Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



România și reinventarea proiectului european
2017-10-31
1
Lansăm o primă dezbatere dintr-o serie mai lungă, ca­re are scopul ambițios de a contura o nouă agendă pentru politica externă a României. USR și-a asumat, prin programul său politic, obiectivul clar de a fi cel mai proeuropean partid din România.

 

O nouă agendă politică externă nu înseamnă o re­o­ri­en­­tare strategică dinspre Vest către Est sau dinspre nu­cle­ul Uniunii Europene către țările Grupului de la Vi­șe­grad, care derapează de la democrație și de la sta­tul de drept, așa cum și-o dorește guvernarea PSD-ALDE. Con­si­de­răm că România trebuie să se poziţioneze ferm alături de nucleul dur al Uniunii, de motorul franco-ger­man, şi să-şi întărească relaţiile bilaterale cu aces­te state. Nu trebuie să schimbăm vectorul, ci modul în care con­tribuim la refondarea proiectului eu­ro­pean, care s-a confruntat în ultimii ani cu atâtea crize.

 

La 10 ani de la aderarea la UE, politica externă a Ro­mâniei pare să-și fi pierdut busola. După aderarea la UE și NATO, pare că ne-am îndeplinit toate obi­ec­ti­vele, dar este o impresie greșită. Amenințările și pro­vo­cările la adresa UE și a țării noastre sunt majore: de la militarizarea Crimeei și transformarea ei într-un bastion antiacces cu implicații pentru întreaga re­giu­ne a Mării Negre până la criza refugiaților, Brexit-ul sau consolidarea zonei euro.

 

România trebuie să acționeze, nu doar să reacționeze în cadrul UE, să se comporte ca un membru cu drep­turi de­pline, să fie capabilă să-și for­muleze și să-și ur­mă­reas­că interesele naționale, nu doar să se alinieze poziției eu­ropene, să-și găsească aliați, să vină cu ini­ția­tive pro­prii. Nu vrem ca țara noastră să fie un mem­bru de rangul doi, la periferia unei Uniuni cu două sau mai multe vi­teze. Doar de noi depinde ce ritm de dezvoltare vom avea. România trebuie să se poziționeze alături de nucleul dur al Uni­unii, de motorul franco-german și să se pregătească pentru aderarea la eurozonă.

 

România nu mai poate să se mulțumească cu rolul de spectator, care se aliniază cuminte unui consens eu­ro­pean, ci trebuie să dovedească că a devenit un mem­bru activ al UE, că poate să inițieze și să dezvolte proiecte menite să mențină Uniunea unită și să o re­formeze. În același timp, România trebuie să pună ba­zele unei noi abordări în relațiile cu statele din ve­ci­nătatea estică.

 

Până acum, țara noastră a avut o politică externă pre­dictibilă, dar conformistă și irelevantă, în sensul că preferăm să ne raliem poziției europene atunci când aceasta se conturează sau să repetăm formule deja con­sacrate, dar cărora le dăm prea puțin conținut, pre­cum interesul pentru securitatea în regiunea ex­tinsă a Mării Negre. România era țara care încerca să nu supere pe nimeni, să nu ia poziții tranșante, să fie și cu unii, și cu alții. Astfel, din păcate, de multe ori am reușit să nu fim nici cu unii, nici cu alții.

 

Chiar dacă avem parteneriate strategice cu state pre­cum Marea Britanie, Franţa, Italia sau Polonia, aces­tea sunt formale şi nu au substanţă. În realitate, Ro­mâ­niei îi lip­sesc relaţiile bilaterale solide cu toate ma­rile puteri eu­ropene, cât şi cu ţările din regiune care ar putea sus­ţine eventuale proiecte româneşti. Aceste de­fi­ci­en­țe s-au văzut și în cazul grupului naval comun pro­pus de România Bulgariei, care a fost respins de Sofia.

 

De ce nu a reușit România să devină un lider în re­giu­nea Mării Negre? Țara noastră nu a avut parteneri so­lizi așa cum i-au avut polonezii pe suedezi pentru Par­­teneriatul Estic, nu a investit în think-tank-uri și for­marea de experți pe diverse spații, care să-i faci­li­teze înțelegerea acestora. USR își propune să consulte ex­perți tineri pentru a folosi expertiza de calitate în con­turarea unor politici și a unui program de gu­ver­nare bine fundamentate.

