Cele trei belele ale lui Dragnea

După ce, într-un moment de derută intelectuală, Dragnea a recunoscut evidența - salariile (noastre) cresc, dar veniturile (românilor) scad -, a venit rândul giruetei Pieleanu să arate di­recția: PSD e mai bun ca niciodată, bate spre 50%, iar vinovat e Gu­vernul Tudose, care a că­zut de la 40% la 26%, minune!, în doar două săptămâni. Cum lui Pieleanu nu i se scorojește niciodată pielea de propriile măsluieli,  e clar că ordinul doborârii guvernului în sondaje nu e întâmplător. Însuși Tudose spune că sondajul  e o ”făcătură” la comanda lui Dragnea pe care îl amenință cu remanierea miniștrilor ”cu probleme penale”. Adică a protejatei Shhaideh, cea cu punga cu bani pentru baroni și cu semnătura pe HG-ul cu Belina. Tudose joacă tare, are și motive. Dragnea nu prea mai poa­te repeta faza cu Grindeanu, ar fi totuși prea mult pâ­nă și pentru „Daddy“, care are in Tudose o belea cât vila din Teleorman. De unde vine însă supărarea lui Dragnea și cum va rezolva lupta cu un premier, care, ce neplăcut!, a luat pe față apărarea procurorilor DNA. La ora asta nu se știe, pentru că lucrurile se vor tranșa ”bărbătește” la partid. Cu sînge pe pereți, evident. Întrebarea e al cui sînge? Deci, ce l-a apucat pe Dragnea și de ce Tudose spune ori laie, ori bălaie.

La prima vedere, faptul că guvernul nu a reușit să „gestioneze“ relația cu sindicatele. După ce au cântat în stru­nă PSD, aburite de promisiunile cu măririle de salarii și pensii, sin­di­catele au înțeles în sfârșit șmecheria și acum strigă în gura mare „șantaj“ și „minciună“, amenințând cu protes­­te de amploare în fața Palatului Vic­to­ria. Declarat preventiv „obiectiv mi­li­tar“. Furia sindicală e justificată, în­suși Dragnea spune că Legea sa­la­ri­zării e dependentă de transferul con­tribuțiilor sociale în cârca ex­clu­sivă a angajatului, altfel intră în se­vraj. E deci clar că asupra guvernului se adună nori de furtună. Și nu una à la Firea. Oricât ar încerca tele­vi­ziu­nile clientelare să împacheteze scum­pirile și scăderea veniturilor, nu le prea iese. Manipularea „poporului cu tele­vi­zorul“ sucombă în fața buzu­na­ru­lui, chiar și analfabetul func­țio­nal de sorginte pesedistă știe să nu­me­re ba­nii de coșniță și pricepe me­sajul cu „vă­duvirea“ bugetului de oul din ogra­dă. Speriat că scapă sin­di­ca­liștii de sub control, Dragnea pare că amâ­nă spectacolul ghilotinării lui Kövesi și ulterior a întregului DNA. (Nu mi­mați naivitatea, vă rog! După Kövesi urmează adjuncții, șefii de sec­ții și procurorii care instrumentează dosa­rele grele.)

În primul rând, e vorba de rezistența cu totul neașteptată a sistemului de justiție față de legile emanate de Toa­der. Peste 3.300 de magistrați au sem­nat memoriul prin care se cere re­tragerea legilor și numărul crește de la o zi la alta. Mai mult, termenii so­licitării sunt departe de a fi amabili față de Toader, care s-a făcut preș ro­șu la picioarele superiorilor săi de la partid. Până și șefa Înaltei Curți, ju­decătoarea Cristina Tarcea, și-a de­cli­nat votul favorabil dat în CSM, de­voa­lând public duplicitatea ministrului. Tardiv, dar semnificativ. Desigur, Tu­dorel susține că nu va ține cont de pro­testul magistraților, care e „con­sul­tativ“, ca și avizul negativ al CSM. Dar parcă poți să știi, se vede pe el că nu-i convine situațiunea. Minis­te­ria­tul e o chestie vremelnică, dar ti­nicheaua de coadă te urmărește și la catedră, și dincolo de ea, în cărțile de istorie. Care vor fi „unice“, doar cât va dăinui peste biata educație agr­a­matul Pop-Genunche. Adică puțin.

