Calcul electoral și faliment moral la Casa Albă

Din punctul de vedere al strategiei po­li­ti­ce, Steve Bannon, ex-strategul-șef al Casei Al­be, a avut dreptate atunci când i-a cerut președintelui Donald Trump să nu dea ni­ciun pas înapoi de la co­men­tariile privind res­pon­sabilitatea împărțită între grupurile extremiste – alb-naționalist cu accente nazi și antifascist cu accente le­ninist-troțkiste – pentru vio­lențele din Charlot­tes­ville, Virginia, din urmă cu mai bine de o săptămână. În confruntările dintre cele două grupuri au fost rănite mai multe persoane de ambele părți, dar numai una a murit, atunci când un tânăr din Ohio a intrat în mod deliberat cu ma­șina într-un grup de manifestanți anti­ra­sism. După ce, inițial, Trump a condamnat violența rasistă, a revenit ulterior cu nu­anțe privind împărțirea vinii între rasiști și militanții a ceea ce el a numit „alt-left“, mișcarea de extremă stângă care își spune mai nou Antifa, de la antifasciști, care au luat parte la violențele din Char­lottes­ville. Aceste „nuanțe“ prezidențiale, precum și declarațiile sale împotriva îndepărtării din spațiile publice în statele din sud a monumentelor dedicate figurilor istorice ale Confederației (la Charlottesville a fost decizia de a îndepărta statuia ge­neralului Lee dintr-un parc, cea care i-a determinat pe militanții alt-right să de­clan­șeze protestele) i-au atras lui Trump acuzații larg răspândite în presă și în rân­durile opoziției democrate că simpatizează tacit cu cauza rasistă.

Potrivit New York Times, care citează sur­se din cadrul administrației, Bannon ar fi susținut că o revenire asupra revenirii nu are niciun rost pentru că nu îi va liniști nici pe democrați, nici pe republicanii an­ti-Trump și cu siguranță nu va liniști mass-media, care sunt ori­cum de stânga și îl urăsc ori­ce ar spune și orice ar face și ar proclama orice schimbare de ati­tu­dine ca fiind prea puțin prea târ­ziu. În schimb, o asemenea schim­bare i-ar submina propria bază po­li­tică, nucleul dur al sim­pa­tizanților trumpiști care au apreciat revenirea nuanțată a lui Trump drept o de­nun­țare curajoasă a „corec­ti­tudinii politice“ și care s-ar simți trădați de o re­venire asupra revenirii. În con­se­cin­ță, Ban­non i-ar fi recomandat lui Trump să men­țină o linie ideologică inflexibilă și să nu dea înapoi, indiferent de ceea ce spun criticii, ceea ce, susține cotidianul new­yorkez, i-ar fi grăbit plecarea „stra­te­gu­lui“ de la Casa Albă, câteva zile mai târ­ziu. Cum am afirmat la început, cred că, din punct de vedere strategic, Bannon a avut dreptate. Cu riscul de a fi taxat drept rasist, Trump și-ar fi consolidat prestigiul în rândurile așa-numitei clase muncitoare albe, care reprezintă baza sa de susținere și care s-a dovedit complet imună la ști­rile despre prestația prezidențială din acest an, rămânându-i fidelă acestuia. Prio­ritatea lui Bannon a fost întotdeauna întărirea acestei baze solide de pe care să pornească ofensiva de cucerire a altor ca­te­gorii de americani, iar, în baza acestei lo­gici, orice încercare de conciliere cu tabăra adversă nu ar aduce niciun avantaj, dimpotrivă. Și, când spunem „avantaj“, ne referim la avantaje electorale, cuan­tificabile în voturi.

Incidentele din Charlottesville, cu toată încărcătura lor politică și socială extrem de complicată și de explozivă, au im­pli­ca­ții profunde care pun la încercare țesătura democrației americane și care merită, fiecare în parte, o dezbatere serioasă. În ul­timul an, grupurile considerate odi­ni­oară marginale, situate la extremă au ocu­pat o mare parte a centrului vieții politice americane și au devenit, dacă nu mai nu­meroase, cu siguranță mai vizibile și mai agresive. Charlottesville nu este decât una din­tre manifestările acestor mișcări so­cia­le aflate în plină desfășurare și despre care nu poți afla mai nimic din media. Pe mă­su­ră ce extremiștii devin mai vizibili, creș­te și pericolul confruntărilor violente. Fun­damentele înseși ale democrației ame­ri­cane, cum ar fi Primul Amendament al Constituției, cel care garantează libertatea de exprimare, sunt puse la îndoială. În­tre­bări legitime privind motivele pentru care clasa muncitoare albă a ajuns să se iden­ti­fice cu Trump și să formeze baza lui elec­torală în primă instanță rămân fără un răs­puns acceptabil altul decât prejudecățile stângii radicale că e vorba de o grămadă de rasiști ratați.

Trump a câștigat alegerile pe o platformă antisistem, promițând că va asana „mlaș­tina“ politicii americane și va cutremura din temelii „statul profund“ al elitelor bi­rocratice, autoritare și indiferente la pro­blemele reale ale americanilor. Atitudinea lui Trump și Bannon față de Charlottesville dovedește că acești campioni ai „anti-Sis­temului“ sunt la fel de mainstream ca ma­jo­ritatea politicienilor de la Washington, pentru că singurul mod în care au in­terpretat ceea ce s-a întâmplat în Virginia a fost același în care interpretează es­ta­blish­mentul orice eveniment: con­ver­tin­du-l în voturi. Trump a demonstrat în ne­nu­mărate rânduri că este lipsit de caracter și de orice dimensiune morală. Modul ci­nic în care a convertit un eveniment în ca­re o persoană a murit în urma confrun­tă­rilor politice în calcul electoral ar trebui să fie dovada falimentului moral al Casei Albe sub administrația sa și să-i convingă și pe ultimii dintre cei care încă îi mai acor­dau credit.