Pe aceeași temă
citește și Ion Vianu despre retinerea lui Al. Solomon: Se poate repeta coșmarul psihiatriei politice? și „Delirul revendicativ” al domnului Solomon
În mesaj, regizorul precizează, printre altele, că medicii care l-ar fi primit s-au comportat mai degrabă ca nişte anchetatori, unul dintre medici consultându-se telefonic cu comandantul secţiei de poliţie, scrie Adevărul, publicație pe care regizorul a ales-o pentru a-și face publică scrisoarea.
Scrisoare deschisă în atenţia Colegiului Medicilor din România
„Mă numesc Alexandru Solomon, sunt cetăţean român şi regizor de film. Mă adresez dumneavoastră pentru a vă solicita o întâlnire şi, apoi, o poziţie publică într-o situaţie în care am fost implicat şi în care au intervenit medici care lucrează la un spital bucureştean.
Reiau aici pe scurt firul evenimentelor, care - de altfel - a fost făcut public prin reţelele sociale şi printr-un articol publicat pe site-ul contributors.ro sub titlul „[poliţie + psihiatrie] x politică = ?”.
Este vorba de actul meu artistic din data de 26 octombrie, un act legat de vizita Patriarhului Kirill: am fost atunci în Dealul Patriarhiei, m-am tăiat superficial la mână stângă şi am împărţit bani.
După câteva ore de anchetă la faţa locului şi într-o secţie de poliţie, am fost dus sub escortă la Spitalul de Psihiatrie Alexandru Obregia.
Medicii de la camera de gardă au insistat că trebuie să mă reţină peste noapte, întrucât „nu au nicio garanţie că nu mă voi întoarce la Patriarhie”.
Unul din medici s-a consultat telefonic cu comandantul secţiei de poliţie.
Menţionez că, practic, nu a avut loc o consultaţie medicală şi pe parcursul orelor petrecute la spital nu am fost întrebat de sănătate.
După câteva ore la camera de gardă, medicul a consimţit să îmi dea drumul cu condiţia ca altcineva din familie să mă conducă de la spital direct la domiciliu.
Soţia a trebuit să semneze o hârtie prin care se angaja să mă supravegheze în următoarele zile. Medicul i-a recomandat „să stau acasă vreo două zile, măcar până se termină agitaţia de la Patriarhie”.
În scrisoarea medicală pe care am primit-o la externare se menţionează că „pacientul este liniştit, cooperant, OTS, fără modificări psihice în sfera gândirii şi a afectivităţii.” „Nu reprezintă un pericol pentru sine şi cei din jur la momentul examinării.”
Vă pot pune la dispoziţie toate detaliile legate de vizita mea la Spitalul Obregia.
Nu doresc să fac publice numele medicilor din acest caz, pentru că cred că nu este vorba de anumiţi indivizi, ci de un mod viciat de funcţionare al sistemului medical.
De ce s-a simţit obligat un medic să mă oprească de la o eventuală continuare a acţiunii mele?
De ce s-au manifestat psihiatrii ca subordonaţi ai poliţiei?
De ce au crezut că sunt mandataţi de poliţie să se asigure că nu voi tulbura liniştea publică?
Vă rog să găsim împreună răspunsurile la aceste întrebări.
Cred că asumarea unei poziţii din partea Colegiului Medicilor în această chestiune este importantă nu numai pentru păstrarea demnităţii profesiei medicale, ci şi pentru că asemenea practici – care amintesc de regimul dictatorial - pun în pericol libertatea de expresie şi pot afecta şi pe alţii.
Cu consideraţie, Alexandru Solomon Bucureşti, 10 noiembrie 2017”
