Pe aceeași temă
Vineri, 9 martie, la sediul Grupului pentru Dialog Social a avut loc decernarea Premiului GDS pe anul 2017 mişcării civice #REZIST. Ceremonia a fost urmată de dezbaterea cu tema România #rezistă. Renașterea spiritului civic, moderată de Brîndușa Armanca și Gabriel Liiceanu. Publicăm în continuare fragmente din această dezbatere.
MAGDA CÂRNECI (GDS):
Premiul GDS a fost inițiat în 1994. E un proiect care pune în valoare o personalitate, o organizație sau asociație care în anul precedent s-a făcut cunoscută prin lupta pentru valorile societății civile, apărarea statului de drept, promovarea democrației. De-a lungul anilor, acest premiu strict simbolic a fost primit de nume sonore, precum Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, Andrei Pleșu, Andrei Ursu, Monica Macovei, Asociația 15 Noiembrie 1987 Brașov, Societatea Timișoara, Asociația Salvați Bucureștiul, Academia Civică, Laura Codruța Kövesi, Comisia de Etică a Universității din București sau Dacian Cioloș. Anul acesta, în urma dezbaterilor din Grup, care au fost acerbe, s-a ajuns la un premiu mai special: mișcarea civică #REZIST, prin reprezentanții săi din București, Cluj, Iași, Timișoara, Sibiu și alte orașe din România sau din diaspora. Pentru că este vorba de un personaj colectiv, a fost foarte greu să găsim forma de întrupare a acestuia. S-a ajuns la o listă de 10 reprezentanți: de la București - Izabela Lazăr, Verginia Curtuiuș, Mihai Tudorică, Florin Bădiță, Marian Rădună; de la Cluj-Napoca - Luminița Dejeu; de la Timișoara - Adrian Marcu și Cristian Brâncovan; de la Iași - Daniela Mitrofan; de la Sibiu - Cristian Ciocan. Interesant este că acești oameni frumoși se știu de pe Internet, dar în mod concret s-au cunoscut de-abia în seara asta, aici. Vreau să-i mulțumesc europarlamentarului Monica Macovei pentru că a organizat o foarte frumoasă expoziție la Parlamentul European de la Buxelles, intitulată România în stradă. Vrem justiție, nu corupție, cu fotografii din acele momente intense de anul trecut. Grație Monicăi Macovei, aceste fotografii sunt expuse acum pe pereții GDS.
BRÎNDUȘA ARMANCA (GDS):
În decembrie 1989, la Timișoara, noi am stat în stradă o săptămână, strigând: „bucureșteni, ieșiți și voi!“. Știam că, dacă n-ar ieși Bucureștiul și celelalte orașe, noi am fi pierduți. În acea săptămână, am trăit pentru prima oară experiența solidarității, aproape fizic, „umăr la umăr“. Apoi, zece ani am trăit din acea speranță. Nu știu dacă a fost bine, pentru că, în timp ce noi croiam iluzii, ieșeam în stradă și spuneam „Jos Iliescu!“, încercând să salvăm democrația care ni se răpea, niște băieți au preluat economia și puterea politică. Faptul că în 2017 au existat proteste care au continuat în 2018 ar putea să țină din nou speranța aceasta, dar pe care ar trebui s-o administrăm pragmatic.
GABRIEL LIICEANU (GDS):
Nu obosesc să reamintesc această banalitate: într-o democraţie există reprezentanţii (guvernanții) şi reprezentaţii („poporul“), iar aceştia din urmă le dau celor dintâi puterea pe mână, dar le cer socoteală pentru ce fac cu ea. GDS a realizat din primele zile de după ’89 că trebuia să apară o nouă entitate, care nu existase în comunism, numită „societatea civilă“, adică puterea reprezentaţilor, care au dreptul contractual și constituţional să ceară socoteală pentru ce s-a făcut cu votul lor. Noi, cei de la GDS, n-am ştiut să mergem în deceniile care au trecut decât pe calea cuvintelor. N-am avut la îndemână alte mijloace decât dezbaterile publice, revistele, petițiile, comunicatele, scrisul. Dar poate că tocmai pe drumul deschis de cuvintele noastre a apărut acum această generaţie formidabilă, care şi-a luat în serios rolul de societate civilă activă, una care știe să le spună continuu guvernanților: noi, cei care am votat, avem puterea în această ţară, iar voi nu puteți să vă bateți joc de împuternicirea pe care v-am dat-o.
