Restaurație. Dragnea și Toader aruncă Justiția în întunericul comunist

 Pentru că nu trebuie să ne facem nici o iluzie: vorbim de o restaurație săvârșită cu rea voință care aruncă România direct în întunericul comunist al arbitrariului și corupției la vârf. Prin comparație cu ceea ce face acum Tudorel Toader la comanda lui Dragnea, perioada Năstase-Stănoiu ne va părea o epocă luminoasă cu mici pete de umbră. În comparație cu Dragnea, Năstase face figură de european renascentist.

1. Inspecția judiciară devine arma politică antijustiție. Ceea ce li se pregătește magistraților din România este o colivie de aur, dar o colivie. Cea mai mică disidență va fi zdrobită imediat cu o armă politică formidabilă, pentru că la asta se reduce în esență trecerea Inspecției judiciare de la CSM în subordinea politică a ministrului. Inspecția judiciară se va transforma într-o bâtă împotrivă Justiției independente. Cine mișcă în front, cine dă semne de independență și onestitate va fi distrus profesional și, dacă nu se potolește, va fi deferit „parchetului special” de anchetat magistrați.

Inspecția Judiciară funcționează acum sub autoritatea CSM, dar funcționează ca instituție autonomă. Puterile celor două secții – pentru procurori și pentru judecători – în ceea ce privește „verificarea și evaluarea” activității magistraților sunt considerabile și de aceea sunt limitate de controlul exercitat de CSM. O dată Inspecția trecută în subordinea ministrului, așa cum dorește Toader și cum a mai fost pe vremea Rodicăi Stănoiu, îngrădirile sunt ridicate iar Inspecția Judiciară devine „liberă” să declanșeze teroarea în rândurile magistraților la ordinul șefului politic. De aceea și este Inspectorul Șef – faimosul domn Netejoru- de acord să treacă la minister: îi crește considerabil puterea prin dictat politic pe seama independenței judecătorilor și procurorilor. Justiția pe care ne-o propun Dragnea, Tăriceanu și Toader este o Justiție care va lucra sub spectrul lui Cristian Panait, dar nu ca imperativ moral privind salvgardarea independenței ci ca avertisment insidios și amenințare permanentă, ca în Orwell.

2. Subordonarea politică a procurorilor. Eliminarea președintelui din procesul de numire a procurorilor de rang înalt este pasul decisiv spre punerea parchetelor sub controlul instituțiilor politice. Numirea procurorilor și judecătorilor de către președinte conferea acestora din urmă mai multă legitimitate, mai multă autoritate și, mai ales, cea mai mare independență posibilă față de politic. Miscarea va avea două efecte. În cazul judecătorilor, va restaura sistemul de Justiție de dinainte de 2015. În cazul procurorilor, aceștia vor fi trecuți sub control politic. Toader a fost explicit în acest sens: „Sigur, se va spune următorul lucru: de ce preşedintele Înaltei Curţi este numit de către preşedintele republicii, iar procurorii şefi numiţi de către Secţia pentru procurori a CSM la propunerea ministrului, în condiţiile în care şi unii, şi alţii sunt magistraţi? Răspunsul rezultă din statutul special pe care-l au şi unii, şi alţii. Procurorii sunt subordonaţi ierarhic, judecătorii nu sunt subordonaţi ierarhic. Conform Constituției procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiției”.Mesajul este transparent: Procurorii vor fi subordonați ministrului justiției beneficiind de „stabilitate” (Toader nu vorbește nicăieri de „indepedența” procurorilor) și numiți de secția de procurori a CSM la propunerea ministrului. Secția de procurori a CSM oricât de onorabilă este nu are puterea reală să se opună sau măcar să reziste unei decizii a ministrului și de aceea scoaterea președintelui din joc în numirea procurorilor și subordonarea lor ierarhică față de ministru reprezintă o trecere de facto a parchetelor sub control politic.

În sfârșit, reforma Macovei care asigura independența procurilor va fi anulată iar aspirația de aproape 15 ani a politicienilor de aproape toate culorile de a repune parchetele, și în primul rând DNA, sub control politic va fi împlinită. Procurorul-șef numit formal de CSM dar de facto de către ministrul politic va primi din nou puterea de interveni în dosarele aflate în lucru, ceea ce înseamnă că ministrul va putea controla, modifica sau anula dosare, în special dosarele de corupție. Ca urmare, corupția la nivel înalt nu va mai fi îngrădită și limitată de nimic iar politicienii vor (re)deveni ce au fost în comunism: o supra-clasă dominantă cu acces privilegiat la resursele țării, aflată în afara controlului democratic, neîngrădită de legea penală, liberă să acționeze în totală impunitate. Parchetele vor deveni arma Puterii împotriva celor slabi, a opoziției, a societății civile și a cetățenilor. Libertățile fundamentale vor fi anihilate într-o Românie în care democrația va fi înlocuită de oligarhie iar Dreptatea va respecta definiția lui Trasymachos: folosul celor puternici. Judecați în lumina acestor consecințe pretenția lui Toader că ar fi acționat în virtutea recomandărilor Comisiei Europene prin MCV și veți realiza cinismul fără margini al acestui personaj.

3. Parchetele speciale pentru magistrați. Este ușor de înțeles de ce este nevoie în România de un parchet specializat în combaterea corupției și de un parchet special pentru combaterea crimei organizate, două plăgi care sufocă România. Nu este însă de înțeles de ce este nevoie de o structură specială a Parchetului care să ancheteze exclusiv infracțiunile comise de magistrați. Nu există infracțiuni distincte care să fie comise numai de magistrați și care să necesite un parchet specializat, iar magistrații nu au statut special în România ca să beneficieze de un sistem de justiție cvasi-privat. Acest bizar parchet al magistraților nu are alt scop decât să blocheze accesul DNA la corupția din Justiție, să funcționeze ca scut pentru magistrații obedienți și ca instrument de represiune pentru cei independenți.

4. Se reface sistemul de Justiție cu circuit închis. Unul din marile succese ale reformei Justiției din 2005 a fost spargerea cercului în care funcționa Justiția și care făcea din magistrați o castă închisă și nereformată care își apăra cu ferocitate privilegiile. Introducerea președintelui ca ultimă autoritate în numirea procurilor și judecătorilor spărgea acest cerc vicios și făcea Justiția responsabilă într-o măsură mai mare în fața societății prin instituția cu cea mai mare reprezentativitate și legitimitate democratică. Cealaltă decizie de responsabilizare a magistraților era însărcinarea DNA cu anchetele de corupție a magistraților.

Ambele măsuri au avut o contribuție enormă la reforma sistemului judiciar și sunt anulate acum de restaurația Dragnea/Toader. Președintele este scos din ecuația numirilor procurilor sefi de la DNA, DIICOT si PG, iar DNA nu va mai avea autoritatea de a ancheta faptele de corupție ale magistraților urmând să se înființeze un parchet special în acest sens, ceea ce le conferă acestora un statut privilegiat. Visul de aur al asociaților de magistrați, al UNJR și AMR, al tuturor Costiniielor, Pivnicerelor și Gârbovanelor va fi împlinit de Dragnea și Toader: magistrații nu vor mai da socoteală decât politicienilor care îi manevrează. Dacă le permitem să dea această lovitură de moarte tuturor libertăților și drepturilor fundamentale, România va ieși nu numai din Europa dar și din lumea civilizată și se va întoarce în întunericul din care a ieșit în urmă cu aproape 30 de ani.