Cu aproape jumătate dintre ma­gis­tra­ții țării pe cap, cu am­basadorii care fac po­tecă spre Ministerul Jus­tiției și guvern, de-a ajuns Tudorel să pro­mi­tă că va con­sul­ta Co­misia de la Ve­ne­ția în ce privește eva­cuarea președintelui de la nu­mirile pro­cu­rorilor șefi, nu sunt sem­ne prea bu­ne pentru Marele Plan de subordonare a justiției. Să ne ui­tăm doar la bâlbâiala cu se­sizarea CCR în cazul Be­lina, prin care s-ar vrea impunitate pentru toate actele guvernului - de la legi la ordine de mi­nistru. Cine ar fi crezut că după ce o săptămâna în șir s-au dat toți în stambă, explicând, în frunte cu ma­rele profesor universitar, că pro­cu­ro­rii n-au voie să ancheteze hotărâri de guvern (deși toți juriștii și consti­tu­ționaliștii neafiliați PSD spu­neau pe dos), acum aceiași dau în­dărăt? „Să mai vedem, nu am luat în­că o de­cizie“, a bălmăjit-o Tă­ri­cea­nu, cel că­ruia Dragnea și Toader i-au pa­sat in­gra­ta sarcină a sesizării Curții, pe prin­cipiul că omul oricum a pier­dut tot în afară de funcție și conturi. Sau te pomenești că le-o fi transmis Dor­neanu, a cărui competență încape în­tre coperțile carnetului de partid, că la CCR lucrurile sunt incerte în cau­za asta, că până și Morar are ezi­tări, din când în când îl mai bântuie fantoma celui care a fost cândva.

Lucrurile nu stau prea bine nici cu evaluarea DNA de către Inspecția Ju­di­ciară. E oablă și acolo. Concluziile raportului de peste 500 de pagini nu recomandă deloc revocarea Codruței Kövesi. Ba din contră, are cuvinte de laudă. Drept e că acele concluzii nu sunt semnate și de partea nepesedistă a Inspecției, aia care nu se dă în băr­cile lui Gâdea-Ghiță și nu își înre­gis­trează colegii pe sub masă. Oricum, de remarcat că nici Kövesi n-a jucat cușer, uitând oportun să precizeze în comunicat chestia cu semnăturile. Cum raportul final nu e gata pentru că trebuie incluse și observațiile DNA, iar sarcina asta revine secției de procurori a CSM, și nu găștii Ne­tejoru-Stan, nu e deloc exclus ca re­vo­carea lui Kövesi să rămână doar în rapoartele gonacilor de la A3, RTV, EVZ, Luju și afiliații. Dacă e să ne lu­ăm după disperarea numitelor ofi­cine, după istericalele unor înstelați de aco­lo, pare că ei au rămas ultima spe­ran­ță a coaliției penale. Cum altfel pot fi interpretate apelurile directe „Vreau demisia lui Kövesi“ (Sa­va­liuc) sau intoxicarile de genul „Am in­formații sigure că își prezintă de­misia“ (con­dam­natul Roșca-Stă­nes­cu, poreclit de Securitate „Deleanu“ și „H15“)?

Deși sunt semne că ceva nu merge pe moment așa cum ar trebui, să nu le subestimăm totuși determinarea. Fie se elaborează planul C, căutându-se noi șmecherii, fie e doar chestie de tactică, fie ambele. Toader, de exem­plu, spune că mai mult ca sigur Ins­pecția Judiciară va fi „complet inde­pendentă“, nici la CSM, nici la Minis­terul Justiției. Te pomenești că o pu­ne sub parlament și va fi numită pe bază de algoritm? Ar fi, nu-i așa, cea mai eficientă „depolitizare“. Una ca­re deja lovește cu ciocanul pesedizării tot ce mai mișcă, de la companii de stat la administrație, până la ră­mă­și­țele presei nealiniate directivelor par­tidului-stat. Ultimul executat în piața publică e cotidianul România liberă, de unde a fost dată afară toată con­du­cerea. Cum cornutele penale nu mai au timp de umblat cu mănuși și păs­trat aparențele, nici nu s-a răcit în groapă vechea redacție, că au și fost aduși mercenarii care au executat un interviu-vomă cu sereistul Daniel Dragomir, în care Adamescu jr. a fost spălat cu detergentul numit „bi­nom“. Aferim, băieți!

Deși hăitașii PSD târăsc DNA și pe Kövesi prin toate mocirlele, punerea lor oficială sub acuzare pare în pier­dere de viteză. S-o gândi Dragnea că s-ar putea trezi cu „obiectivul mili­tar“ asediat concomitent și de sin­di­caliști, și de susținătorii justiției, toți cu pancarde cu #rezist atârnate de gât? I-or fi făcut socoteala consilierii că ar fi mai bine să le rezolve pe rând, că până și Ceaușescu a trebuit să ia elicopterul când în piață au fost un milion de oameni? Ce să mai discutăm că pînă atunci i-ar  putea fugi guvernul de sub picioare cu banii peste  care e stăpână Shhaideh cu tot. 

P.S. Dacă Dragnea pierde în meciul cu Tudose și i se remaniaza protejata, atunci scaunul sau in partid incepe sa se clatine serios. Tudose va avea sanse nu doar sa deconecteze guvernul de la Dragnea, dar si sa preia PSD.