Până de curând am trăit cu iluzia că au existat, de la nașterea României moderne încoace, perioade de democraţie adevărată. Recent, la Ateneul Român, istoricul elvețian Jens Oliver Schmitt a ținut o conferință în care a făcut bilanțul Centenarului: „Nu a fost în acești 100 de ani de istorie românească o perioadă în care să fi existat mai mult decât o democraţie deficitară“, a spus el. Nici felul în care se desfășurau alegerile, nici felul în care clasa politică comunica cu electoratul sau reprezenta interesele ţării nu ne permit să vorbim de existența unei democraţii împlinite. Ceea ce s-a întâmplat în cursul anului 2017 în țară este un semn că în România, pentru prima oară, se năzuiește către o democraţie nedeficitară. Una în care statul de drept e respectat, în care cu toții ne revendicăm drepturile și amendăm drastic derapajele puterii.
Dacă această forţă civică ajunge să se constituie ca opoziţie politică, iar în pasul al doilea ajunge să dobândească puterea prin mijloacele democraţiei, atunci lucrurile se vor așeza pentru prima oară în țara noastră pe calea civilizaţiei matur-occidentale. În acest punct al istoriei noastre ne aflăm. Iar premiul acordat pe 2017 mișcării #REZIST este unul care marchează această cotitură istorică.
Gabriel Liiceanu, Brîndușa Armanca, Magda Cârneci și Andrei Oișteanu în timpul dezbaterii
MIHAI TUDORICĂ (Rezistența):
Ceea ce s-a întâmplat anul trecut este o revenire la normal. Pot să fac o comparație cu sportul. Când am început să alerg, am descoperit că am dureri la genunchi. Un medic mi-a spus că am probleme de postură. A trebuit să fac exerciții de remediere a posturii. Cum uitam să le fac, durerea revenea. Așa e și cu poporul român, care foarte mult timp a stat într-o postură nepotrivită, iar acum trebuie să-și reîndrepte coloana.
Pentru prea mult timp în societatea românească nu au fost decât puțini cei care au luat cuvântul. Anul trecut au mai venit încă 600.000 care au început să înțeleagă că lucrurile nu se vor schimba doar cu unul, cu doi, doar cu Macovei, cu Cioloș, cu Iohannis, ci se vor schimba abia în momentul în care noi cu toții ne vom face ceea ce d-l Liiceanu numește meseria de cetățean. Asta înseamnă să fii informat, să-ți verifici sursele de informație, să fii sigur că ai toată informația de care poți dispune, nu numai să mergi la vot, dar să stai cu ochii pe cel pe care l-ai votat și să-l tragi de mânecă atunci când nu-și mai îndeplinește promisiunile, să ieși în stradă când este momentul, iar apoi să faci pasul următor, și acela este implicarea în politică.
CRISTIAN BRÂNCOVAN (#REZIST, Timișoara):
Am o experiență de implicare în adunări publice încă din anii 2000, când, din păcate, doar fotbalul îi mai unea pe oameni la noi, la Timișoara, și îi scotea în stradă cu miile. Pe vremea aia n-au existat nici măcar mișcări sindicale care să scoată măcar 10% din oamenii aceia în stradă, ceea ce era dramatic pentru mine.
LUMINIȚA DEJEU (Declic):
Clujul a scos și scoate în continuare mulți oameni în stradă pentru că avem o tradiție de activiști cu spirit civic încă de la începutul anilor 2000, din campania Salvați Roșia Montană!. În ultimii ani s-au format alte grupuri anticorupție, un grup civic local care facilitează majoritatea protestelor din ultima perioadă. Avem o comunitate de cetățeni activi care sunt atenți la mai multe probleme, de la mediu la anticorupție, justiție socială sau la drepturile minorităților.
