De același autor
Imediat după plecarea de la Casa Albă și revenirea la Breitbart, Stephen Bannon, cel căruia îi place să se proclame drept un „luptător de stradă“, a declarat război Partidului Republican. „Declar război establishment-ului republican care nu susține agenda electorală a lui Donald Trump și pe președintele SUA“, anunța acesta marțial în interviul acordat lui Sean Hannity la Fox News în prima jumătate a lunii octombrie. Ținta sa predilectă este „clica establishement-ului globalist“ din Congres, care nu are decât „dispreț pentru omul uitat și pentru bază“. Să ne amintim că în această categorie globalistă, trădătoare, Bannon i-a încadrat deseori pe cei care l-au forțat să părăsească administrația - precum generalii McMaster sau Kelly - sau pe cei care proiectează poziții bipartizane. Miza lui fundamentală este nici mai mult, nici mai puțin decât reinventarea GOP-ului după chipul și asemănarea lui Donald Trump, pivotând și mai mult partidul în direcția platformei America pe primul loc. Iar testul o să vină anul viitor, când intenționează să-i conteste la firul ierbii pe toți candidații susținuți de leadership-ul republican (excepția fiind, desigur, Ted Cruz), prin impunerea unei noi garnituri, cu alt profil electoral, și colonizarea Congresului cu prozeliți care au trecut testul de integritate și puritate ideologică al grupării Bannon. Se încearcă nu doar preluarea și deturnarea GOP-ului, cât mai ales un transplant de filozofie. Sunt câteva elemente cheie care descriu optica fostului strateg al Casei Albe și care, în esența ei, este reprezentativă pentru aproape jumătate dintre cei care au votat Donald Trump anul trecut (potrivit FiveThirtyEigth): izolaționismul (puțin interesați de cauzele și angajamentele globale, de alianțe, vor să privească spre interior), naționalismul identitar (antiimigraționist, predispus conservatorismului cultural, susținător al „zidului“), populismul economic (anti-free trade, orientat spre protecționismul sectoarelor necompetitive, favorizând ample cheltuieli de infrastructură).
Războiul civil din interiorul GOP s-a intensificat în ultimele săptămâni alimentat mai ales după ieșirea la rampă a unor importanți senatori republicani care nu doar că au renunțat să intre în competiția pentru un nou mandat, dar au avertizat că partidul se îndreaptă spre sinucidere politică. În plus, ei au lansat fără menajamente atacuri împotriva lui Donald Trump, arătând că „regele este gol“. Într-un interviu acordat ziarului New York Times, Bob Corker (cel care s-a aflat pe lista scurtă pentru postul de secretar de stat), care conduce influenta Comisie de Relații Externe din Senat, a spus că pentru cei de la Casa Albă și pentru Cabinet „fiecare zi este o luptă de îndiguire“, dusă de cei care încearcă să controleze, să modereze „cele mai rele instincte“ ale unui președinte „volatil“. Mai mult, pe scena Congresului, Jeff Flake, senator de Arizona, îl considera pe Trump drept „un pericol pentru democrație“: „există momente în care trebuie să ne riscăm carierele de dragul principiilor noastre. Astăzi este un astfel de moment (...) Când păstrăm tăcerea și eșuăm să acționăm din cauza unor considerații politice, de teamă să nu alienăm baza, ne dezonorăm principiile și ne uităm datoria (...) Furia și resentimentele nu sunt o filozofie de guvernare. Impulsul de a căuta țapul ispășitor amenință să ne transforme într-un popor temător și retrograd“. Și o spune un true-believer în piețele libere, statul minimal și în conservatorismul tradițional.
De departe, însă, cele mai importante prin simbolismul lor rămân discursurile a doi republicani de cursă lungă, care rezumă prin parcursul și biografiile lor spiritul contemporan al GOP, direct amenințat acum de proliferarea bannonismului. Mai întâi, fostul președinte George W. Bush, care a atacat la scenă deschisă valorile „alt-right“: „vedem naționalismul distorsionat în nativism uitând de dinamismul pe care imigrația l-a dat mereu Americii; vedem tot mai puțină încredere în rolul piețelor libere și al comerțului internațional, uitând că instabilitatea, conflictul și sărăcia urmează protecționismului; vedem reîntoarcerea sentimentelor izolaționiste, uitând că securitatea Americii este direct amenințată de haosul și disperarea din teritorii îndepărtate“. Desigur, pentru el America este o comunitate civică unde oricine, indiferent de „rasă, religie, etnie“, poate să fie american, iar „bigotismul și supremația albă în orice formă este o blasfemie împotriva crezului american“. Poate încă și mai sugestiv este apelul lui John McCain (un politician aflat la final de carieră, bolnav de cancer, preocupat de testamentul lăsat generațiilor de mâine) și pentru care lipsa patriotismului înseamnă tocmai „teama de o lume pe care am organizat-o și condus-o timp de trei sferturi de secol, abandonarea idealurilor pe care le-am avansat pe glob sau refuzul datoriei de a rămâne ultima cea mai bună speranță de pe pământ“.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/04/foto cover 1637.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/04/foto pag 6 interviu.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
Comentarii 7
Felix - 11-06-2017
Multumesc de raspuns. E tare frumos ce spuneti, dar demisia in astfeld e cazuri imi aminteste de cedarea sefului politiei vieneze in fata amenintarii unui grup de nazisti. Cica ar fi zis: "cedez in fata fortei" Iar Steinhardt comenta: "aiurea, ceda in fata neantului" Ma tem ca, cu un GOP dominat de bannonisti, o sa ne amintim cu duiosie de "bunele vremuri cu Trump"
Răspundeoctavian - 11-03-2017
Multumesc pentru ganduri. Cat despre iesirile publice facute de Corker si Flake nu le-as vedea neaparat ca semne de curaj. Mai degraba ca o datorie. Rolul lor este asemeni unui "canary in a coal mine", de avertizare asupra unui pericol iminent. Cred ca este important ca tipul acesta de critica, directa, fara menajamente, sa vina din partea unor personaje credibile din interiorul GOP care vor continua sa faca asta tot restul mandatului lor. Doar asa se poate energiza, stimula o opozitie interna constienta impotriva bannonismului si trumpismului. Asta daca deja nu este prea tarziu.
