Transferul contribuţiilor sfidează Europa

Ideea, unică în lume, de a trece toată povara contribuţiilor sociale pe umerii angajaţilor va produce şomaj.

Lidia Moise 17.10.2017

De același autor

 

Încăpăţânarea de a aplica un program de guvernare aberant, rupt de realitate îşi ara­­tă deja efectele negative: preţurile cresc, ta­rifele urcă, leul este cea mai slabă monedă europeană şi, în general, via­ţa s-a scumpit. În Ro­mâ­nia funcţionează de­ja eco­nomia de piaţă, au trecut 27 de ani de la aban­donarea sistemului dirijist al par­ti­dului unic şi, iată, do­bân­zile nu ascultă de stri­gă­tele politicienilor. ROBOR-ul, acea dobândă la care se îm­prumută băncile între ele în piaţa financiară, îi sfi­dea­ză pur şi simplu pe guvernanți, în frunte cu premierul.

 

Dar cea mai mare sfidare a momentului, din perspectiva unui partid de stânga, es­te ignorarea semnalelor şi avertismentelor date de sindicate în chestiunea trans­fe­ru­lui contribuţiilor de la angajator la an­ga­jat. Manevra este şmecherească şi peri­cu­loasă și din perspectiva evoluţiei demo­grafiei României. Liderii sindicali atrag atenţia asupra faptului că suntem singura ţa­ră europeană care reconfigurează sis­te­mul de asigurări, scoţând din ecuaţie ba­nii companiilor. Avertismentul lui Bogdan Hossu, liderul Cartelului Alfa, este în­gri­jorător: „Propunerea guvernului de trans­fer al taxelor sociale de la angajator la angajat reprezintă un experiment sin­gu­lar şi iresponsabil care riscă să ducă la dezintegrarea sistemului naţional de securitate socială“.

 

Într-adevăr, analizând rezultatele anului trecut, constatăm că, și în condiţiile unor cote mai mari de contribuţii decât îşi pro­pun guvernanţii să aplice în 2018, în­ca­sările au fost insuficiente pentru a achita factura de pensii a statului. Logica eco­no­mică arată că, atunci când scazi nivelul ta­xelor, se micşorează încasările statului, ce­ea ce de altfel s-a de­mon­strat deja, după scăderea cotelor de TVA.

 

Anul trecut, contribuţiile so­ciale plătite de angajaţi şi angajatori au adus la bu­getul asigurărilor sociale pu­ţin peste 37 de miliarde de lei, dar a fost nevoie de încă 15 miliarde de lei de la bugetul de stat pentru a plă­ti pensiile. Ce aşteptări au guvernanţii pentru 2018 şi de câţi bani vor avea nevoie să transfere de la bugetul statului pentru a finanţa factura de pensii rămâne un mister.

 

Măsura este aberantă, deoarece ne pro­pu­ne majorări de pensii acoperite de scăderi ale cotelor de contribuţii sociale. Singura explicaţie a insistenţei de a introduce mă­sura este nevoia, şmecherască, a unor po­liticieni lipsiţi de cunoştinţe economice de a-şi „onora“ promisiunea de a majora cu 25% salariile, închipuindu-şi că şi-au pă­călit electoratul. Dacă se va aplica aiureala transferului contribuţiilor, ieşim din Eu­ro­pa socială, îi abandonăm filosofia, ne în­toarcem în Fanar.

 

Dar ideea, unică în lume, de a trece toată povara contribuţiilor sociale pe umerii an­gajaţilor va produce şomaj. Toate com­pa­niile care întârziau plata contribuţiilor so­ciale, şi lista este uriaşă, vor răsufla uşu­rate, dar, pentru a funcţiona, vor trebui să reducă din cheltuielile de salarii, deoa­rece oricum nu reuşeau să achite obli­ga­ţiile către bugetele statului. Mai mult, în fir­mele mici şi mijlocii care supravieţuiesc pe credit comercial, adică întârzie plata furnizorilor de mărfuri şi servicii, se fac calcule şi nimic nu ne asigură că acestea nu vor scădea salariile înainte de aplicarea măsurii.

 

Transferul poverii contribuţiilor în sarcina angajaţilor şi renunţarea la o sursă de ve­nituri furnizată de companii, cărora le anulezi rolul social, este periculoasă şi din pers­pectivă demografică. Dan Bucşa, eco­nomistul şef pentru pieţe emergente al grupului financiar UniCredit, avertizează că ne îndreptăm spre un dezastru de­mo­grafic şi spre un colaps al sistemului de pen­sii în următoarele decade. Începând cu 2025, se va pensiona, treptat, generaţia „decreţeilor“, numită aşa după decretul care interzicea avorturile, dat de Ceau­şes­cu. Aberaţia de atunci, care a avut ca efect un spor demografic, combinată cu aiureala din minţile puterii actuale va crea un dezechilibru imens al fondului public de pensii sau va penaliza o generaţie, care acum plăteşte pensiile altora. În 2050, când se va produce un adevărat şoc de­mografic, doar deficitul fondului public de pensii va atinge 4,5% din produsul in­tern brut.

 

Lipsa de perspectivă este o altă mare pro­blemă a acestor guvernanţi. Ce aşteptări să avem de la „creierul“ din spatele pro­gramului de guvernare, Darius Vâlcov, care şi-a „securizat“ investiţia în 94 de ta­blouri, zidind-o. A avut probabil pers­pectiva unei eventuale confiscări a cele­brei colecţii, deoarece, probabil, tablourile nu fuseseră cumpărate cu bani câştigaţi cinstit, din muncă sau din afaceri corecte. Până acum n-a reuşit nimeni să-şi cum­pere trei tablouri semnate de Picasso din salarii echivalente cu cele obţinute oficial de Vâlcov. Acesta şi colaboratorii săi nu în­ţeleg cum funcţionează economia de piaţă, de aceea îi calcă în picioare regulile, nu au făcut averi din muncă cinstită, de aceea şi le ascund, şi nu au anvergură in­telectuală şi profesională pentru a cântări efectele măsurilor cu care au păcălit un electorat plictisit de politicieni. 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22