CIPRIAN CIOCAN (Vă vedem din Sibiu):
A fi bine să nu mai împărțim România în grupuri, pentru că rareori e foarte clară o linie de demarcare - între generația noastră și generația trecută, cei care votează PSD și ceilalți. Din punctul meu de vedere, dacă facem acest lucru cădem exact în capcana care ne este pusă de politicieni. Vedem că ei forțează acum un nou referendumn care va avea exact același scop, de a împărți România în două. Abia când vom ieși din aceste false dileme pe care politicienii le creează, vom învinge.
Dau un exemplu ca să vedeți cât de falsă este această falie. La protestele cu Roșia Montană au ieșit un anumit tip de oameni. Dacă mâine s-ar protesta împotriva referendumului dorit de Coaliția pentru Familie, unii dintre cei care au protestat pentru Roșia Montană vor fi de o parte, ceilalți de cealaltă parte, deci nu vorbim despre o falie, ci despre foarte multe falii, în funcție de punctul de vedere din care ne uităm.
Aspect din timpul dezbaterii
MONICA MACOVEI (europarlamentar):
După proteste, de la începutul anului 2017, străinii ne văd ca pe un popor vibrant, activ, interesat de soarta lui și a țării, implicat, hotărât. Periodic le-am trimis colegilor fotografii de la proteste pe e-mail, fără niciun cuvânt. La fel am făcut cu protestele magistraților, tocmai pentru a încerca să salvăm legile justiției. Activitatea anticorupție și protestele au ridicat România în ochii tuturor statelor membre ale UE și nu numai. Acum trebuie să mergem mai departe. În stradă sau nu, cel mai important lucru din acest moment este să unim opoziția. Eu stau de vorbă cu oameni din toate partidele de dreapta și cred că trebuie să ne implicăm în asta. Trebuie unită opoziția fiindcă în acest moment protestele au creat foarte mari așteptări și lumea spune „cu cine votăm?“. Dacă voturile se împart în doi sau în trei, am pierdut.
ANDREI OIȘTEANU (GDS):
Sunt multe lucruri care aseamănă demonstrațiile din Piața Universității 1990 cu cele din Piața Victoriei 2017. Amândouă au imensa calitate că sunt de partea bună a istoriei. Chiar dacă, pe termen scurt, în Piața Universității am pierdut - alegerile și minerii au fost în defavoarea noastră -, pe termen mediu și lung am câștigat. Azi toată lumea bună spune „am fost în Piața Universității“, iar cei care au fost împotrivă se ascund sau, dacă au ordonat venirea minerilor, sunt pe treptele tribunalului. La fel se întâmplă cu mișcarea #REZIST.
Există o pancartă pe care scrie „Mulțumim că ne-ați unit“. Este un element important al mentalității rebelilor, pentru că e un simptom al cetății asediate. Când puterea este atât de malefică și de agresivă, cetățenii din cetate, indiferent de crezul lor politic sau de altă natură, se solidarizează pentru a face față situației.
Am un mesaj din partea Anei Blandiana, adresat câștigătorilor din această seară ai Premiului GDS:
„Vreau să te rog să-i convingi să se organizeze într-un ONG care să-i strângă la un loc din toată țara și să aibă în felul acesta posibilitatea de a reacționa și între mitinguri. Mișcarea Civică #REZIST sau Alianța #REZIST ar deveni în felul acesta un centru de gândire, așa cum a fost Alianța Civică, în stare să sublinieze, prin comunicate și proteste scrise, de fiecare dată, derapările de la definiția statului de drept. Ar fi o formă de coerență de care este nevoie pentru a se pierde impresia că ieșirile în stradă sunt aleatorii (de exemplu, din iarna trecută până în iarna asta s-au întâmplat o mulțime de grozăvii în planul politic, la care nu au existat reacții civice, ca și cum societatea civilă funcționează doar sub 0°). Față de anii ’90 există imensul avantaj al reţelei Facebook, deci coordonarea organizațiilor din diverse orașe, sub un nume care în următoarea perioadă să devină unul de referință (sau chiar determinant) al societății românești, nu ar fi o problemă“.