RăspundeIonut - 11-03-2017
@eu : tot din cauza prostiei si arogantei provinciale bulgarilor, dupa Primul Razboi Balcanic, cand Bulgaria s-a intors impotriva propriilor aliati, impotriva tuturor aliatilor anteriori, Turcia a recuperat teritoriile europene, Rumelia din jurul Adrianopolului, desi ramasese numai cu Constantinopolul si restul revenea Bulgariei...o tara mica dar periculoasa si impredictibila sa o ai langa tine Bulgaria, mai ales ca aliat!
RăspundeEu - 11-03-2017
Sa nu uitam si ca la sud si in Marea Neagra Romania nu se poate baza pe Bulgaria, o tara mult prea rusofila cultural, cu care - dupa Razboiul de independenta din 1877 cand i-am eliberat de turci si s-au oferit chiar sa il incoroneze pe Carol I rege al Romaniei si Bulgariei, o uniune regala ca pe vremea Asanestilor - Romania nu a mai putut coopera niciodata, datorita arogantei provinciale a bulgarilor cu imperiul lor medieval si a capacitatiilor lor de a ne tine in sah aliindu-se contra Romaniei cand cu Germania, cand cu Rusia, foarte abil! S-a vazut si acum cu flota lui Iohannis, ca in bulgari n-ai nicio baza, nu degeaba Catedrala patriarhala din Sofia poarta numele unui cneaz rus decalart sfant in razboiul medieval al Novgorodului cu suedezii! Se vede legatura istorica dintre Novgorod si bulgari nu?...
RăspundeIon - 11-03-2017
Romania nu se comporta ca un stat interesat de propria securitate in regiune, din moment ce n-are o politica coerenta pe termen scurt, mediu si lung pentru Basarabia, unde asista pasiv la haosul de acolo in care Rusia poate oricand deturna situatia si cam face regulile; nici in privinta Ucrainei nu are nimic de zis, desi jumatate de tara e la frontiera cu statul asta; in fine, de cand Rusia a luat Crimea, ne invecinam maritim si cu Kremlinul...iar Romania abia achizitioneaza (va achizitiona?) niste sisteme dd rachete pentru a contracara armamentul ofensiv desfasurat acolo (rachete de croaziera, S-400), dar inca n-are fregate echipate cu sisteme de lupta, submarine etc sau o minima capacitate de riposta care ar descuraja o aventura, pur si simplu asteptam sa bombordeze rusii tot asa cum asteptam ca Dodon sa alipeasca fosta Republica Sovietica Moldoveneasca la Rusia lui Putin....securitate si gandire strategica nationala taica!....poate se miluiesc altii sa faca nation building, politici, strategii si planuri de aparare pentru noi...asa de pomana....vezi Doamne in contextul international european si Atlantic de azi!
RăspundeBogdan - 11-01-2017
Scandalul cu infiltrarea rusilor in campania lui Trump e grav si arata cat de eficace si cat de unitara e politica externa a lui Putin de tipul divide et impera. Dar nube totusi diferit de ce a facut in Europa, unde a comparat cooperarea, pasivitatea sau doar neutralitatea Frantei, Germaniei si Italiei, tari de asemenea orientate in ultima vreme mai mult spre interior ai unde rusii au o reputatie mai buna decat in America. Sunt zeci de programe militare comune si achizitii din tarile astea prin care Rusia a facut transfer de tehnologie, scopul lui Putin fiind sa reafirme puterea Moscovei dupa "catastrofa" dezintegrarii URSS. Apoi tot felul de companii mixte de stat sau detinute de oligarhi conectati la servicii rusesti, prin care Rusia a oferit joburi-sinecura unor politicieni maleabili vest-europeni, ca Schroder, sau prin care s-a pozat in partener economic greu de inlocuit pentru elitele financiare, economice si politice vest-europene, mai ales pe fondul crizei economice. Scopul e sa neutralizeze o opozitie ferma, ideologica, fata de Rusia, care sa ii permita o marja de manevra considerabila, absoluta, in fostul imperiu comunist si aliatii sai (vezi Siria). Situatia din SUA e cea mai grava, caci fara reasigurarea SUA Europa si Europa de Est in special e la mila rusilor. Franta nu are capacitate de proiectie e fortei militare, chiar daca are o mica forta nucleara strategica de descurajare, e oricum departe si ambivalenta. Germania de asemenea nu poate proiecta forta militara in vecinatate si oricum gandirea sa strategica e orientata spre acomodare. Italia e irelevanta ca forta in plan extern. Si dupa cum a demonatrat-o Crimea, cine poate tine teritoriul si poate dezinforma, infiltra si neutraliza opozitia deschisa ala castiga!
RăspundeFelix - 11-01-2017
Un articol misto scris, ca de obicei. O chestie nu inteleg: De ce demisiile lui Corke si Flake sunt considerate semne de curaj??? Ce au riscat?? Ce au castigat????
Răspunde