Republica Moldova, tot mai aproape de Rusia

La 20 iulie 2017, parlamentul de la Chișinău a votat, în lectură finală, înlocuirea sistemului elec­toral proporțional cu scrutinul mixt. Mă­sura nu ține cont de raportul Comisiei de la Veneția, care nu recomanda adoptarea unor astfel de ini­țiative legislative. Proiectul le­gislativ fusese votat, în prima lectură, în luna mai a acestui an. Atunci, parlamentul Re­pu­blicii Moldova a votat într-o ședință maraton, mai întâi, in­troducerea unui sistem elec­toral uninominal (cu o ma­joritate de 52 voturi) și, peste câteva ore, un scrutin mixt (cu o majoritate de 74 voturi). 22 de deputați au votat pentru ambele tipuri de sistem ele­c­toral. În cele din urmă, s-a optat pentru con­topirea celor două inițiative legislative într-un proiect care a prevăzut sistemul mixt. Votul din 20 iulie a avut loc în timp ce în fața clă­dirii Legislativului din Chișinău aveau loc pro­teste organizate de opoziția și societatea ci­vilă proeuropene. În același timp, false ma­ni­fes­tații de susținere a sistemului mixt erau or­chestrate de Partidul Democrat.

Schimbarea sistemului electoral este rezul­ta­tul unei înțelegeri de culise între falșii pro­eu­ropeni din Partidul Democrat (PD), condus și controlat fi­nanciar de oligarhul Vlad Pla­hotniuc, Partidul Popular Eu­ro­pean din Republica Moldova (PPEM) și Partidul Socialiștilor (PSRM), din care provine pre­ședintele prorus Igor Dodon. Așadar, care sunt implicațiile noului sistem electoral pen­tru scena politică de la Chi­și­nău? Cine sunt marii bene­fi­ciari?

Pe plan intern, miza modificării sistemului elec­toral, începând de anul viitor, este men­ți­nerea la putere a Partidului Democrat, aflat în sondaje sub pragul electoral, precum și evi­tarea unor pedepse penale pentru oligarhul Vlad Plahotniuc. Noul sistem electoral are și menirea de a crea o competiție neloială pen­tru opoziția autentic proeuropeană, repre­zen­tată de Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) și Platforma Politică Demnitate și Adevăr (PPDA), inclusiv prin reprezentarea deficitară a electoratului din diaspora occidentală.

Din perspectiva relațiilor cu Uniunea Euro­pea­nă, votul din 20 iulie este cea mai importantă dovadă a faptului că Plahotniuc și PD nu au ca obiectiv apropierea de UE a Republicii Mol­do­va, ci prezervarea intereselor unui grup po­li­tic restrâns. Votul de la 20 iulie este și o do­vadă a faptului că în Moldova disputa pro­eu­ropeni vs. proruși este doar un conflict mimat de către repezentanții Partidului Democrat și președintele Igor Dodon, cu scopul de a dis­trage atenția opiniei publice interne și inter­na­ționale de la problemele reale ale cetățenilor acestui stat: capturarea instituțiilor statului, lip­sa unor investigații ale procuraturii asupra fur­­turilor și spălărilor de bani din sistemul ban­car, corupția endemică și sărăcia ex­tre­mă.

În ceea ce privește relațiile cu Federația Rusă, schimbarea sistemului electoral consacră re­ve­nirea Republicii Moldova în clubul regimu­ri­lor autocratice sau dictatoriale din CSI. De­ci­zia de a modifica sistemul electoral este, de fapt, o continuare a unei campanii de ani­hi­la­re a vocilor critice la adresa tandemului Pla­hotniuc-Dodon. În acest sens, monopolul ce­lor mai importante trusturi de presă a fost îm­părțit între PD și PSRM, iar jurnaliștii inde­pen­denți au devenit ținte ale unor acțiuni de in­ti­mi­dare. Totodată, Ministerul Justiției a pro­pus, de curând, un proiect de modificare a le­gis­la­ți­ei ce vizează limitarea accesului la fi­nan­țări ex­terne și la mecanismul de 2% pentru ONG-urile care desfășoară activități de mo­ni­to­ri­za­re a politicilor publice și observare a ale­gerilor.

Toate acestea, în timp ce, la nivelul retoricii sau al acțiunilor (cu caracter exclusiv sim­bo­lic), PD este angajat într-un conflict major cu Moscova. În ultimele luni, guvernul de la Chi­șinău a expulzat diplomați ruși (pe motiv că ar fi recrutat mercenari pentru războiul din es­tul Ucrainei) și a luat măsuri pentru a pre­ve­ni participarea lui Dmitri Rogozin, vice­pre­mier rus cu poziții antimoldoveneşti, la eve­ni­mente organizate de regimul separatist de la Tiraspol. Ca răspuns la toate aceste acțiuni, Moscova s-a limitat doar la amenințări și nu a adoptat nicio măsură de retorsiune.