Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Gaudeamus?
Petru Tomegea - - - -
2017-10-17
Scrisori
0

 

Așadar, să ne bucurăm că a început un nou an universitar, al 157-lea în istoria studenției românești. E mult, e puțin? În 2009 am participat la jubileul de 800 de ani al Universității din Cambridge, al cărei rector (chancellor) a fost întotdeauna ducele de Edinburgh sau un ales al său, dar sunt și universități mai vechi, Bologna, 1088, cea mai veche din lume, Oxford - 1167, iar Sorbona, 1257.

 

Noi, românii, am început cam târziu. Foarte târziu. În timp ce, în Apus, regii și nobilii au intrat în concurență a cui universitate e mai renumită, ai noștri aveau cu totul alte preocupări, iar unii domni nu știau măcar a citi și a scrie, cum spun cronicarii. Dar nu suntem singurii întârziați. Nenorocirea este că nu reușim în 2017 încă să impunem măcar o universitate în primele 10, 20, 50, 100... Poate o vor face tinerii frumoși, cuminți și deștepți intrați azi pe porțile larg deschise ale universităților, în țară și în afară.

 

Nu vreau să spun că vechimea ne împiedică să fim performanți, așa cum ne-am dori, ci altceva: competența și profesionalismul diriguitorilor și ale politicilor din educație, calitatea dotărilor, a logisticii și managementul, amestecul politicului și bugetele sărace, improvizațiile și amatorismul, autonomia frumoasă doar pe hârtie, insuficienta pregătire a candidaților... și precaritatea științifică a multor cursuri, metode de lucru, o palidă orientare școlară și profesională, o slabă corespondență între profilurile universitare și necesitățile economico-sociale..., ca să cităm la întâmplare ultimele abordări din presă.

 

Acestea sunt lucruri importante care îi preocupă pe profesori și manageri, dar pe mine mă preocupă aici doar două: prezența universităților în „cetate“ și participarea studenților la viața social-culturală. Deocamdată fenomenul e invers: mai toți politrucii s-au îngrămădit să țină discursuri în fața tinerilor participanți la deschidere. Mi-a crăpat obrazul de rușine la auzul frazelor încâlcite ale ministrului Educației, ins lipsit complet de simțul ridicolului, ale liderului PSD, care a înlocuit solemnitatea momentului cu sporovăiala, și ale altora. Semn că nu s-au omorât cu cartea, nici ei, nici profesorii lor care i-au trecut clasa.

 

Rușine le este și studenților audiind mulțime de cursuri plagiate ale unor politicieni, înalți funcționari ai statului și nu numai, care vor cu orice preț să fie profesori universitari, deși și-au copiat tezele de doctorat. Or, în școală, cea mai importantă este puterea exemplului și nu înțeleg încercarea autorităților guvernamentale de a le acoperi rușinea și furtul.

 

Dar să revenim la ale noastre: universitarii noștri trăiesc în lumea lor, iar lumea lor nu prea are legătură cu a noastră. Nu numai că nu se implică în treburile cetății ca oameni influenți, dar cunoștințele și expertiza lor nu sunt deloc puse în valoare în comunitățile locale și naționale. Iată, universitățile apusene publică regulat buletine științifice pe teme sociale, politice, culturale. Personal, am însă o slăbiciune pentru corurile (religioase) și orchestrele respectivelor universități. Estimp, ale noastre au dificultăți să-și tipărească propriile Anale.

 

Pe vremuri, așa ostracizate cum erau activitățile studenților, în centrele noastre universitare existau reviste studențești, formații de teatru, de muzică, expoziții de artă, recitaluri de poezie, frecvente acțiuni la biblioteci, săli de lectură, case de cultură..., studenții fiind o prezență vie și dorită în societate. Încă n-am văzut din partea intelectualității universitare studii asupra dezvoltării și modernizării economice sau a administrației, la fel cum n-am văzut proiecte artistice mărețe, viziuni înnoitoare...

 

Poate că aceste lipsuri sunt consecința slabelor preocupări educaționale ale societății și ale autorităților publice, ale pozițiilor anemice din spațiul public. Lipsesc cu desăvârșire inițiativele, oamenii inimoși, pe de o parte, pe de alta, nu beneficiem nici de o bună comunicare, o promovare ca la carte a acțiunilor care totuși au loc. Dar poate se hotărăsc studenții actualei generații să schimbe macazul. Doamne ajută!

 

Petru Tomegea

8 octombrie 2017

TAGS :
Recomandari
Comentarii
Total 0 comments.
1805
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.