Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


„Nu căutați că nu ne găsiți“. Profanarea instituțiilor evreiești în perioada comunistă
Maria Madalina Irimia & Adrian Cioflanca - - - -
2017-07-18
Dosar
0

Din anii ’80, Federația Comunităților Evreiești a început să țină o situație clară a cazurilor de distrugere de proprietate și profanare. Am prelucrat 220 de dosare, numărând tot atâtea cazuri, dintre care o treime sunt din București. Cele mai multe incidente din București s-au produs la Cimitirul Evreiesc din str. Giurgiului – 30 la număr.

 

În toamna anului 1963, în lumea evreiască s-a răspândit rapid vestea că Templul Co­ral a fost devastat și profanat. Într-ade­văr, pe 20 septembrie, în plină zi, per­soane necunoscute au intrat în Templu și au ars suluri de Tora, au rupt cărți reli­gi­oase, au spart candelabre, au tăiat per­de­le, au devastat biroul șef-rabinului Moses Rosen, au furat diferite obiecte, printre ca­re un lanț de aur de 150 de grame cu in­signa cultului, și și-au făcut nevoile în al­tar peste obiecte sfinte. Pe jos era scris cu cretă „Nu căutați că nu ne găsiți. Mihai și Belu“.

 

Indignarea şi îngrijorarea s-au răs­pân­dit repede între evreii din București. Incidentul a fost discutat și întors pe toate fețele. Unii au afirmat că reînvie vremurile de altădată, când de­vas­tă­rile, profanările și violențele erau la or­di­nea zilei. Că antisemitismul nu a dispărut din România, în ciuda discursului oficial triumfalist, și că, mai mult, autoritățile co­muniste devin din ce în ce mai na­țio­na­liste și închid ochii la fărădelegile îm­po­triva evreilor. Alții, care știau că în ultimii zece ani fuseseră mai multe valuri de ares­tări împotriva „sioniștilor“, au răspândit ideea că devastarea ar fi fost un act de diversiune sionist, menit a-i convinge pe evrei să emigreze. Comunitatea evreiască din România se diminuase dramatic, ca urmare a emigrărilor masive, dar în Bu­cu­rești tot mai frecventau diferite instituții comunitare 50-60.000 de evrei.

 

http://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-iriasdasdasmia-1.jpg

Profanarea cimitirului din Şoseaua Giurgiului, 4 aprilie 1989 (Arhiva FCER)

 

Din gură în gură, s-a aflat că incidentul de la Templul Coral nu a fost unul izolat, ci doar cel mai grav din ultima vreme. Lucrurile se precipitau cu precădere în a doua parte a anului, în timpul sărbătorilor de toamnă evreiești. Cele mai multe in­cidente s-au înregistrat în București și în localități din Transilvania. În Moldova a fost și un caz de violență fizică, la Piatra Neamț, împotriva membrilor familiei ra­bi­nului Samuil Tobias, cărora doi indivizi le-au strigat „Voi, jidanilor, duceți-vă în ța­ra voastră!“. Atmosfera s-a schimbat cu precădere după 1960, odată cu creș­te­rea numărului actelor de devastare și pro­fanare la sinagogi, cimitire și instituții co­munitare din toată țara. Până spre 1960, autoritățile comuniste au epurat și ro­mâ­nizat instituțiile statului și partidului, pon­derea evreilor din sectorul public scăzând dramatic. Încă din a doua parte a anilor ’50, devenise clar că statul comunist își schimbase în rău atitudinea față de evrei, iar frecvența sporită a incidentelor din anii ’60 a întărit ideea că antisemiții pro­fi­tau de atitudinea mai îngăduitoare a au­torităților. Oficial, regimul pretindea că an­tisemitismul fusese eradicat, iar inci­den­tele erau puse pe seama „elementelor de­clasate, descompuse“, a minorilor, ani­ma­lelor sau a naturii. Dacă vinovații pro­ve­neau din familii muncitorești, procedurile legale erau suspendate în favoarea unor aver­­tismente pe linie de partid sau sin­di­cat.