 

România nu mai poate repeta la nesfârșit clișee sau ge­ne­ralități precum interesul pentru securitatea la Marea Nea­gră sau susținerea parcursului european al Republicii Mol­dova cu orice preț sau a Parteneriatului Estic. Pre­șe­din­ția românească a Consiliului UE din 2019 poate și trebuie să fie momentul în care România să-și clarifice ce fel de Eu­ropă ne dorim și, mai ales, cum vrem și putem să con­tribuim la refondarea UE, care sunt atuurile noastre, în ce domenii putem aduce expertiză și plusvaloare și în ce mod putem crește profilul nostru în UE.

 

Sigur, apartenența României la UE și la NATO și par­te­ne­ria­tul strategic cu SUA sunt esențiale pentru securitatea na­țio­nală, prosperitatea și dezvoltarea noastră. Dacă ne ui­tăm la ce se întâmplă în Ucraina vecină, nici nu ne pu­tem imagina cum ar fi să nu fim membri ai structurilor eu­­ro­atlantice, ci să încercăm să scăpăm dintr-o zonă gri.

 

În­tr-o perioadă de disensiuni între noua administrație de la Washington și țările nucleului european, Franța și Ger­ma­nia, România poate avea un rol de liant între cele două părți, având relații bune cu ambele. Prin ultimele vizite fă­cute, președintele Iohannis a plasat clar România ală­turi de nucleul dur al UE, dar și ca cel mai fiabil aliat al americanilor în regiune, insistând pe faptul că cele două roluri nu se exclud. În actualul context, dominat de de­ra­pa­jele unor ţări ca Polonia și Ungaria de la statul de drept, România este un interlocutor tot mai interesant pen­tru nucleul UE, poate singurul din regiune. Țara noas­tră ia cumva locul Poloniei, ca stea a Estului Europei.

 

În policy-brief-ul USR, UE schimbă vitezele. Prindem ul­ti­mul tren sau rămânem în gară, am schițat câteva do­menii la a căror integrare mai avansată România poate con­tribui: înființarea Biroului Procurorului Public Eu­ro­pean, domeniul apărării comune, al securității cibernetice sau reformarea Parteneriatului Estic (PaE). În ceea ce priveşte funcţionarea PaE, România ar putea să sprijine ini­ţiative prin care: 

 

- UE să reformeze PaE prin reducerea birocraţiei.

- UE să ofere noi perspective pentru a determina statele din vecinătatea estică să realizeze reforme. UE nu le poa­te cere la infinit statelor din PaE să aproximeze o le­gis­laţie la a cărei formulare nu au participat. În acest sens, Uniunea ar putea să renunţe la formula „integrare fără aderare“ şi să propună noi pachete de condiționalități pen­tru a deveni mai întâi stat potențial candidat și apoi stat candidat.

- UE să se apropie mai mult de cetăţenii statelor PaE prin:

a) redirecționarea sumelor cuprinse în Instrumentul Eu­ro­pean de Vecinătate în așa fel, încât să scadă bugetele ges­tionate de guverne și le să crească pe cele alocate so­cie­tății civile (în prezent, 80% din buget ajunge la gu­verne și doar 5% către societate civilă). Altfel, UE riscă să fie percepută de populația statelor partenere ca un susținător al guvernelor autoritare și corupte;

b) selecţia strictă a elitelor politice cu care cooperează pentru a elimina încercările acestora de a purta un dialog menit să mimeze reformele europene, în loc să adopte mă­suri concrete;

c) redefinirea priorităţilor în cadrul programelor de coo­perare în aşa fel încât să accelereze măsurile de state/ins­ti­tutions building (în special în domeniul justiţiei şi lup­tei împotriva corupţiei);

d) să sprijine societatea civilă pentru pătrunderea în me­diul rural, grupurile de acțiune locală și actorii pozitivi ai schimbării, prin crearea unor fonduri, care să aloce gran­turi pe criterii competitive.

- Bruxellesul să ţină cont de faptul că proiectul de coo­pe­rare propus de UE are drept competitor real UEE (Uni­unea Economică Eurasiatică). Deşi UEE nu are ca­pa­ci­tă­ţile economice ale UE, măsurile coercitive ale Rusiei şi im­pactul propagandei nu trebuie neglijate și trebuie con­tracarate. Pentru statele PaE sunt necesare strategii di­fe­rite de cele care au funcţionat în procesul de extindere în Europa Centrală şi de Est.

- UE să renunțe la politicile comode de tipul „stabilitate no matter what“, întreținute de elite corupte care susțin doar declarativ mesajele proeuropene. În acest sens, UE ar trebui să monitorizeze strict aplicarea AA şi să aplice sanc­țiuni pentru statele care nu le implementează, pre­cum sistarea finanțării.

