Premieră: „Toate aceste nopţi albe”, un documentar deghizat în ficţiune

Toate aceste nopţi albe / All These Sleepless Nights, „filmul documentar deghizat în ficţiune, teribil de sexy şi năucitor în aparenta lui frivolitate”, după cum îl descrie Mihai Chirilov, directorul artistic al Festivalului Internaţional de Film Transilvania, va intra în cinematografe vineri, 28 iulie.

Docu-ficţiunea Toate aceste nopţi albe, o co-producţie Polonia/Anglia, distribuit de Transilvania Film este o experienţă imersivă despre ce înseamnă să fii tânăr şi fără griji, laureată cu premiul pentru regie la competiţia World Cinema – film documentar a Festivalului de la Sundance, „filmul pe care Terence Malick tot încearcă de zece ani să-l facă” (Indiewire).

Ce înseamnă să fii cu adevărat treaz într-o lume care se mulţumeşte să doarmă? Kris şi prietenul său cel mai bun, Michal, îşi trăiesc viaţa şi iubirile la maxim, hoinărind neobosiţi pe străzile Varşoviei, plutind în deriva nesiguranţei şi a euforiei tinereţii.

Povestea implică doi prieteni foarte buni, o iubită, fostă a unuia, actuală a celuilalt, vreo două ex-iubite, o sumedenie de prieteni, amici, trecători şi multe, niciodată prea multe petreceri. Lumea a fost aleasă pe criterii de dezinhibare pentru că regizorul îşi propusese să facă un film care să urmărească o stare, nu poveştile unor personaje. Aşa că filmările au început abia după lungi discuţii despre discuţiile din faţa camerei şi cum e mai bine să se întâmple ele, ceea ce încalcă regulile fundamentale ale fimului documentar, cu atât mai mult cu cât s-a tras sunet separat în studio pentru fiecare dialog din secvenţele de petrecere. Regizorul a mers chiar mai departe: a dat o camera go-pro (cu lentila schimbată) personajelor sale şi le-a spus să se filmeze în momentele pe care şi-ar dori să şi le amintească. Când a primit materialul filmat însă s-a văzut obligat să-l înveţe pe unul dintre băieţi cum să folosească un program de editare. „Erau lucruri mult prea personale acolo, la care nu voiam să mă uit. Le-am spus: uitaţi-vă pe material şi alegeţi 30 de minute pe care aţi fi de acord să le folosesc în film.” Aceea este sursa secvenţelor mai deocheate din film, aflăm dintr-un interviu cu Michal Marczak pe TheFilmStage.

Regizorul şi directorul de imagine Michal Marczak, 35 de ani, s-a remarcat în 2010 cu primul său documentar, At the Edge of Russia, despre viaţa de zi cu zi a unui mic grup de soldaţi dintr-o bază militară de lângă graniţa finlandeză. Filmul a fost distins cu HBO Emerging Artist Award şi cu Filmmaker Award la Hot Docs, precum şi cu numeroase alte premii la festivaluri din întreaga lume.

Apoi a urmat documentarul Fuck for Forest (2012), despre un ONG din Berlin care, pe ideea că sexul poate schimba lumea, strânge bani pentru mediu prin vânzarea de filme porno home-made pe internet. Filmul a avut premiera la Festivalul de Film SXSW (South by Southwest) şi a fost documentarul polonez cu cele mai multe proiecţii în 2013, fiind numit de revista britanică Dazed & Confused drept „unul dintre cele mai inovatoare zece documentare din ultimii ani”.