De același autor
E aproape imposibil să ții ritmul cu ticăloșiile, imbecilitățile, grobianismele și gângăvelile epocii Dragnea, nimeni n-are timp și nervi pentru așa ceva. Oricât de implicat ai vrea să fii, oricâtă conștiință civică te-ar mâna în luptă, nu poți face față avalanșei. Te revoltă aproape zilnic ba una, ba alta, te minunezi de cantitatea de mizerie combinată cu prostie deversată de PSD, te crucești când le auzi obrăzniciile, agramatismele și țățismele, inteligența și bunul-simț îți sunt torturate sistematic. Totuși, îți lipsește tabloul de ansamblu. Dar, surpriză! în câteva cuvinte, inspirate de o credință profundă și o nevoie intimă, tabloul a fost pictat chiar de maestrul maeștrilor, Dragnea: „PSD e mai mult decât un partid, e practic România la scară mai mică“. Bine zis! Dragnea are într-un fel strâmb dreptate - a reușit, el și antecesorii lui, să produca un mutant, o „Românie mică“ după chipul și asemănarea PSD. Reciproca nu e valabilă, cum crede el. Și-au făcut o Românie pentru uzul lor, mică e drept, de doar 18%, dar care, prin forța (ne)prezenței la vot, domină și vrea să înghită România cealaltă. Da, Dragnea are dreptate și când spune că PSD e mai mult decât un partid. E cu mult mai mult, ba chiar nici nu mai are legătură cu un partid în înțelesul democratic al cuvântului. E de fapt autocrația lui Dragnea. O adunătură - unii îi spun bandă, alții frăție - de indivizi submediocri, cu o cultură și o educație pentru care termenul precar e un compliment (Călin Matei, deputat PSD de Maramureș: „Până la următoarea vacanță, pune-ți [sic!] mâna pe carte, fiți cuminți și nu fumați în budă!“ sau ministrul Educației, d-l Pop, zis „Genunche“, în discursul de la deschiderea anului școlar: „copii [sic!] dumneavoastră“), amorali, setoși de bani, putere și impunitate, încărcați de ură împotriva celeilalte Românii, pe care ar vrea s-o dea pe brazdă, s-o îngenuncheze, cu forța dacă trebuie.
Pare incredibil că s-a ajuns aici, dar tabloul general arată că s-a declanșat cea mai tenace și agresivă contrarevoluție. Una care vizează toate zonele în care, din diverse și perverse motive, PSD a pierdut de-a lungul timpului controlul absolut. E vorba de locurile, nu multe, în care se mai produsese ceva reformă sau, măcar, dăduseră primii mugurași. Așezate cap la cap - de ministru, baron, activist, consultant, mogul și jurnalist-baros -, acțiunile urmăresc un Plan: să întoarcă roata istoriei.
Prin repolitizarea totală a justiției, prin transferul Inspecției Judiciare în mâna ministrului și scoaterea președintelui din procesul de numire a procurorilor șefi, se lovește direct în miezul reformelor din justiție: independența. Ceea ce bagă în moarte clinică statul de drept și democrația liberală. (Cum am mai spus, OUG 13 a fost, prin comparație, doar un test.) Pentru asta PSD și anexa au aruncat în luptă toate bateriile propagandistice, manipulatoare, diversioniste și legislative pe care le au cu prisosință la îndemână. Caricatura de comisie pentru zisa fraudă a alegerilor din 2009 a cerut parlamentului o lege prin care cei care i-au dat cu tifla - adică Kövesi și Lazăr - să-și piardă funcțiile. Ce poate fi mai simplu și mai eficient? Inspecția Judiciară e programată să devină o anexă a partidului- stat, prin care se vor organiza execuții publice ale procurorilor și judecătorilor nesupuși. Pe lângă asta, președintelui i se taie din atribuții și până la viitoarele alegeri se va trezi împăiat la Cotroceni, ceea ce schimbă fundamental echilibrul puterilor în stat. Judecătorii, cum e doamna de la ÎCCJ, care s-a pensionat la țanc pentru a-l scăpa pe Dragnea de verdict în procesul „Bombonica“, au înțeles cum bate vântul și încep să se metamorfozeze în giruete. De altfel, există suficiente informații că întreg sistemul de justiție e pe cale să accepte fatalitatea pierderii independenței. Ar fi finalul unui proces îndelungat, chinuit și, vedem, ușor reversibil.
În educație, altă zonă în care PSD a decis să taie în carnea vie a puținelor reforme care s-au făcut, ministrul Pop-Genunche e exponentul perfect al epocii Dragnea: servilism tâmp, agramatism țâfnos și prostie cu muc și sfârc. Manualul unic și editura de stat, dar mai cu seamă interzicerea auxiliarelor (ceea ce nici Ceaușescu nu îndrăznise) sunt enormități față de care nu am auzit vreun pesedist protestând sau cerând demiterea ipochimenului și arată că acțiunea distructivă a educației face parte din Plan. Cred că după protestele din februarie și tinerii educați au devenit dușmanii PSD, alături de angajații din privat, în special din multinaționale, de „străini“ și de tot ce e viu, gândește și acționează. Cu cât mai mulți „tâmpiți“ și oameni de valoare puși la index, presați și timorați, cu atât mai mare va deveni „România mică“ a oligarhiei lui Dragnea.
Dacă adăugăm acțiunile nemiloase de jumulire a banului public, haosul fiscal care pune pe fugă investitorii, devalizarea companiilor profitabile pregătită prin Fondul Suveran destinat îndestulării clientelei și, în general, toate măsurile economice fără cap și coadă, observăm că ele constituie, după justiție, cea mai importantă direcție de acțiune a contrarevoluției declanșate în epoca lui Dragnea.
Nimic nu mai pare întâmplător dacă așezăm piesele de puzzle și privim imaginea de ansamblu. Planul PSD, de inspirație rusească? e să cotropească România cealaltă și s-o croiască pe dimensiunea intereselor lor. S-o facă să arate, toată, ca „România mică“ a lui Dragnea.