 

Autoritățile au găsit vinovate do­uă fetițe, una de 10 ani, cealaltă de 12, în cazul profanării din 20 septembrie 1963. Securitatea a pus în scenă un întreg spec­tacol, reconstituind incidentul de la Tem­plul Coral și făcând o mulțime de fo­to­grafii cu fetele pe post de figurante. Cu toate acestea, mai nimeni nu a crezut ver­siunea oficială și acest lucru se vede din interceptările făcute de Securitate aflate în arhiva CNSAS. Moses Rosen a reacționat cu nervozitate față de rezultatele anchetei, iar Leon Stern, președintele Comunității Bu­curești, a fost interceptat spunând cu sar­casm că vinovații „dacă sunt majori sunt bețivi, iar dacă nu sunt majori sunt co­pii“, care nu pot fi trași la răspundere.

 

Nu avem prea multe date despre de­vas­tările din anii ’70. Nu este clar dacă a scă­zut numărul incidentelor sau dacă mu­șa­malizările oficiale au fost mai eficiente. Din anii ’80, însă, Federația Co­mu­ni­tă­ților Evreiești a început să țină o situație clară a cazurilor de distrugere de pro­prie­tate și profanare. Aceste dosare se află as­tăzi în Arhiva FCER. Am prelucrat 220 de dosare, numărând tot atâtea cazuri, dintre care o treime sunt din București. Cele mai multe incidente din București s-au produs la Cimitirul Evreiesc din str. Giurgiului – 30 la număr. În 25 aprilie 1983, indivizi neidentificați au pătruns în cimitirul se­fard din Giurgiului și au profanat cavoul familiei Elias, împrăștiind osemintele. Es­te de semnalat că, în 1988-1989, s-a în­registrat un număr mai mare de incidente, iar câteva au avut loc în preajma Paștelui creștin-ortodox. Se știe că, pe vremuri, în Estul ortodox, acțiunile pogromiste izbuc­neau cu precădere în preajma sărbătorilor pascale. De exemplu, în noaptea de 12 aprilie 1988 (a treia zi de Paște), au fost dis­truse 6 monumente funerare din Ci­mi­tirul Giurgiului; în noaptea următoare, au fost devastate alte 10 monumente, iar pe 29 aprilie, au fost distruse încă 36 de mo­numente. Luna aprilie a anului următor a adus un nou val de devastări. Pe 4 aprilie 1989, au fost distruse nu mai puțin de 53 de pietre de mormânt. Miliția a indicat ca responsabili 4 copii de 12-13 ani, dar nu a explicat cum au putut acești copii să ră­vășească cimitirul.

 

http://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-irimasdasia-2.jpg

Copiii au fost găsiţi de multe ori ţapi ispăşitori pentru profanarea cimitirelor evreieşti (Fototeca CSIER)

 

Am contabilizat 12 incidente produse în anii ’80 în Cimitirul Filantropia. Cele mai grave s-au produs în 3 decembrie 1982, când au fost profanate 35 de morminte, și în 7 septembrie 1986, când au fost în­re­gistrate 78 de pietre funerare distruse.

 

Atacuri vicioase au fost comise și asupra si­nagogilor din București. Cele mai afec­ta­te au fost Sinagoga Mare și Sinagoga Mal­bim. Ceremoniile religioase au fost deseori perturbate de diferiți indivizi, care au adre­sat invective evreilor și au profanat lo­cul cu materii fecale.

 

Cele mai multe anchete nu s-au soldat cu rezultate concludente. Uneori, au fost indicate per­soa­ne responsabile, dar, în marea majoritate a situațiilor, era vor­ba de minori care nu puteau fi trași la răspundere. Cazurile în care s-au aplicat sancțiuni au fost tratate drept cazuri de huliganism. Oricum, ca urmare a De­cre­tu­lui 290 din 1984, infracțiunea de pro­fa­nare a fost amnistiată. Miliția scria în­tot­deauna în acte că acțiunea nu a avut ca­racter antisemit și organizat. Dacă Secu­ri­tatea afla prin informatori sau interceptări că responsabilii comunităților evreiești pu­neau incidentele pe seama anti­se­mi­tis­mului sau se plângeau de mușamalizarea cazurilor, aceștia erau convocați la Se­cu­ritate sau Miliție, li se punea în vedere că ancheta oficială nu a evidențiat date în acest sens și erau somați să nu denigreze autoritățile de partid și de stat. Moses Ro­sen a trimis mai multe adrese conducerii PCR în care reclama că responsabilii pen­tru profanări nu au fost trași la răspundere penal și că anchetele s-au soldat prea des cu indicarea unor minori ca responsabili. Astfel de scrisori de protest au fost trimise și după 1989, semn că practica au­to­ri­tă­ților a continuat și după revoluție. 

TAGS :
Recomandari
Comentarii
Total 0 comments.
3716
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.