Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Marea păcăleală: mărirea salariilor cu 25%
Lidia Moise - - - -
2017-10-24
Dosar
0

Tot acest spectacol al împrăștierii cu promisiuni de lefuri mărite are câștigători cerți doar în parlament și în primării, fiind probabil și o recompensă pentru aburirea populației.

 

Majorarea salariilor a fost punctul for­te al programului de guvernare creat în laboratoarele PSD, coordonate de colecționarul de artă Darius Vâlcov, și a avut forța de a seduce un elec­to­rat naiv și strâmtorat. Cu excepția par­lamentarilor, primarilor și mi­li­ta­rilor, pentru care salariile s-au mărit din vreme, restul angajaților din spa­țiul public nu vor câștiga mai mulți bani.

 

Promisiuni şi minciuni

 

Anul a fost marcat de valuri succesive de promisiuni de măriri de salarii, de majorări punctuale și de amânări, to­tul culminând cu marea păcăleală a creș­terii cu 25% a salariilor brute, si­multan cu trecerea contribuțiilor so­ciale în cârca angajaților.

 

Dacă medicii și profesorii, cărora li se promiteau măriri masive ale salariilor, trebuie să aștepte anul viitor pentru a pipăi bunăstarea și în buzunare, po­li­ticienii și-au răsplătit armatele elec­to­rale. În vara acestui an, șefii admi­nis­trațiilor locale au beneficiat de du­blări sau chiar triplări de salarii, fe­no­men care s-a extins asupra angajaților din subordine. Discret, euforia a cu­prins aproape toate primăriile Ro­mâ­niei, însă efectul nu a întârziat să apa­ră: edilii au sacrificat fondurile de in­vestiții, iar pe alocuri nu mai sunt bani de salarii. Cum se va termina aven­tura salariilor majorate din pri­mării? Unii speră ca guvernul să le aloce integral banii colectați din im­po­zitul pe salarii, din care acum rețin doar 70%, așa cum a promis fosta mi­nistră a Dezvoltării Sevil Shhaideh. Cum însă cheltuielile depășesc în mul­te localități încasările din această sur­să, ne putem aștepta la măriri vio­len­te de taxe locale începând de anul vii­tor, pe de o parte, din cauza facturii de salarii, pe de altă parte, pentru rea­li­zarea investițiilor absolut necesare.

 

Parlamentarii au avut grijă să-și mă­rească masiv propriile lefuri, un salt de la 5.000 de lei la 13.000 de lei. De­si­gur, șefii Camerelor Legislativului au beneficiat de măriri mai sub­stan­țiale, în timp ce președintelui Româ­niei i s-a micșorat leafa.

 

Militarii au beneficiat de majorări de salarii cu 15% tot în această vară, în­să efortul financiar mărit și amânarea rectificării bugetare necesare pentru a achita factura de salarii a creat sin­co­pe. S-a pus problema plății sa­la­rii­lor în mai multe tranșe, rezolvată du­pă demisia ministrului Apărării.  Ceea ce s-a întâmplat însă la Ministerul Apărării descrie haosul provocat de aceste majorări de salarii impuse de un așa-numit program de guvernare, deși era incertă capacitatea bugetului de a finanța cheltuiala.

 

Dar cea mai puternică promisiune, asu­pra căreia liderii PSD au insistat la infinit, a fost majorarea salariilor cu 25% de la 1 ianuarie 2018. Consiliul Fis­cal evaluase că, dacă toate salariile bugetarilor s-ar fi mărit cu 25% de la 1 ianuarie 2018, iar profesorii ar fi be­ne­ficiat de promisele majorări cu 50%, factura de salarii a statului s-ar fi um­flat cu încă 25 de miliarde de lei. De unde să ia banii ăștia, dacă doar în acest an, ca urmare a ma­jo­rărilor sa­la­riale apărute pe parcurs, fac­tura de sa­larii a statului s-a mărit cu 5 mi­li­ar­de de lei față de sumele ini­țial pla­ni­fi­cate?  Înțelegând, probabil, că nu sunt bani suficienți pentru a mă­ri sa­la­riile cu 25%, politicienii PSD & ALDE au re­curs la  Planul B: trecerea con­tri­bu­ții­lor sociale exclusiv în cârca anga­ja­ți­lor. Mișcarea avea scopul de a res­pec­ta o promisiune, cea  a ma­jo­ră­rii, atât că se creștea salariul brut, pe hâr­tie, în­să banii erau înșfăcați aproa­pe in­te­gral de stat, prin plata con­tr­i­buțiilor sociale - o minciună prin omi­siune.