La nivel intern, autorităţile române trebuie:

- să susţină crearea unor programe de studii de politică externă cu specializări de nişă în domenii ca studii post­sovietice, arabe, americane, asiatice;

- să creeze programe competitive de promovare a ti­ne­rilor experţi în aceste domenii;

- să sprijine reforma instituţiilor care se ocupă de con­ceperea, implementarea şi analiza politicii externe;

- să organizeze dezbateri periodice pe teme de politică ex­ternă (inclusiv prin invitarea unor specialişti străini);

- să folosească expertiza în conturarea agendei de politică ex­ternă.

 

*MATEI DOBROVIE este membru al Comisiei de politică externă a Camerei Deputaților și coordonatorul cluster-ului de politică externă și diaspora al USR.

TAGS :
Mai multe Suplimente
Comentarii
Ioan Vlad Nicolau 2017-11-19
In principiu Rominia in momentul de fata, ar trebui sa aiba relatii cu toate tarile lumii chiar si cu cele supuse unei dictaturi, sau care se fac vinovate de acte de terorism impotriva altor tari. Dar cel mai mult si in special, cu tarile care fac parte din UE, organizatie din care si tara noastra face parte. Face parte, chiar daca cea ce se numeste astazi EU este numai o iluzie, un proiect prost condus si neterminat, din pacate o.... fantoma!
Spun o fantoma fiindca practic aceasta... forma, hai sa-i zicem statala, nu se poate numi o tara, un stat si in forma actuala nu poate fi coherent condusa. Este cel mult si numai teoretic, o reuniune de tari fara o conducere centralizata, adica fara a avea un guvern, care se conduce dupa o constitutie general acceptata, fara o justitie valabila pentru toate tarile constituente, fara armata proprie, fara granite si in ultima instanta cu prea putine interese si idealuri comune, care sa constituie un liant temeinic. Intr-un cuvint este un fel de n-ar mai fi, numai o uniune nu.
Ideea initiala a fost buna si as zice eu absolut necesara in conditiile actuale, cind lumea se globalizeaza sau tinde sa se globalizeze, cind statele nationale a le secolului XX incearca si unele deja au si facut-o, sa se adune in conglomerate mari in tari federale, pentru ca sa poata face fata problemelor politice, militare, economice si sociale, pe care le aduce globalizarea si secolul XXI cu sine.
Din pacate ideea unei Europe Unite, excelenta ca proiect, initiat de niste politicieni din generatiile trecute, inteligenti, cu viziunea viitorului corect gindit si bine condus pina la un punct, a fost infaptuit partial si apoi trintit de catre politicienii care le-au urmat celor care-l initiasera si inchegasera.
Si asta datorita incapacitatii nucleului initial de a intelege ca o Europa nu poate exista fara o federalizare democratica, adica fara ca acest conglomerat sa fie gindit proiectat si finalizat ca stat centralizat, unitar. Farasa fie creat pe baza de absoluta egalitate intre statele constituente, lucru care de altfel nu ar fi putut fi realizat decit cu foarte multe renuntari atit din partea statelor puternice ca Germania, Franta, Anglia, Italia, cit si a celor slabe ca Grecia, Portugalia, Tarile de la Visegrad, Rominia. Cu renunţarea principiala a tuturor statelor componente la gindirea naţionalista a secolelor trecute şi acceptarea neconditionata a unei conduceri centrale, a unui stat de tip federal aşa ca Statele Unite.
N-a fost sa fie. Nucleul central, bogat si foarte puternic din punct de vedere economic, a crezut ca poate sa preia rolul de hegemon in cadrul acestei uriase formatiuni sociale, sa dicteze si sa ia decizii fara consultatrea prealabila a tuturor celorlalte state componente, cam asa cum in imperiile trecute imparatul, sultanul sau tarul, dicta supusilor lor ce au voie si ce n-au voie sa faca, ce au dreptul si ce nu. Iar statele componente la rindul lor, iesind din doua razboaie mondiale si din secolul XX cu incarcatura mentala si reflexul extrem nationalist, au crezut si mai cred, ca se poate constitui într-un astfel de conglomerat, in cadrul caruia pastrindu-si nestirbita suveranitatea nationala, nerespectind noi reguli de comportament, isi vor putea duce existenta mai departe ca tari nationale, total independente! Absurd!
