Echilibristica României în politica externă

Inițiativa celor trei Mări, demarată de Polonia și Croația în 2016, este menită să întărească cooperarea comercială, energetică, politică și în domeniul infrastructurii între țările de la Marea Adriatică, Baltică și Marea Neagră. Polonia, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Romania, Bulgaria, Lituania, Estonia, Letonia, Croația, Slovenia și Austria sunt interesate toate, cel puțin teoretic, de a-și slăbi dependența de gazul rusesc.

De la începutul mandatului său, preşedintele polonez Andrzej Duda a anunțat că doreşte să meargă pe o formulă regională, care să favorizeze solidaritatea statelor estice (de la Marea Baltică până la Marea Neagră). Spre deosebire de predecesorul său centrist, Bronislaw Komorovski, el a părut dispus să formeze întâi un front regional unit împotriva Rusiei şi să nu caute legături privilegiate cu Germania, Franţa şi UE doar pentru a face Polonia un jucător important în Uniune. Polonia a propus de exemplu o Adunare interparlamentară formată din ţările grupului de la Vişegrad plus România şi Ucraina. Duda a vorbit despre necesitatea creării unei organizaţii multifuncţionale pentru a contracara influenţa Rusiei în regiune şi pentru a evita ca, după Brexit, UE să se îndrepte doar în direcţia dorită de Germania şi Franţa.

Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei şi anexarea Crimeei au reconfigurat complet realitatea geopolitică din regiune şi relaţiile dintre ţările Europei Centrale şi de Est. Președintele Poloniei a propus  practic o alianţă a ţărilor NATO de pe flancul estic, care să ceară garanţii de securitate mai serioase din partea SUA. Varșovia și Bucureștiul au primit aceste garanții din partea administrației Trump, dar din cauza derapajelor PiS în privința democrației și statului de drept nu s-a mai construit triunghiul strategic Polonia-România-Ucraina ca scut împotriva Rusiei, pe care și Iohannis îl anunțase la începutul mandatului său. În două vizite simbolice la Kiev şi Varşovia el făcuse aluzie la acest format sau alianță strategică, declarând că: ”trebuie să creştem cooperarea regională dintre Ucraina, Polonia şi România şi să creăm un grup de solidaritate”.

Inițiativa celor Trei Mări reia ideea de Intermarium – alianța balticilor și Europei Centrale și de Est împotriva amenințării reprezentate de Rusia, dar și de Germania –  dar mai mult pe latura de interconectivitate de transport și securitate energetică. Un proiect concret pe care polonezii îl au în vedere este construirea unei autostrăzi Via Carpatia care să lege portul lituanian Klaipeda cu Salonicul, trecând prin Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria. În plus, Polonia a construit deja un terminal de gaz natural lichefiat pe coasta sa baltică și dorește să devină un hub de GNL american pentru întreaga regiune.

Până la urmă, obiectivul major al tuturor statelor reunite sub umbrela Inițiativei celor 3 Mări ar trebui să fie construirea unui Coridor Nord-Sud de energie, transport și telecomunicații, pentru a conecta Mările Neagră și Adriatică. Legând economiile din Europa Centrală una de alta și de Europa de vest, acest coridor ar oferi infrastructura necesară pentru o piață unică europeană. Prin interconectări s-ar diversifica sursele de energie, ar fi întărită securitatea energetică și reziliența Europei în general.

Ideea nu este deloc rea, dar este puțin probabil că interconectarea va putea fi realizată ușor mai ales că Ungaria pare să mizeze în continuare pe gazul rusesc. Pe de altă parte, Cehia si-a arătat rezervele neparticipând la summit, nemulțumită se pare de leadership-ul polonez al inițiativei.

O altă problemă, de data asta pentru România, este actualul context extern foarte tensionat. Donald Trump a venit la Varșovia pentru a încuraja rebeliunea polonezilor împotriva UE. Polonia și Ungaria riscă infringment pentru că nu și-au respectat cotele de refugiați, dar președintele american a vrut să-i scoată din izolare. Mai mult, el a trimis săgeți către Merkel prin aluzii indirecte la politica ușilor deschise privind refugiații:  ”Întrebarea fundamentală a vremurilor noastre este dacă Occidentul mai are dorința de a supraviețui. Mai avem suficientă încredere în valorile noastre astfel încât să le apărăm cu orice preț? Mai avem suficient respect pentru cetățenii noștri încât să ne protejăm frontierele? Mai avem dorința și curajul de a ne păstra civilizația în fața celor care vor să o submineze și să o distrugă?”. Ca și George W. Bush, Trump încearcă să adâncească clivajele deja existente între noua și vechea Europă.

Dilema este la fel de mare și importantă ca și în chestiunea participării la apărarea comună europeană. În ce măsură este aceasta complementară sau concurentă cu NATO? Aici USR a precizat într-un policy brief că “orice susținere de către România a inițiativelor nucleului dur în acest domeniu, trebuie limitată la acele demersuri care nu periclitează actualul mecanism de garanţii oferit de parteneriatul strategic cu SUA şi de mecanismul Art. 5 din Tratatul de la Washington, nu transformă Bruxelles-ul din partener transatlantic al SUA în competitor al SUA în spaţiul euro-atlantic și nu transformă Federaţia Rusă în partener strategic al UE cu drept de veto în politica externă şi de securitate a UE, în mod special în vecinătatea României, în relaţia UE cu Republica Moldova, Ucraina şi Serbia şi, pe plan global, în relaţia UE cu China.”

Ca urmare, României îi va fi greu să practice  pe termen lung acest mers pe sârmă între SUA și polonezi pe de-o parte și Franța și Germania pe de altă parte.

*Matei Dobrovie este deputat USR, membru al Comisiei de politica Externă și vicepreședinte al Comisiei pentru românii din afara granițelor țării.