 

Partea leului

 

În timp ce marea promisiune de ma­jorare a salariilor bugetarilor cu 25% s-a dovedit o cacealma, parlamentarii și primarii și-au mărit salariile din vre­me. În administrația publică, sa­la­riul mediu brut din România era, în au­gust, de 5.412 lei (1.182 de euro), mai mare ca cel din Ungaria și dublu față de cel din Bulgaria. În plus, sa­lariul mediu brut din administrația pu­blică este aproape dublu față de sa­lariul mediu pe economie, care a ajuns în august la  echivalentul a 718 euro, și cu 113 euro mai mic decât cel obținut de mânuitorii de bani, an­ga­jații din piața financiară.

 

Salariile din mediu privat

 

Mai grav, însă, salariile medii ale ce­lor care muncesc în spațiul privat  sunt mai mici decât cele ale func­țio­narilor statului, deși afacerile private sunt un pilon esențial al bugetului de stat. Din păcate, de dragul de a-și res­pecta o promisiune imposibilă, po­li­ti­cienii arcului de guvernare inte­nț­io­nează să extindă obligația de a majora salariile brute și în mediul privat, de­și într-o economie de piață statul nu poate interveni în contractele de mun­că private. Dar transferul con­tri­buțiilor de la angajator la angajat este gândit a se aplica în toată economia, nu doar bugetarilor păcăliți. O mă­su­ră care, atenție, nu exista în pro­gra­mul de guvernare.

 

Promisiunea de a introduce impozitul zero pe venit pentru salariile sub 2.000 de lei s-a dus pe apa Sâmbetei deja. Dar și cea de a reduce impozitul de la 16% la 10% pentru salariile mai mici de 2.000 de lei va fi greu de aplicat, deoarece presupune un gol sem­nificativ de încasări bugetare, de­oarece majoritatea lefurilor sunt sub acest nivel și, mai mult ca sigur, gu­ver­nanții habar n-au de calcule și estimări. În esență, tot acest spectacol al împrăștierii cu promisiuni de lefuri mărite are câștigători cerți doar în parlament și în primării, fiind pro­babil și o recompensă pentru aburirea populației.

 

 

Eșec și deficit la pensii

 

Amânarea modificărilor promise în legislația pensiilor era un gest firesc, care nu va rezolva însă lipsa banilor

 

 

În chestiunea schimbării legislației pen­sii­lor, liderul PSD anunță capitularea în fa­ța realității economice: noua lege se amâ­nă pentru 2019. Odată cu ea se va amâ­na și promisa majorare a punctului de pensie cu 10%, până la 1.100 de lei, pro­gramată în vara lui 2018. Politicienii arcului de guvernare PSD & ALDE au dat vina pe amplitudinea efortului pe care-l presupune schimbarea legii, iar Călin Po­pescu Tăriceanu a admis chiar că „este haos în sistem“. Într-adevăr, haosul s-a instalat și în fibra sistemului de pensii: PSD a creat caste de pensionari, cu pen­sii speciale care depășesc salariile pe ca­re le-au avut ca angajați, în vreme ce mi­lioanele de pensionari obișnuiți își so­cotesc descurajați punctele calculate în funcție de contribuțiile plătite.

 

Dar adevărata problemă este lipsa ba­ni­lor. În acest an, cheltuielile statului cu asis­tența socială au urcat cu 11,3%, im­pul­sionate de majorările succesive cu 5,25% și 9% ale punctului de pensie, ca­re a ajuns la 1.000 de lei.

 

http://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-dosar-21438.jpg

 

La ultima rectificare bugetară, guvernul a suplimentat cheltuielile cu asistența so­cia­lă cu încă 3,32 miliarde de lei. În ciu­da unor încasări ușor mai mari față de anul trecut, apărute ca urmare a ma­jo­ră­rii salariilor, bugetul de asigurări sociale avea în august un deficit peste 8,6 mi­li­ar­de de lei, acoperit din transferuri de la bugetul de stat. În acest context, amâ­na­rea modificărilor promise în legislația pen­siilor era un gest firesc, care nu va re­zolva însă lipsa banilor.

 

În haosul guvernării a apărut și ideea con­fiscării banilor din pilonul II de pensii obligatorii cu gestiune privată, negată ve­hement și chiar cu brutalitate de li­derii coaliției. Compania NN, care-și in­for­ma clienții de potențialul pericol, a că­zut pradă mâniei populiste. Însă noul mi­nistru de Finanțe, timorat probabil de cu­noașterea insuficientă a domeniului pe care urma să-l coordoneze, a vorbit de dizolvarea pilonului II, altă gafă, corec­ta­tă de liderul PSD, care a mărit confuzia. Din­spre Ministerul Muncii au apărut sem­nale ambigue, care dezvăluiau că pla­sa­rea unor bani în fondurile pilonului II va fi opțională. Totuși, dacă se va ma­te­ria­li­za aiureala cu transferul contribuțiilor ex­clusiv la angajat, cele 5,1% care erau di­ri­jate către fondurile private, împreună cu scăderea cotelor de contribuție ar adânci și mai mult deficitul sistemului de pensii, apăsând de fapt asupra de­fi­ci­tului bugetar. Deocamdată, Ministerul Mun­cii a căzut în capcana reformelor eșu­­ate și pare că a intrat într-un blocaj in­­telectual.

