de data asta a unui factor extern devenit dintr-o data foarte intern, a inceput sa nu mai vrea sa fie monolit. Tarile din Est s-au cam izolat refuzind sa se supuna aberantei idei propagata de la centru ca fiind crestini trebuie sa ne aducem in continentul nostru drag peste cele 800.000.000 de locuitori, existente, inca vreo alte doua trei miliarde deee... refugiati au inceput sa-si ferece granitele, Anglia ne putind admite obligatia impusa de a primi alte sute de mii de refugiati peste cea ce are ea deja, a preferat sa se desprinda definitiv de Europa si incet, incet cea ce incepuse sa se numeasca UE, a inceput sa se dezlineze deocamdata, dar este pe drumul cel mai drept si mai corect sa redevina cea ce a fost: un mozaic de state. Si asta datorita faptului ca atunci cind Rusia a atacat si cucerit Crimeea, proiectata dar inconsistenta Europa nu a reusit sa se impuna ca stat si forta continentala, datorita existentei in momentul de fata a unor politicieni incapabili, inconstienti, lasi, iresponsabili, care chiar si acuma mai cred ca UE exista, dar personal am senzatia si cred eu, ca numai se fac ei ca mai cred intr-o Europa Unita. De fapt astazi, datorita repet, inconstientei si lipsei de profesionalitate a conducatorilor nostri, proiectul Europa a cazut definitiv, UE practic nu mai exista, iar virfurile politice a le momentului se prefac a nu sti treaba asta, se fac de ca si cum ei ar mai reprezenta o uniune de tari europene de ca si cum nimic nu s-a intimplat. Presa si mijloacele de informatie, care desi isi dau seama ca cea ce a vrut sa fie Uniunea Europeana de fapt un proiect generos si rational, a ajuns numai o umbra, o fantoma, iar cei care au dus la distrugerea proiectului in scurta vreme, in numai citiva ani se comporta de ca si cum ar mai reprezenta ceva sau pe cineva. Nu cred ca-i nevoie de cunostinte speciale, sau de o experienta politica majora ca sa observi situatia dezolanta a generosului proiect initiat si bine condus de catre niste politicieni din trecut, inteligenti pina la un moment dat corect condus, dar trintit astazi scurt de catre niste nime-n lume, stersi, lasi, incapabili, care culmea se mai dau si granzi! Crezind ca vor putea s-o duca asa gaia matu pe mai departe pina-n pinzele albe! Situatia Europei noastre sta asa: o mare tara condusa prost, Germania, inca mai crede ca face parte dintr-o Europa stat, pe care-l conduce. Crede! de fapt este din ce in ce mai singura si in viitor mai izolata, daca in conducerea ei nu se intimpla o minune, oschimbare benefica, radicala. Franta reprezinta o necunoscuta al carei presedinde nu se stie de fapt ce gindeste si ce ar vrea, avind in vedere ca populatia pe cale de a fi musulmanizata nu mai admite noi cedari in fata invaziei care nu a incetat ci continua mascat, fiindca granitele Europei de fapt nu mai exista, ele fiind trecute ilegal de mii si zeci de mii de oameni. Anglia in fata aceleasi situatii, s-a desprins de Europa fiindca nu putea sa mai admita tendinta invazionista dictata de Merkel sefa Germaniei. Estul continentului, Ungaria, Polonia, Cehia, Croatia Rominia, Slovenia practic au iesit de sub statutul de tari UE si avind in fata dictatul Germaniei care printre altele ar dori sa scape de milionul si jumatate de azilanti, pe care si la adus singura, aruncind mortul in gradina vecinului, refuza sa mai functioneze ca tari de mina a doua care primesc ordine de la tarile occidentale care incearca sa decida peste vrerea si posibilitatile tarilor mai mici. Grecia este in stare de faliment economic, urmata indeaproape de Portugalia si mai nou de Italia, care-i invadata de africani. Spania se lupta cu greutati economice majore, iar tarile nordice se pastreaza rezervat dar nu solidar cu celelalte tari europene. Elvetia nu face parte din Uniune si probabil ca de aceea n-are problemele pe care le are Uniunea. Franta spune ca da Uniunii, dar inca nu se stie la ce fel de Uniune spune el da, fiindca o conditioneaza de reforme. Ce fel de reforme..... numai el stie! Tarile care se chiama ca alcatuiesc UE fac parte dintr-un conglomerat social care traiesc intr-un teritoriu fara granite, fara o constitutie comuna. fara armata proprie, fara un guvern central propriu, fara legi comune.... Asta nu-i o tara, nu-i un aranjament federal si in general nu-i nimic! E un conglomerat care nu poate exista! Si totusi aceiasi politicieni care au trintit proectul european, astazi se fac a nu pricepe ca cea ce s-a numit Uniunea Europeana practic nu mai exista, se prefac ca nimic nu s-a-ntimplat, si cu buna stiinta incearca sa-si abureasca propriile populatii si lume-ntreaga ca ei mai sunt inca stapini pe situatie si minunea Europeana inca mai exista. Stau cu capul inca adinc infipt in nisip! N-aud, nu vad, nu inteleg, nu reactioneaza!

Răspunde

Liviu - 06-28-2017

1. A afirma ca Rusia e un pericol pentru civilizatia occidentala e o greseala. 2. Armara europeana e o gluma proasta: lipsesc cel putin 50 de ani de tehnologie militara ca sa ajunga unde sint americanii acum. Resursele europene sint profund divizate: cum ar putea lucra italienii cu norvegienii la acelasi proiect ? Posibil, dar europenii nu vor face nimic. 3. Lumea nu poate trai fara SUA, in timp ce americanii pot fi fericiti pe continentul lor fara restul lumii. Absolut toate marile corporatii neamericane ar da faliment daca n-ar avea access pe piata americana. 4. America e o tinara care freamata de viata, in timp de Europa e o cocota batrina care se sulemeneste, se admira in oglinda si se automistifica cu frumusetea si vigoarea ei. 5. Singura sansa a Europei e sa se americanizeze sau sa-i imite pe americani.

Răspunde

profesoru - 06-27-2017

"O mutație geopolitică majoră, ai cărei prin­cipali beneficiari vor fi cele două mari pu­teri revizioniste, Rusia și China" - pentru a 1.000-a oară: Rusia nu e o putere revizionistă. Intervenţiile ei militare din 2014 şi 2015 au fost reacţii la iniţiativele Occidentului (tentativa de integrare a Ucrainei în NATO, decisă la summitul de la Bucureşti, care ar fi ameninţat grav securitatea Rusiei, şi încercarea de debarcare a lui Assad, aliatul Rusiei). Au fost acţiuni de damage control, adică Rusia e o putere care apără statu-quo-ul. Rusia şi-ar fi dorit ca lucrurile să rămână aşa cum erau în 2007, cu Ucraina în afara NATO şi cu Assad necontestat la putere, şi să nu fie nevoie de intervenţii militare ruseşti în cele două ţări. Iar poveştile despre amestecul rusesc în alegerile din Occident, despre subminarea UE şi NATO, reprezintă simplă propagandă anti-Rusia. N-are Rusia nici o treabă cu spaţiul UE-NATO. Din contră, are interesul să aibă relaţii bune cu ţările occidentale. E vorba de comerţ, investiţii etc. Vedem că tocmai americanii încearcă să le blocheze gazoductul Nord Stream 2, prin care ruşii doresc să-şi vândă gazul fără a mai depinde de ţări profund anti-Rusia, ca Polonia şi Ucraina. Şi tot ruşii sunt de vină?

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22