Dragnea, generalul statului paralel

Ceea ce a părut în ultimele luni doar o campanie de propagandă menită să decredibilizeze justiția, cu pre­cădere DNA și pe Laura Codruța Kövesi, s-a trans­format, odată cu rezoluția adoptată de con­du­cerea PSD, în cea mai serioasă amenințare la adresa ordinii de drept din România. Oficializarea într-un document al partidului de guvernământ a fantasmagoriei „statul paralel și ilegitim“ este, dincolo de ridicolul absolut, extrem de gravă. În Turcia lui Erdoğan, de unde s-a inspirat Dragnea (mai exact, consilierii lui israelieni), „statul pa­ralel“ a fost folosit în lupta cu Gülen ca argument pentru cele mai crunte represiuni și atentate la adresa opozanților, a societății civile și statului de drept. Și acolo, ca și în România, „statul paralel“ a apărut inițial în urma unor anchete de corupție care îi vizau pe cei doi lideri, familia și anturajul acestora. Rezoluția Comitetului executiv al PSD, în­tărită de declarațiile lui Dragnea & Comp., nu este deci deschizătoare de drumuri, mecanismul identificării unor dușmani generici și oculți, care apoi se întrupează în persoane, instituții, categorii sociale a fost folosit de mulți autocrați.

Documentul de la Herculane, un veritabil ma­ni­fest politic, care face din teoria conspirației doc­trină de partid, pune semnul egal între „statul pa­ralel“, DNA, Parchetul General, putere jude­că­to­rească și toți cei care încearcă să „blocheze“ mo­di­ficarea legilor justiției - societate civilă, pro­tes­ta­tari, ONG-uri, președinte. Adică, tot ce a reușit deo­camdată să scape controlului PSD este cata­logat drept „stat paralel“. Aceste forțe, numite „anticetățenești și antinaționale“, sunt acuzate că vor să împiedice nu doar „reforma justiției“, ci și aplicarea programului de guvernare, aten­tând astfel la „bunăstarea românilor“. Este una dintre cele mai grosolane mistificări operate de PSD de la revoluție încoace. De ce? Pentru că rea­litatea este că statul lui Dragnea deține de facto controlul absolut asupra parlamentului, gu­ver­nu­lui, tuturor companiilor de stat, principalelor ins­tituții - până și CCR a ajuns o anexă - și asupra unei părți semnificative din presa mogulească, că­reia, iată, îi și mulțumește oficial pentru serviciile aduse. Dar mai ales deține controlul asupra bu­ge­tului țării, pe care îl folosește discreționar și hao­tic pentru tot felul de aventuri fiscale menite să păcălească propriul electorat și să îndestulaze nesătula sa clientelă politică. În ultimă instanță, pentru a putea jecmăni „resursele financiare pu­blice“, după cum recunosc chiar oamenii de bază ai „statului paralel“ în rezoluție.

Nu este prima oară de la revoluție încoace când PSD își propune să desființeze DNA, ANI, CNSAS, CSAT (protocolul semnat în iulie 2012 de liderii USL, Antonescu și Ponta, cu colonelul Dogaru exact asta prevedea), dar a făcut-o până acum fie pentru a câștiga alegerile și a se menține la pu­tere, fie pentru a-și înlătura un adversar politic. Este prima oară când PSD atacă sta­tul de drept și instituțiile acestuia, sfi­dând fără reticență partenerii României, pentru a salva o camarilă și pe liderul ei de pușcărie. „Rezoluția statul paralel“ as­ta urmărește, este în mod asumat pre­tex­tul pentru hăcuirea legilor justiției, subor­donarea politică a parchetelor și în­lă­tu­rarea de la șefia DNA a lui Kövesi și, apoi, a întregii conduceri. La ordinul lui Drag­nea, legile se vor face pe repede-înainte, e chestie de zile, și vor fi „rezolvate“ de co­misia specială condusă de Florin Ior­da­che, care se substituie comisiilor juridice ale parlamentului. De data aceasta, nu cred că vor mai da vreun pas înapoi, in­diferent de risc și de presiuni.

Ce se întâmplă însă cu PSD? Cum de a reu­șit Dragnea să-și alinieze în spate întregul partid, deși e evident că stilul dictatorial și greșelile de politică economică - apo­geul fiind sărăcirea propriilor administrații locale în urma „revoluției fiscale“ – îi ne­mulțumesc pe mulți? Un prim răspuns es­te extinderea, ca număr și influență, a gru­pului penal aflat cu sabia deasupra ca­pu­lui, care vrea să termine justiția și să tră­iască în impunitate. Un altul posibil: ope­rația de spălare pe creier dusă prin cam­pania încununată de „rezoluția statul pa­ralel“ a avut ca țintă nu doar populația, ci și liderii, activul PSD, fără de susținerea că­rora Dragnea e terminat. Au ajuns astfel să creadă în propriile minciuni, unii din in­teres direct, vizați fiind de dosare, alții ca urmare a campaniei, mulți cumpărați cu funcții și acces nelimitat la banii pu­blici. Așa se face că luptele pentru putere cu Grindeanu, Tudose și câțiva baroni s-au finalizat printr-un pupat inelul liderului su­prem și cu omologarea unei fan­tas­ma­gorii evidente pentru orice minte cât de cât lucidă. Pentru Dragnea este un succes indiscutabil: niciun alt lider PSD nu a reu­șit totuși să domine și să înhame partidul la căruța propriului său interes penal într-o așa măsură.

Pentru PSD este însă o catastrofă. Chiar da­că va reuși subordonarea justiției sau chiar distrugerea DNA, acestea sunt de fapt beneficii pe termen scurt, în folosul strict al lui Dragnea și al camarilei penale. Cu excepția modificărilor la Codul Penal, nimic nu e ireversibil după ce PSD va pier­de puterea. Și o va pierde, pentru că e pe un drum înfundat. Cu un lider plasat un­deva la 15%, fără niciun potențial de creș­tere, devenit o ghiulea de picioarele par­tidului, cu toate relațiile externe puse în­tre paranteze, cu cea mai mare parte a populației ostilizată din cauza minciunii cu creșterea salariilor și cu o economie ca­re va intra în curând pe cod roșu, PSD are șanse enorme să se prăbușească spec­ta­cu­los înainte de momentul crucial al ale­ge­ri­lor. Sigur, alde Pieleanu și Palada vor fi puși să fabrice sondaje triumfaliste pe ban­dă rulantă, dar ele nu pot înlocui rea­li­ta­tea. Aceea că barca PSD a început să se pră­bușească deja pe cascada Niagara cu Dragnea dând disperat din mâini. Dar efec­tul pervers al tărășeniei de la Herculane este că oamenii zdraveni la cap pot în­țe­lege mai lesne că „statul paralel“ condus de Dragnea se luptă chiar cu ei.