România, guvernată prin amânare şi incertitudine

Provocarea verii va fi rectificarea buge­ta­ră, care are şanse să declanşeze haosul în administraţia ţării, deoarece, pentru a susţine cheltuielile impuse de noile măsuri populiste, cabinetul pre­mi­e­rului Mihai Tudose va tre­bui să opereze tăieri şi re­di­recţionări de fonduri. Ur­mează să vedem care vor fi domeniile sacrificate şi cum vor putea acestea să în­de­plinească măsurile propuse de obsedantul program de guvernare. Ministerul Fi­nan­ţelor este încă adâncit în evaluări post-factum, ce­ea ce sporeşte incertitudinea.

Cifrele bugetului semnalizează probleme mari, neprevăzute în textul sacru al pro­gramului Dragnea & Vâlcov. Deşi econ­o­mia a crescut datorită expansiunii con­su­mului, încasările bugetului statului din taxele aplicate acestuia au scăzut dramatic şi neaşteptat. Scăderea cu 5% a încasărilor din TVA şi cu 9,4% a veniturilor bugetare din accize nu poate fi atribuită reducerii cu 1% a cotei de TVA şi nu ține pasul cu dinamica vânzărilor de mărfuri şi servicii. Fiscul a pierdut printre degete cel puţin 1,5 miliarde de lei, diferenţa dintre ce se în­casa anul trecut şi cât s-a colectat în 2017 din aceste taxe directe ale con­su­mu­lui. Însă, în loc să-şi concentreze efor­turile şi acţiunile către afacerile cu risc de evaziune în domeniul taxelor indirecte, Fiscul preferă strategia intimidării presei independente.

Această indiferenţă faţă de banii statului riscă să arunce deficitul bugetar mult pes­te 5% din produsul intern brut. Dacă în­ca­sările statului ar urma actuala traiectorie, atunci veniturile colectate nu ar depăşi cu mult 29% din PIB, procent care nu poate susţine fără efecte negative cheltuielile de 34,2% ale bu­getului de stat prevăzute în documentele oficiale.

Bugetul a fost construit pe ipoteza creşterii masive a absorbţiei banilor eu­ro­peni, de aşa manieră încât în­casările statului să se ma­joreze cu peste 15% faţă de anul precedent. Un calcul copilăresc, infirmat dra­ma­tic de realitatea primelor cinci luni ale anului, în care absorbţia banilor europeni a fost infimă.

Şocul scăderii veniturilor bugetare a avut deja ca efect amânarea sine die a unor pro­misiuni electorale, cum ar fi cota zero de TVA pentru vânzarea de locuinţe şi pentru publicitate.

Din păcate, haosul s-a instalat în actul de gu­vernare, efect firesc al încăpăţânării de a aplica un program aberant, pe care state cu economii solide ar avea ezitări să-l impună de frica rezultatelor imprevizibile. În timp ce majorarea salariilor medicilor s-a amânat pentru 1 ianuarie 2018, sunt tă­iate bursele rezidenţilor, exact pe motivul majorării viitoare a salariilor.

Ministrul Muncii a revizuit schema de creş­tere a salariilor, care se vor mări de abia anul viitor, o altă amânare cu şase luni. O nouă încălcare a promisiunilor îi vizează pe medici şi profesori, care vor primi o creş­tere de salarii de doar 25% de la 1 ianuarie 2018, aşa, ca toată suflarea bu­getară.

Interesantă este majorarea cu 5% în acest an a salariilor poliţiştilor, deşi restul bu­ge­tarilor aşteaptă anul viitor pentru a sesiza creşterea lefurilor. Guvernanţii nu au simţit nevoia să explice raţiunile pentru care anumite domenii sunt favorizate, iar altele stau la coadă.

În atmosfera fierbinte a banilor puţini, guvernul şi-a respectat totuşi promisiunea de a majora pensiile cu 9%, aşa încât punc­tul de pensie să ajungă la 1.000 de lei, în luna august. O mişcare costisitoare pentru un buget de asigurări sociale deja debalansat, care a avut nevoie de trans­feruri de la bugetul de stat de peste 4,3 miliarde de lei (aproape un miliard de euro) în primele cinci luni. Estimările Con­siliului Fiscal arată că măsura ar putea costa peste 2,6 miliarde de lei. Însă ochiul politicienilor este fixat hipnotic pe baza electorală a pensionarilor şi nu este de mirare, de vreme ce în Teleorman, judeţ sărac, cu afaceri puţine, raportul între pen­sionari şi salariaţi este de 17 la 10! Înainte de majorarea salariului minim la 2.000 de lei, o altă idee năstruşnică, la ni­velul întregii ţări pensionarii şi salariaţii erau aproape egali: zece angajaţi sus­ţi­neau, cu taxele lor, nouă pensionari.

În condiţiile în care banii lipsesc, iar pro­gramul după care este gestionată ţara nu are calcule solide de impact, soluţiile sunt clasice: creşterea taxelor sau tăierea chel­tuielilor. Guvernul mai dă încă târcoale banilor din fondurile pilonului 2 de pensii, arătând nepăsare, inconsistenţă şi lipsă de sinceritate faţă de contribuabili. Dar ges­turile şi comentariile guvernanţilor arată o îngrijorătoare neînţelegere a economiei, a efectelor unor măsuri negândite.

„Politica fiscală rămâne cel mai mare risc la adresa creşterii şi stabilităţii ma­croeconomice. Veniturile bugetare ex­pri­mate ca procente din PIB sunt în scă­dere, deoarece reducerile ratei TVA nu sunt compensate de o îmbunătăţire a co­lectării. Golul de venituri va fi acoperit anul acesta din dividende mai mari de la companiile de stat, menţinând deficitul bugetar sub nivelul de 3% din PIB“, aver­tizează Dan Bucşa, economist şef pentru EMEA al Unicredit Londra.

În această conjunctură marcată de incer­ti­tudine, investiţiile vor stagna, iar con­su­mul s-ar putea tempera, din cauza spai­mei că guvernanţii îşi vor finanţa ambiţiile prin majorări de taxe şi impozite.