Adevarul este ca in noile conditii pe care le impune secolul XXI, nici una din tarile lumii si nici una din tarile Europei, oricit ar fi ele de puternice nu pot sa faca fata singure problemelor ce se impun inca astazi, ca sa nu mai vorbim de cele care vor veni miine si poimiine si nici nu se va putea apara de pericolele ce o ameninta de una singura. Asa dar o Europa Unita va trebui sa se initieze si finalizeze daca nu vrem ca Europa sa-si dea duhul si sa dispara tot asa cum multe alte neamuri, popoare si imperii au disparut, unele cu desavirsire, cu limba si istorie cu tot, din cauza ca n-au avut puterea sa renunte la trecut si n-au avut inteligeta sa se inarmeze cu o noua mentalitate, cu noi reflexe pentru a putea sa existe in noile conditii mai departe-n istorie. Este greu, foarte greu, dar fara renuntari majore si acceptari neconditionate, un stat federal european, nu este posibil de a fi constituit!!! Basta!
Acum revenind la momentul de fata si la cea ce recomanda domnul Corlatean, sigur ca Polonia lui Tkacinschi viseaza o idependenta deplina, fara obligatii fata de fantomatica Europa, cu toate ca in granita-i stau 100.000 de soldati rusi cu armamentul greu la picior si el stie ce-nsemneaza asta! Orban pe de alta parte viseaza cu orice pret o Ungarie Mare, in granitele avute pe vremea KuK-ului chiar cu riscul unei periculoase apropieri fata de puterea care l-a mai calcat odata-n picioare. Si nici Cehia lui Zeemann care cine stie ce dracu' mai viseaza si ala, nu prea crede ca i-ar sta bine si ar fi mai sigura sub o umbrela chiar cam paraginita cum este acuma umbrela europeana, dar in niciun caz n-ar vrea sa se trezeasca-ntro tara federala, in care el si-ar pierde autoritatea. Nu! Asa nu poate exista Europa!
Si Rominia? Din pacate condusa de un guvern evident pro rus si un presedinte care incearca cit poate, sa o pastreze in siajul barabaftei europene, este instabila politic titiubind intre europenism si un nationalism nociv de tip rusesc, ar fi gata sa se arunce-n bratele Europei, dar guvernul pe care-l are cu gura da, s-ar arunca, dar cu fapta....., nu. In nici un caz! De fapt tare s-ar arunca ca proasta-n facaletul rusesc, unde actualii guvernanti s-ar simti siguri, fiindca mai toti sunt penali, fosti sau viitori, cu dosarele-ntocmite si acolo ar da nu de condamnari si gratii ca-n Romania revenita la forma de stat normal, democrat, ci de pirnaiasi si banditi de-ai lor! O tristete! Sau o comedie. Depinzind de unde stai si din ce punct de vedere privesti lucrurile poate fi una sau alta.
Asa dar domnule fost ministru de externe, sigur ca Rominia trebuie sa-si ingrijeasca relatiile cu tarile de la Visegrad, dar in niciun caz trecind ex abrupto din starea de tara membra a UE, la situatia de tara inca membra, dar aliata unilateral cu un complex de tari totalmente antieuropene, ar vrea o Uniune Europeana, dar mai bine nu si ca atare se-ndreapta ca acceleratul cu toata viteza spre tampoanele garii terminus, unde vor deraia, vor intra pe peroanele ei, unde vor face praf tot cea ce vor putea strica. Astazi ar trebui ca Rominia sa aiba inafara unui presedinte pro European si un guvern capabil, neinfestat de personagii penale sau penalizabile, care sa faca o politica sincrona cu a preseditelui si inca atit de dibaci, incit sa impace capra europeana cu varza romina.
Ori nu este cazul! Guvernul romin este departe de a putea rezolva problemele pe care ni le pune astazi in fata politica mondiala. Ca despre asta ar fi vorba. Despre nimic altceva! Dubiosii nostri guvernanti nu stiu cum ar face sa se puie la adapostul umbrelei rusesti, necum sa se gindeasca cum ar putea face sa puie Rominia in situatia de a se feri de relele care o asteapta!
De fapt guvernarea Dragnea-Tariceanu constituie o amenintare esentiala si majora, in comparatie cu celelalte externe, care ne ameninta si care ne vor ameninta in viitor. Aceasta guvernare constituie un cancer care distruge tara din interior! Amenintarile externe nici n-ar mai trebui sa se osteneasca sa inhate ţara. Guvernantii ei le-ar pune si oferi Romania pe tavă. Gratuit!


Total 1 comments.
1250
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.