PSD vs. DNA: „Pe viață, pe moarte și pe libertate“

În august 2014, la Caracal, baronul de Olt Paul Stănescu, desemnat recent de PSD pentru a fi succesorul lui Sevil Shhaideh în funcția de vicepremier și ministru al Dezvoltării Regionale, își anunța colegii de partid: „Competiția asta va fi pe viață, pe moarte și pe li­bertate“, adăugând că el în­suși se teme de DNA. Îi dăm dreptate, dacă ne gân­dim la documentele pu­bli­cate în ultimele zile de On­dine Gherguț și de Cătălin Prisăcariu. Încă din 2013 era „cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice“ într-un dosar al lui Darius Vâlcov și, pe de altă parte, era asociat în afaceri cu un israelian care fusese și el anchetat în câteva dosare penale. De altfel, se știe deja că în 2015 instanța a dispus redeschiderea unui do­sar penal in rem în care numele baronului de Olt figurează alături de cel al lui Darius Vâlcov. Nu ne mirăm deci că el a definit atât de limpede prioritatea absolută care guvernează acțiunea politică a PSD: pe­se­diștii sunt  „obligați“ să conducă guvernul în perioada 2016-2020 pentru a-și salva libertatea, ceea ce nu pot face decât prin de­mantelarea statului de drept.

Într-o săptămână în care în interiorul PSD s-a consumat un episod brutal al luptei pentru putere și pentru controlul banului public este util să ne amintim că există și o cauză care-i unește pe toți pesediștii și pe toți membri ALDE, și anume distru­ge­rea DNA și subordonarea politică a jus­tiției în scopul salvării penalilor. De altfel, imediat după ce a pierdut prima bătălie cu premierul Tudose, Liviu Dragnea a anun­țat că partidul se va concentra pe Legile justiției, care ar pu­tea face obiectul unei ini­țiative parlamentare, sco­țându-l din joc practic pe mult prea ezitantul mi­nis­tru al Justiției. Mai mult, domnul Dragnea dorește ca aceste legi să fie adop­tate până la sfârșitul actua­lei sesiuni, ceea ce în­seam­nă fie că se va vota pe ban­dă rulantă, fără dezbateri, fie că gu­ver­nul își va asuma răspun­derea pentru ele, contând pe UDMR și pe apro­barea tacită a penalilor din alte partide. Viteza de acțiune este esențială, pentru că timpul începe să lucreze împotriva lide­ru­lui PSD, care are un proces pe rol la ÎCCJ și se te­me că ancheta în dosarul Belina va ajunge la un moment dat și la el. Toto­da­tă, ca să pareze viitoarele lovituri, el tre­buie să de­monstreze că, în ciuda eșe­cu­ri­lor în­re­gistrate până în prezent, este ca­pa­bil să li­vreze rezultate concrete în direcția ani­hilării DNA și a salvării penalilor.

Ne putem aștepta deci la Blitzkrieg îm­po­triva statului de drept și la un pachet de legi față de care textele elaborate de Tu­dorel Toader vor părea de-a dreptul ino­fen­sive. Și să nu uităm că Florin Iordache-altă-întrebare a fost deja numit în fruntea unei comisii chemate să armonizeze le­gis­lația penală cu deciziile CCR. Cum CCR a cerut parlamentului să stabilească un prag valoric pentru abuzul în serviciu,  domnul Iordache va putea, de pildă, să propună din nou stabilirea acestui prag la 400.000 de lei.

Pe lângă demersurile legislative, însă, se con­turează și alte inițiative menite să inti­mideze justiția. Ne gândim, de pildă, la co­misiile parlamentare de anchetă: comisia pentru alegerile din 2009 își ascute deja cuțitele pentru interogarea doamnei Kö­ve­si, obligată de CCR la „colaborare loială“ cu parlamentul, iar Șerban Nicolae, uns șef al comisiei SIPA, a întocmit deja o listă extrem de cuprinzătoare de personalități pe care dorește să le audieze, inclusiv – ați ghicit! – Laura Codruța Kövesi, deși nu avea nicio conexiune cu arhiva SIPA. Va gă­si însă domnul Nicolae o temă, pentru a satisface apetitul și nostalgiile pesediste pentru procesele de tip stalinist, ca în anii ’50, și pentru deturnarea agendei publice de la problemele incomode pentru guvern. În tot cazul, după decizia CCR, ne putem aștepta ca și alți magistrați să fie convocați la parlament pentru cele mai fanteziste mo­tive, unicul scop al convocării fiind de fapt intimidarea lor.

În altă ordine de idei, atacul asupra jus­ti­ției este deja potențat de o nouă campanie împotriva președintelui Iohannis, pe care Liviu Dragnea îl  boicotează, pe motiv că ar interveni în politica de partid, iar Călin Popescu Tăriceanu îl acuză de încălcarea „gravă“ a Constituției. Nu putem exclude deci o nouă tentativă de  suspendare a pre­ședintelui, măcar pentru a-l aduce pe dom­nul Tăriceanu ca interimar la Cotro­ceni, atât cât să promulge rapid toate abe­rațiile legislative pe care le vor propune Florin Iordache și Șerban Nicolae. În fond, și campaniile de suspendare din 2007 și 2012 au fost niște episoade din aceeași lup­tă dusă de penali pentru a-și asigura im­punitatea. Faptul că pesediștii și sateliții lor nu le-au câștigat s-a datorat în primul rând presiunilor UE și NATO, în al doilea rând unei rezistențe civice disperate și nicidecum acțiunii unor forțe politice autentic democratice.

Acum, însă, PSD și ALDE se află într-o po­zi­ție mai puternică decât în 2007 și în 2012 și presiunea anchetelor DNA a de­venit insuportabilă. Pentru ei a sosit deci momentul asaltului final asupra an­ti­co­rupției și nu va conta dacă, în loc să scă­păm de MCV, vom face obiectul unei mo­nitorizări mai severe, dacă nu vom fi pri­miți în Schengen sau dacă nu vom reuși să ne achităm de sarcina președinției UE ca­re ne revine în 2019. Doar e pe viață, pe moar­te și pe libertate – nu pe progres, jus­tiție și adevăr. À propos, pentru justiție și ade­văr se mai luptă cineva în România?