Dragnea a trecut linia roșie. Pacea chiar s-a încheiat

Din cei 27 de ani câți au trecut de la re­vo­luție, PSD s-a aflat la putere cel puțin 15. De fiecare dată, într-un fel sau altul, Ro­mânia a fost aruncată în aer - societatea des­chisă, democrația, li­ber­tatea de exprimare sau drep­turile individuale fiind puse în pericol. De la mi­neriadele lui Iliescu la co­rupția endemică a lui Năs­tase, la lovitura aplicată sta­tului de drept în 2012 de Ponta și până la actuala epo­că Dragnea, PSD a fost constant un pericol pentru valorile cucerite în 1989 și care constituie fundamentul Uniunii Eu­ropene. Apărarea lor a consumat energii mai mari decât se crede, societatea a ieșit fragilizată și obosită din aceste con­frun­tări, iar „victoriile“ au fost relative și ob­ținute la limită, de multe ori cu ajutorul presiunilor externe. Dar fiecare lider și-a învățat totuși lecțiile: Iliescu a renunțat să mai cheme minerii și să încerce să instige categorii sociale una împotriva celeilalte, Năstase să sugrume presa și să ridice oa­meni de pe stradă, Ponta să mai orga­ni­ze­ze puciuri și contramanifestații. N-au re­nunțat la ideile lor și la stilul de guvernare cleptocratic, dar, după ce au pierdut câte o luptă, au schimbat strategia, s-au mai potolit. Fiecare din alte motive. După ce au fost scoși din ecuația puterii, inclusiv din cea a PSD, toți au ajuns niște per­so­na­je mai mult sau mai puțin insignifiante pe scena politică, revenind în atenție mai de­grabă pentru problemele din justiție.

Prin ce se deosebește Dragnea de acești foști lideri ai PSD? Lăsând la o parte di­fe­rențele de IQ și de educație, care îl pla­sează până și sub media, oricum scăzută, a partidului, se diferențiază prin auto­cra­ție. E pur și simplu bolnav de control și pu­tere, chiar și prin comparație cu Năs­ta­se. Există câteva explicații. Una ar fi complexele de in­ferioritate, dar, în prin­ci­pal, faptul că este singurul lider PSD care a ajuns la pu­tere având deja o con­dam­nare penală, aflându-se sub teroarea perspectivei de a intra la pușcărie. Asta l-a făcut ca încă din pri­mele momente să cana­li­ze­ze întreaga guvernare spre un singur obiectiv: cum să scape de do­sare, de condamnări și de DNA. Niciunul din­tre predecesorii săi nu a avut această pro­blemă personală, necesitatea sugru­mă­rii justiției a apărut pe parcursul man­da­tului, mai mult sub presiunea partidului. Epoca Dragnea este din acest motiv spe­cială, orice act al guvernării, orice mă­su­ră, chiar și măririle de salarii, brambureala fiscalității, dărâmarea propriului Guvern Grindeanu sunt aservite acestei obsesii. Iar fără autocrație nu poate determina PSD să execute orbește manevrele pentru sal­varea sa.

Mulți au crezut, probabil inclusiv pre­șe­din­tele și serviciile secrete, că după pro­testele din ianuarie-februarie Dragnea își va fi învățat lecția și se va mai potoli. După cum vedem, nu a fost deloc așa. Asta pentru că nu mai are timp, e în vrie, se simte încolțit, devine tot mai periculos și dispus să arunce România în aer pentru a-și păstra libertatea. Și-a ostilizat aproa­pe tot în jur - companii străine și româ­nești, în general mediul privat de afaceri, parteneri externi, societate civilă, justiție, servicii secrete, președinte. Dragnea a de­pășit linia roșie și, după cum arată lu­crurile, cred că a pierdut orice urmă din pro­tecția de care a beneficiat ani la rând. Înlăturarea lui de la putere a devenit prio­ritate zero.

A înțeles asta și el, de aceea e atât de ner­vos, deschide războaie pe toate fronturile și a început să amenințe în dreapta și stân­ga. Direct sau prin interpuși. Soros e doar un simplu pretext pentru campania de victimizare și de prigoană a societății ci­vile, a vocilor - presă independentă, ONG-uri, protestatari - care îl contestă și îi dau în vileag ilegalitățile. E un pretext pen­tru schimbarea lui Kövesi cu un obe­dient, sugrumarea DNA, modificarea le­gis­laţiei penale, dar și pentru înăsprirea fis­calității pentru companiile străine. Țapul ispășitor Soros e de largă utilitate, iar mo­dele are suficiente în jur - Ungaria, Po­lo­nia, Rusia. Dar Dragnea știe bine că ni­mic, nicio propagandă și manipulare nu-l va ajuta și, dacă nu se mișcă repede, simul­tan pe toate direcțiile, pierde definitiv răz­boiul. Asta pentru că nu mai e intangibil.

A fost protejat într-un fel sau altul de servicii și DNA timp de aproape 10 ani - în perioada Băsescu-Morar nu a fost de­ran­jat decât cu un NUP, cam la fel ca Udrea, alt personaj care a depășit linia ro­șie, iar în a lui Kövesi a primit o con­damnare pentru referendum, în timp ce ancheta afacerilor sale ilegale a demarat târziu și fără niciun fel de apetit. Vedem însă acum că DNA deschide dosar după do­sar - Tel Drum, Brazilia, Belina - fiind vi­zați prietenii politici și de afaceri, fa­milia, colaboratorii apropiați. Cercul se strânge periculos și este doar o chestie de timp până când va fi vizat direct. Sunt dosare grele, cei anchetați riscă ani grei, iar turnătoriile și documentele vor curge. Dragnea începe să înțeleagă că nu mai are scăpare, nu mai are protecție și nu mai poate negocia.

De aceea războiul lui va fi feroce, nu este vorba doar să reziste în fruntea partidului și a guvernului până la viitoare alegeri, ci să-și securizeze libertatea și după. Vrea să amâne cât mai mult scadența. Exemplul lui Năstase îi dă coșmaruri. Dar pentru as­ta trebuie să dea o lovitură mortală „ins­tituțiilor de forță“, societății civile și pre­sei independente, în așa fel încât să le slă­bească pentru multă vreme. Nu cred că va fi lăsat. Spre deosebire de predecesorii lui, a început războiul cu toți aceşti adversari, unii redutabili, cum sunt serviciile, DNA și președintele, din primul moment. A de­pășit linia roșie prea repede și puțin pro­ba­bil să-și termine mandatul. Are dreptate când spune că „pacea s-a terminat“.