De același autor
Cel de-al treilea dosar penal deschis pe numele lui Liviu Dragnea se prefigurează a fi pironul bătut în coșciugul lui politic. E ancheta care îl leagă de firma Tel Drum, vehiculul prin care modestul vechil de Teleorman a ajuns putred de bogat, șef al PSD și al țării, și care arată dimensiunea națională a caracatiței care a prins în tentacule instituții, contracte grase de milioane de euro, inclusiv fonduri europene, o pleiadă de funcționari corupți și obiedienți. Și nu e o anchetă pornită în urma vreunui denunț, rezultat al interceptărilor sau intervenției SRI, ci la sesizarea OLAF, organismul antifraudă al UE.
Cortegiul de baroni pesediști care l-a condus pe Dragnea pe drumul DNA-ului, amintea într-un fel de cele din vremurile lui Năstase, deși s-a putut observa lipsa unor personaje-cheie, precum Firea sau Vasilescu. Asta nu înseamnă desigur că Dragnea nu va beneficia de obișnuitul scut făcut în jurul penalilor și că apărarea sa nu se va construi tot pe „odiosul stat paralel“, în care mai nou, iată, intră și OLAF, care hăituiește bieții politicieni nevinovați. Doar că de data aceasta lucrurile sunt complicate de implicarea OLAF, care a facut propria anchetă și apoi a sesizat DNA, după cum a confirmat chiar șeful instituției: „două investigații făcute de OLAF cu privire la proiecte finanțate de Fondul European de Dezvoltare Regională privind construcția de drumuri în România, care au fost finalizate în mai și septembrie 2016“ și care au arătat că e vorba de o „fraudă de 21 milioane de euro din fonduri europene care trebuie recuperate integral“, acțiunea DNA fiind în acest sens.
Orice ar afirma public locotenenții săi și secta penală, devine tot mai evident că „Daddy“ începe să atârne ca o ghiulea de picioarele partidului. Lupta pentru putere în PSD a căpătat un nou impuls - consilierul onorific al premierului și apropiat al primăriței Capitalei, Gheorghe Piperea, a și dat atacul, cerând demisia lui Dragnea în termeni deloc politicoși. Iar această luptă vine și pe fondul nemulțumirii unor grei, mai ales din rândul primarilor, față de „revoluția fiscală“ care aruncă partidul într-un risc politic major.
Acuzațiile procurorilor sunt grave și surprind în detaliu sistemul construit timp de un deceniu și jumătate pentru acapararea mai întâi a județului și apoi a statului de un „grup infracțional organizat“. Care, atenție, „acționează și în prezent“. „Grupul inițiat în anul 2001 are ca principal scop obținerea, în mod fraudulos, a unor sume importante din contractele finanțate din fonduri publice (naționale și europene), prin comiterea unor infracțiuni de abuz în serviciu, de fraudare a fondurilor europene, de evaziune fiscală, spălarea banilor și folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații“, scriu procurorii. Cum s-ar zice, tot tacâmul: fraudă, spălare de bani, licitații trucate, documente falsificate, împânzirea statului cu clientela personală a lui Dragnea. Dar, mai ales, în dreptul lui Dragnea, uriașe beneficii personale: „în mod direct sau prin persoane apropiate lui (fiul, fosta soție) a obținut sume de bani sau bunuri mobile și imobile pe care le utilizează, precum și diverse servicii în interes personal, al familiei și al formațiunii politice din care face parte (2,5 milioane lei în 2009)“. Desigur, procurorii trebuie să probeze acuzele, dar din primele informații (inclusiv de la OLAF) există dovezi ale transferurilor bancare, documentelor falsificate, semnărilor pe care Dragnea le-a pus pe ele, ale sumelor de bani și acțiunilor la diverse firme primite de familia acestuia și, evident, declarațiile martorilor care nu vor să-și sacrifice libertatea pentru el. Dosarul Dragnea – Tel Drum este, până acum, cel mai greu dosar pe care trebuie să-l înfrunte, atât pentru că procurorii îl leagă indirect de firma-paravan prin Fișcuci Marian, „apropiat al lui Liviu Nicolae Dragnea și persoană care a devenit scriptic acționar majoritar al Tel Drum SA și care a acționat și ca un interpus al lui Liviu Nicolae Dragnea în administrarea societății comerciale“, cât și pentru că el deschide drumul spre dosarul Belina.
Întrebarea importantă care derivă din calitatea de suspect a liderului PSD este în ce măsură ea va influența mersul legilor justiției. La prima vedere, ar trebui să-l accelereze, ținând cont că Dragnea e contra cronometru. De altfel, Iordache a și sărit să spună că prevederile privind abuzul în serviciu trebuie „modificate prin lege“, iar ulterior un cor de penali a ocupat ecranele să recite aceeași mantră. Subordonarea politică a justiției devine imperativă, poate fi chestie de zile. Însuși Dragnea a făcut seara la RTV, în emisiunea lui Ciutacu, o criză de furie, amenințând cu declanșarea unui război total. ”Legile justiției vor trece prin parlament chiar dacă ajungem toți la DNA”. Doar că, iarăși, ghinion! Orice modificare la legile justiției vor face PSD și ALDE va fi interpretată drept un demers în sprijinul penalului Dragnea. Exact ca în cazul faimoasei OUG 13. Nu știm deocamdată dacă PSD va asculta ca și atunci de comanda lui Dragnea sau se va gândi de 100 de ori înainte, pentru a nu risca de data asta chiar să fie măturat de la putere de furia îndreptățită a populației. Protestatarii au în față prin acest dosar tabloul corupției care a confiscat statul. Desigur, mulți se vor întreba dacă „binomul“ SRI-DNA, condus de Maior și Morar la vremea când Tel Drum dădea marile sale tunuri, nu cumva l-a protejat pe Dragnea. //