Pe aceeași temă
Uneori, memoria colectivă reţine selectiv evenimentele care ne-au schimbat viaţa. În 15 septembrie 2008 s-a declanşat o criză globală, care a aruncat în infern sistemul financiar, a distrus afaceri, a produs concedieri, a năruit vise şi a resuscitat riscul politic. Este contraproductiv şi inutil că căutăm vinovaţii, deoarece asta ar însemna că nu înţelegem nici resorturile multiple ale crizei, nici esenţa ei, spune Andreas Treichl, preşdintele grupului financiar Erste, care controlează cea mai mare bancă a României, BCR. S-au suprapus şocuri multiple, cu o geneză diferită, cu alte ingrediente, dar cu aceleaşi efecte: fragilizarea sistemului finaciar, a economiilor lumii şi un recul al prosperităţii individuale, nerecuperat încă.
România a ignorat semnalele de pericol, considerându-se imună în faţa crizei americane, care nu era criza noastră. Primii care au înţeles dimensiunea dezastrului care avea să urmeze au fost bancherii, atenţi la cifre şi la mişcările din piaţa valutară, unde leul rezista cu respiraţia artificială aplicată de banca centrală. Primul semnal clar al crizei a fost prăbuşirea brutală a consumului, estompată însă de o creştere economică fragilă, produsă de inerţie şi de căderea importurilor, reaminteşte Sergiu Oprescu, preşedintele executiv al Alpha Bank România.
Odată trecut pericolul, lumea politică pare să fi uitat însă riscurile uriaşe pe care şi le poate asuma în vremuri economice calme. Politicienii, dependenţi de un electorat cu grave probleme financiare, caută însă vinovaţi şi, nonşalant, repetă greşelile trecutului recent. În fond, recesiunea din România anului 2009 şi imensul deficit bugetar care a amplificat datoria publică nu a fost provocată de cheltuieli ale statului pentru a-şi susţine sistemul financiar, ci de nesăbuinţa risipei. Costurile menţinerii stabilităţii financiare a României au fost suportate de băncile-mamă din străinătate. Mai mult, reaminteşte Valentin Lazea, economistul şef al băncii centrale, băncile străine nu şi-au retras banii la termen, şi-au menţinut expunerile faţă de România şi au înregistat pierderi, multe dintre ele nerecuperate nici astăzi.
Dar o privire aruncată în urmă cu zece ani este esenţială pentru a învăţa din lecţiile crizei. Din păcate, însă, avertizează Dan Bucşa, economistul şef al grupului UniCredit pentru ţările emergente, avem memorie scurtă, selectivă şi repetăm greşelile trecutului. Riscurile sunt uriaşe, avertizează Bucşa, deoarece, dincolo de dezechilibrele interne, care sunt un adevărat butoi cu pulbere, o nouă recesiune globală este un eveniment la fel de sigur ca moartea sau plata taxelor, din păcate.