 

 

Haosul fiscalității

 

În frământarea provocată de amânări și chiar uitări ale unor măsuri fiscale, se adâncește deficitul bugetar.

 

 

Guvernanții au o obsesie pentru soli­da­ri­tate, înțelegând prin asta sacrificiul fiscal în favoarea buzunarului statului. Ultima manifestare a acestei obsesii a fost lan­sarea unei taxe „de solidaritate“ de 2% aplicată pe fondul de salarii și plătită de angajatori. În programul de guvernare exista ideea unei taxe de solidaritate, plă­tită însă de românii cu venituri ce de­pă­șesc zece salarii minime pe economie (14.500 lei), dar care a fost ulterior aban­donată. Noua taxă, care „solidarizează“ firmele cu bugetul de stat, a fost năs­co­ci­tă în contextul mai larg al plănuitului transfer al contribuțiilor sociale în sar­ci­na exclusivă a angajatului. Inițial, dis­pă­ruse contribuția pentru șomaj, iar acum ministrul Finanțelor lasă să se înțeleagă că taxa de solidaritate ar compensa atât contribuţiile la şomaj, cât și cele la fon­dul de risc şi la fondul de salarii.

 

Fiscalitatea a stat sub semnul incer­ti­tu­dinii și improvizațiilor în tot acest an, dar un lucru este cert: facturile de salarii și de pensii sunt prea mari, consumă de­ja banii pentru investiții, măresc deficitul bugetar și amplifică datoria. În aceste condiții, este greu de crezut că guvernul va reduce anul viitor cota standard de TVA la 18% sau că va dispărea impozitul pe dividende, deși aceste măsuri erau puncte esențiale ale programului de gu­vernare la capitolul fiscalitate. De altfel, gu­vernul a renunțat deja la alte pro­mi­siuni electorale, cum ar fi cota zero de TVA pentru vânzarea de locuinţe şi pen­tru publicitate.

 

Guvernul a abandonat, sub presiunea spe­cialiștilor în fiscalitate și cu spectrul în­călcării unor directive europene, și în­locuirea impozitului pe profit cu im­po­zitul pe cifra de afaceri, măsură care su­focă deocamdată doar microîn­tre­prin­de­rile. Impozitul pe venitul global, menit să lărgească baza de colectare și să în­lo­cu­iască sistemul cotei unice, a fost doar amâ­nat cu un an, deoarece Fiscul nu-l pu­tea gestiona.

 

A reapărut însă supraacciza la car­bu­ranţi, măsură inexistentă în programul de guvernare, dar din aplicarea căreia gu­vernul speră să colecteze în jur de 650 de milioane de euro până la sfârșitul anului, cu scopul de a compensa o parte din pierderile de venituri provocate de re­ducerea TVA și de slaba colectare a aces­tei taxe indirecte, avertizează Con­siliul Fiscal. Deocamdată, însă, de dragul respectării relative a programului de gu­vernare, coaliția la putere a ignorat sis­te­matic legislația fiscală, care impunea ca orice schimbare să fie anunțată și apro­bată cu cel puțin șase luni înainte de apli­care. Bugetul de stat pentru anul vii­tor este în construcție, iar mediul de afa­ceri, extenuat de joaca de-a birurile, nu îndrăznește să anticipeze cum va arăta fiscalitatea anului 2018.

 

În toată această frământare provocată de amânări și chiar uitări ale unor mă­suri fiscale, se adâncește deficitul bu­ge­tar. Povara facturilor de salarii și de pen­sii ale statului s-a dovedit prea grea pen­tru un buget atât de mic, care colec­tea­ză venituri care ating doar 28% din PIB și asta într-un an de expansiune a eco­no­miei. Din păcate, acoperirea golurilor și ținerea în frâu a deficitului bugetar s-a produs prin sacrificarea investițiilor, afla­te la cel mai jos nivel al ultimilor zece ani, prin frânarea absorbției banilor euro­peni și prin stoarcerea dividendelor și re­zervelor de bani ale companiilor statului. Anul viitor, companiile nu vor mai avea rezerve și nu este exclus scenariul ma­jorării unor taxe pentru a obține bani pen­tru cofinanțarea proiectelor europene și pentru investiții, în condițiile men­ți­ne­rii deficitului sub limita de 3% din PIB. (L.M.)

TAGS : psd darius valcov alde program de guvernare ministerul apararii promisiuni electorale legea pensiilor legea salarizarii tariceanu dragnea lia olguta vasilescu
Recomandari
Comentarii
Total 0 comments.
1436
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.