Daddy a rămas tot Daddy

Răscoala pornită în PSD de Mihai Tudose îm­potriva lui Liviu Dragnea ne-a arătat un pre­mier învingător, cu şanse de a prelua repejor frâiele partidului şi de a scoate poporul de sub dictatura lui Daddy. Să-l forţezi pe Dragnea să renunţe la Shhaideh şi la Plumb, mi­nistresele lui preferate pentru afaceri penale, părea o fan­te­zie. Dar Tudose şi-a jucat bi­ne rolul de garant al mo­ra­li­tăţii în guvern şi a câştigat. A câştigat în primă fază, pentru că s-a trecut aproape instant la etapa a doua. Cea de acum, în care vedem că Daddy a ră­mas, de fapt, tot Daddy. Iar Tudose a înlocuit nişte miniştri dubioşi cu alţii la fel de dubioşi. Totuşi, o bătălie s-a dat. Dar cine a câştigat?

Să vedem. Dragnea pare să fi ieşit mai pu­ternic din prima luptă dusă cu Tudose. Şi asta pentru că a mai învăţat o lecţie: de acum, va face toate ticăloşiile singur. În fapt, liderul PSD ne confirmă ceea ce, până de curând, noi doar intuiam. Anume că nu a avut ni­cio­dată nevoie de Executiv pentru a-şi respecta propriul program de guvernare, ci doar pen­tru a-şi rezolva problemele penale. În plus, interesul lui Dragnea de a simula, ca până acum, că vrea să îşi respecte promisiunile electorale este zero. Pe de o parte, pentru că a făcut praf bugetul, aruncând banii pe po­meni, astfel că oricum n-ar mai avea cu ce să-şi achite facturile faţă de alegători. Apoi, pentru că mi­lioane de pensionari şi de bu­getari, votanţii de bază ai PSD, văd acum că au fost ţe­puiţi de Dragnea. Asta pentru că Legea pensiilor a fost amâ­nată până în 2019, iar cea a salarizării nu le va da, ci le va lua din lefuri multor bugetari. De exemplu, din salariile ca­drelor medicale, care au pro­testat, mai zilele trecute, în Capitală.

Pe de altă parte, chiar mai important, Drag­nea nu mai are nevoie de guvern şi pentru că s-a lămurit şi după episodul Grindeanu, şi după cel cu Tudose că Executivul nu-l va aju­ta să scape de problemele cu justiţia. Or­do­nanţa 13, care i-ar fi rezolvat dosarul în care e judecat pentru abuz în serviciu, a fost re­trasă de Guvernul Grindeanu la presiunea stră­zii şi împotriva dorinţei lui. Pachetul privind modificarea legilor justiţiei e amânat deja prea mult de Tudorel Toader. Şi cum nu mai are timp de aşteptat, trezindu-se pe cap şi cu bomba Belina, Dragnea va rezolva totul singur. Nu prin guvern, ci prin parlament, de unde, la braţ cu Tăriceanu, celălalt „iubitor“ al statului de drept, va respecta singurul pro­gram de guvernare care-l interesează. Mo­di­ficarea legilor justiţiei, prin supunerea ei con­trolului politic.

Aşa se explică decizia luată în sânul coaliţiei de a trece legile justiţiei prin iniţiativă asu­ma­tă de parlament, şi nu de guvern. E mult mai rapid şi mai sigur aşa pentru Liviu Dragnea, care poar­tă războiul împotriva statului de drept atât de pe faţă, încât nu mai are nevoie nici de punc­tul de vedere al Comisiei de la Ve­neţia în pri­vinţa procedurii de numire a pro­cu­rorilor şefi, din care preşedintele ţării, con­form pro­iec­tu­lui lui Toader, e înlăturat. Mo­tivul invocat de liderul PSD este că „doar n-o să stea ţara-n loc“ aşteptând Comisia, „do­me­niul justiţiei are probleme. Judecătorii şi procurorii aşteaptă să fie rezolvate“. O min­ciună evidentă. CSM a dat aviz negativ pro­iectului lui Toader, după ce mii de magistraţi l-au criticat, iar recent au semnat un me­moriu prin care solicită blo­carea acestei ini­ţiative legislative.

Dar Dragnea şi aripa penală a PSD-ALDE e clar că au un singur scop: să scape de dosare şi să scape acum. Şi cum Dragnea şi Tă­ri­cea­nu au pe mână majoritatea parlamentară, plus o comisie de masacrat justiţia condusă de Florin Iordache, mai cunoscut ca „altă în­trebare“, comisie unde va ajunge spre fi­nalizare proiectul lui Toader, atunci de ce ar mai accepta liderii coaliţiei de guvernare să se joace de-a democraţia cu noi? Asta cu atât mai mult, cu cât, prin iniţiativă par­la­mentară, nici nu mai au obligaţia să pună în dezbatere publică proiectul, ci-l pot trece ra­pid, în forma dorită, prin maşina de vot. Ace­eaşi soartă par să mai aibă trei legi amânate, la fel, pe nervii lui Dragnea şi ai lui Tăriceanu, ba de Grindeanu, ba de Tudose. Trei legi cu mi­ze financiare uriaşe: cea de înfiinţare a Fon­dului Suveran de Investiţii, unde sunt în joc vreo zece miliarde de euro, Legea parte­ne­ria­tului public-privat şi cea a achiziţiilor, aş­teptate cu sufletul la gură de clientela de par­tid, care trebuie satisfăcută.

Să revenim la întrebarea cine a câştigat lupta Dragnea-Tudose? Înainte, însă, o mică men­ţiune. Deşi premierul nu pare a fi dispus să-şi ajute şeful de partid în lupta contra justiţiei, Cabinetul Tudose nu trebuie iertat pentru o proastă guvernare, în care laptele şi mierea pro­mise s-au transformat în pensii şi salarii batjocorite, într-o nouă taxă, cea de soli­da­ri­ta­te, în menţinerea impozitului pentru ve­ni­turile sub 2.000 de lei (eliminarea lui a fost o promisiune cu care PSD şi-a vrăjit electoratul) şi chiar în eliberarea a vreo patru mii de puş­că­riaşi. Faţă de această ultimă lege, ministrul Justiţiei, care recunoaşte că e surprins de im­pactul uriaş, nu a avut nimic de obiectat, deşi ar fi putut. Deci, cine a câştigat? Nu pu­tem şti. Nu, deocamdată. Ce putem şti, însă, si­gur e cine a pierdut. Ţara, ca de obicei.