Dragnea și „societatea nedeschisă“

Trebuie să recunoaștem: în raport cu ce se în­tâm­plă în Ungaria (pentru a nu mai aminti de Rusia), la noi campania anti-Soros pare încă o glumă, o pa­rodie. Acolo guvernul a plătit o campanie de afi­șe anti-Soros, declanșând reacții antisemite, cam­pa­nie pe care, spre rușinea lui, guvernul israelian n-a tratat-o ca atare, condamnând-o. Acum, Un­ga­ria e sub procedura de infringement, re­pro­șân­du-i-se de către Comisia Europeană o lege îm­po­triva ONG-urilor subvenționate din străinătate. Mai înainte, o altă lege tindea să blocheze ac­ti­vi­tatea Universității Central-Europene, subven­țio­na­tă de filantropul american. La noi, deocamdată, nu s-a trecut „la fapte“: avem numai lamentările și acuzațiile d-lui Dragnea - cum că a auzit din multe surse că Soros e o mare primejdie pentru țară; că nu crede în coincidențe; că are de-a face cu un plan de subminare a PSD bine pus la punct; că nu va mai întoarce și obrazul celălalt etc. Și to­tuși, nu trebuie să ne culcăm pe o ureche: de la vor­be stupide la fapte ticăloase se trece ușor.

Totul sună absurd și aspectul diversionist și pro­pa­gandistic e evident: cu programul de guvernare de­raiat complet, cu un al doilea guvern PSD pe ca­re, deja, pare că nu-l poate bine stăpâni, supus unor mari presiuni atât din partea mediului de afa­ceri, dar și a Comisiei Europene, trebuie nea­pă­rat găsit un țap ispășitor. Iar Soros, cu pedigree-ul lui de evreu-ungur-american-capitalist-inter­na­țio­nalist, pare figura ideală în acest rol.

Pe de altă parte, cred că, într-un mod mai subtil și indirect, Liviu Dragnea nu se înșală cu totul. Din punctul lui de vedere – cel al unui lider cu im­pulsuri autoritare și care și-ar dori să conducă în­treaga țară ca pe un Teleorman mare –, George So­ros i-a stat cumva în cale. Când declară că aces­ta „n-a făcut decât rău României de 27 de ani“, ve­de răul din perspectiva lui: prin Fundația pen­tru o Societate Deschisă (care și-a încetat acti­vi­ta­tea acum mai bine de zece ani), o întreagă ge­nerație de români a fost ajutată să se deștepte la valorile pe care d-l Dragnea le detestă: cele ale plu­ralismului democratic și ale liberalismului.

...Mă uit în bibliotecă: iau de pe raft câteva cărți ce­lebre, apărute în traducere la noi, pentru prima dată, în anii ’90 – cărți esențiale pentru formația po­litică a noastră din acele timpuri: Originile to­ta­litarismului de Hannah Arendt, Drumul spre ser­vitute de Friedrich Hayek, Societatea deschisă și dușmanii ei a lui K. R. Popper, Despre de­mo­cra­ție în America a lui Alexis de Tocqueville. Și des­tule altele. Toate au înscris pe coperta interioară: „pu­blicat cu sprijinul Fundației Soros pentru o So­cie­ta­te Deschisă“. „Mare rău“, nu-i așa, dom­nu­le Drag­nea, a făcut, cum spuneați, Fundația subvenționând publicarea acestor cărți cla­sice de filosofie politică, într-o vreme când până și procurarea de hârtie de tipar din țară era o problemă? Ce alt delict a mai comis Fundația pe atunci? A sub­ven­ționat foarte mulți cercetători să ajungă în străinătate la diverse congrese și colocvii, pe vremea când inflația în România aproa­pe interzicea călătoriile peste graniță. Ba chiar le-a oferit unele mici subvenții pen­tru calculatoare – un ideal de neatins pen­tru omul obișnuit pe atunci. Eroare, nu-i așa, domnule Dragnea? Să ieși în străi­nă­tate, să poți învăța, să ai contacte directe cu străinii, să citești, să dispui de un cal­culator subminează „tradițiile naționale“! Mulți dușmani ideologici și-a creat PSD pe atunci în acest fel, iar acum unii ies la demonstrații de masă, conform „planului bine pus la punct“. Aveți dreptate, dom­nule Dragnea, Fundația v-a subminat ve­chile planuri!

Pe deasupra, Fundația Soros a sub­ven­țio­nat și publicații periodice, bineînțeles an­tiguvernamentale, pe vremea când Iliescu ori Năstase conduceau țara cu mână de fier și doreau să înăbușe orice voce critică: iar dacă bâta minerească nu mai era po­si­bilă, presiunea economică putea face o trea­bă bună și „capitalistă“ pe deasupra.

Pe scurt, Fundația Soros a facilitat în so­cietate opoziția față de PSD sau prede­ce­sorii săi, față de stilul de conducere de tip Dragnea și „societatea nedeschisă“ pe ca­re acesta o susține, a contribuit la de­clan­șarea asumării valorilor liberale, atât de urâ­te de politicienii est-europeni din ul­timul timp, dar mai ales a ajutat la for­marea instrumentelor intelectuale cu care valorile societății deschise puteau fi sus­ți­nu­te. Să nu exagerăm, desigur: direcția era clară și mișcarea inevitabilă, cu sau fără Fundație; dar acțiunile ei au avut o con­tribuție importantă la „deschidere“ și la „luminare“. Ca țară a Uniunii Euro­pe­ne, ar trebui să-i mulțumim public și ofi­cial, nu s-o calomniem și să-l tratăm pe George Soros drept un inamic public!

Și chiar așa, cum ar fi dacă, acum, vreun guvern român, ori președintele, i-ar elo­gia pe George Soros și fundația sa pentru rolul jucat în acest proces de „luminare“? Ce-ar fi dacă în semn de omagiu, cu vreo ocazie, o universitate românească l-ar fa­ce pe George Soros Doctor Honoris Cau­sa? La câte cadre universitare au primit cândva burse Soros, n-ar fi decât un gest de recunoștință firesc! (Sau o plată pentru serviciile „malefice“ – ar comenta Drag­nea.) Și, că tot vine centenarul Marii Uniri și unii vor să le dăm ungurilor o lecție: ce-ar fi dacă guvernul român ar propune ca Universitatea Central-Europeană să se mute de la Budapesta, unde va fi închisă de Guvernul Orbán, la București sau la Cluj? Inimaginabil, nu-i așa, cu Dragnea și PSD la putere și aproape fără opoziție, cum suntem!

Într-adevăr, deschiderea și „luminarea“ au rămas din păcate parțiale și minoritare în România, adesea calomniate și vânate. Continuăm să trăim într-o țară unde câr­muitorii confecționează scenarii conspi­ra­țio­niste pentru a domina, majoritatea, dro­gată de ele, le crede și se supune, iar noi, minoritatea, stăm pe margine, cârtim și aș­teptăm. Ce anume? Să cadă ei, ori să ca­dă securea pe noi, ori, cel puțin, să treacă timpul. Căci ne imaginăm (și mă tem să nu greșim) că măcar el ne-a rămas prie­ten.