Departamentul de Stat și agenda apărării Flancului Estic

Audierea lui Wess Mitchell, noul asistent al se­cretarului de stat pentru Afaceri Europene și Euroasiatice, a conturat câteva idei esențiale despre prioritățile mandatului pe care tocmai l-a început, dar și despre cre­dințele sale programatice. El este omul potrivit la locul po­trivit. Exponent al noului val, al generației tinere, aduce un nou suflu euroatlantic în po­li­tica externă americană. De mai bine de un deceniu se pre­gă­tește pentru o astfel de po­zi­ție. Are o profundă cu­noaș­te­re a spațiului Europei de Est și rămâne foarte bine co­nec­tat cu elitele politice și cu experții din re­giu­ne. În timp, CEPA, centrul pe care l-a con­dus (și ca­re, altfel, găzduiește unicul pro­gram ro­mâ­nesc în Washington), a devenit o ve­ri­ta­bi­lă inter­fa­ță a Flancului Estic în capitala americană.

Wess Mitchell vine de pe poziția celui care are conștiința istorică a generației care a creat or­dinea internațională postbelică, a aceluia care îi înțelege beneficiile și îi pro­cla­mă virtuțile. „Acum 70 de ani, americanii au ajutat la cre­a­rea unei noi ordini occidentale, ancorate în cooperarea transatlantică. Nu au făcut acest lucru din caritate, ci pentru că au înțeles că America are un interes stra­tegic de du­ra­tă în a elimina capcana de foc a geopoliticii situată pe ma­lul vestic al Eu­rasiei. O re­giune care a năs­cut trei răz­boaie globale – două calde și unul rece“, spu­ne Mitchell.

Într-un timp în care se vor­bește numai de pasageri clan­destini, de poveri fiscale, de cos­tisitoarele servicii unilaterale pe care Ame­rica le oferă lumii și când puțini mai au timp de nuanțe, el vine cu o perspectivă diferită. Vede aliații și alianțele drept un avantaj fun­damental care consolidează poziția Americii pe piața competiției geopolitice globale: „Ali­anțele sunt coloana vertebrală a influenței noas­tre ca mare putere“. Cum s-ar spune as­tăzi, alianțele sunt cele care fac America mă­reață pentru că fixează și apără un tip de or­dine care este nu doar în favoarea Statelor Uni­te, ci a Vestului, ancorat în „libertate, de­mocrație, domnia legii“. Pe acest fond își rei­terează ceea ce percepe drept principala sa misiune – apărarea ecosistemului occidental amenințat de prădătorii momentului: „pre­zer­va­rea și consolidarea alianței occidentale pen­tru a asigura faptul că și copiii mei se vor bu­cura de beneficiile păcii și abundenței pe care am cunoscut-o noi în timpul vieții“.

Iată contextul în care îi transmite Moscovei că nu se poate reveni la „business as usual“ câtă vreme „își atacă vecinii“ și folosește toate instrumentele subversive pe care le are la îndemână – corupția, dezinformarea – pen­tru slăbirea instituțională a Americii și a alia­ților săi. Contracararea revizionismului Mos­covei este prioritară pentru Wess Mitchell. De mulți ani el este un promotor al ideii că NATO trebuie să-și revizuiască sistemul de apărare în adâncime bazat pe forțe de reacție rapidă, optând în schimb pentru redesfășurarea per­manentă a forțelor americane pe teritoriul sta­telor vulnerabile de pe Flancul Estic.

Totodată, o altă potențială prioritate ar fi ace­ea de a cultiva subalianțe regionale pe Flan­cul Es­tic extins, coagulând relațiile SUA cu clus­te­re­le nordice mai ales pe dimensiunea de se­cu­ritate și apărare - precum formatul NBP9 (re­u­nind statele baltice, Polonia plus Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Sue­dia) sau gru­pul V4 (Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria). „Aceas­tă sarcină ar trebui să primească un nivel de prioritate similar cu cel pe care SUA l-a dedicat încurajării Co­mu­nității Europene a Căr­bunelui și Oțelului din anii ’50 sau ex­tin­derii NATO în anii 1990“, scria Mitchell anul tre­cut într-un eseu pu­blicat sub egida ini­țiativei John Hay menită să prezinte re­co­man­dări viitoarei administrații.

De remarcat contrastul dintre proiectele care se aud astăzi dinspre Vechea Europă, în spe­cial din Parisul lui Macron, și care se adre­sea­ză mai degrabă centrului, nucleului dur și eu­rozonei, în timp ce Washingtonul pare mai in­teresat de formule care să consolideze de­fen­siv periferia estică, Noua Europă, să sta­bi­li­zeze spațiul dintre Germania și Rusia. Mitchell pleacă de la premisa că „tranziţia spre o nou­ă ordine globală va fi mai întâi testată în zonele de periferie geopolitică. În acest sens, dacă îi abandonezi pe cei mai expuşi aliaţi, mesajul pe care îl transmiţi puterilor în as­cen­siune este foarte clar: oportunitatea unui re­vizionism ieftin este disponibilă“. Destui co­mentatori cred însă că multe dintre aceste idei vor fi greu de operaționalizat într-o ad­mi­nis­trație care nu pare să-și găsească di­recția.