MIHAI POLIȚEANU (Inițiativa România):
După momentul OUG 13, încă din aprilie 2017, noi am început construcția. Deja suntem organizați într-o rețea civică națională, am atins numărul de 20 de organizații din țară și avem obiectivul ca într-un an și jumătate să acoperim întreg teritoriul țării, astfel încât să avem în fiecare județ cel puțin o organizație civică. Avem un proiect pentru România, vrem să aducem organizațiile împreună și vom continua pe drumul ăsta. Tot ceea ce facem la Inițiativa România este să creăm instrumente pentru a face organizațiile civice sustenabile și a organiza această rețea, astfel încât să lucrăm coordonat, să reacționăm, să împingem agenda noastră civică pe agenda partidelor politice și să aducem unitatea opoziției politice. Anul trecut noi am fost cei care am întins o mână partidelor politice de opoziție - USR, PNL și viitorul partid România 100 sau cum se va numi - și i-am adus împreună pe liderii acestora într-o conferință de presă. Acum este rândul lor să dea dovadă de responsabilitate și să continue. Dacă nu, există alte forme de implicare civică. Cum a spus și Mihai Tudorică, oameni din grupurile noastre civice vor intra în politică.
ANDREI CORNEA (GDS):
Am avut impresia că dezastrul urmează după acea participare la alegeri sub 40%, extrem de mică. Toate cifrele arată că, dacă ar fi fost un milion de oameni în plus care ar fi ieșit la vot, acum vorbeam în cu totul altă paradigmă, erau alții la putere acum. Primul element al meseriei de cetățean este să te duci să votezi. Sigur că nu-ți plac totdeauna cu cine ai de votat, dar sunt mulți care din mai toate fac teoria „nu mai vreau să votez cu răul cel mai mic“.
ADRIAN MARCU (Timișoara Civică):
Ținta noastră este politicianul corupt. Degeaba opoziția spune că se unește, în condițiile în care în rândul lor, ca partide politice, nu s-a produs o restructurare - cei care au avut probleme cu justiția să facă un pas în spate. Politicianul corupt nu tebuie să fie nici la guvernare, nici în opoziție. Nu vom da înainte dacă nu vom reseta din punctul acesta de vedere tot ce înseamnă modalitate de a face politică.
MARIAN RĂDUNĂ (Rezistența):
Îmi doresc ca partidele politice să înțeleagă că trebuie să vină cu un program comun și să-l urmăm, pentru că, din păcate, de 28 de ani noi, cei din bula noastră, votăm contra, nu votăm pentru.
EUGEN VASILIU (GDS):
Discutând despre urmările, fără îndoială pozitive, ale acestei treziri a conștiinței civice, observ că una dintre urmări, sinistră, este și trezirea luptei împotriva spiritului civic. Cred că, privind aceste poze, d-l Dragnea și ai lui se întreabă: „pe banii cui protesteză ăștia?“. Știe că nu plătește Soros, așa că a dat un răspuns uluitor: „pe banii noștri sunt ăia în stradă, fondul public din care se alimentează ONG-urile sunt banii noștri. Hai să facem un proiect de lege să terminăm cu asta, să dăm banii noștri cui vrem noi“. Cred că aceasta este o alarmă mare, de nivelul OUG 13: legea de modificare a ordonanței privind ONG-urile. Este o lovitură mortală pe care o dau tot pe furiș.
SORIN IONIȚĂ (GDS):
Este o părere în general împărtășită și greșită, și anume că tinerii n-au votat la ultimele alegeri. Proporțional vorbind, la ultimele alegeri parlamentare tinerii au votat un pic mai mult decât altădată, inclusiv de când a câștigat Convenția Democrată. Iar dacă ar fi votat mai mult la ultimele alegeri tinerii, probabil ar fi avut PSD scor și mai mare, pentru că a fost o balansare către ei în mediul urban. Probabil că oferta pe partea cealaltă a fost extrem de proastă, ca să nu zic inexistentă.
TEREZA-BRÎNDUȘA PALADE (GDS):
Noi suntem într-un context tulbure. Suntem vecini cu Ungaria, cu Turcia, în care drepturile omului și iliberalismul sunt mari probleme. Suntem în proximitatea unor țări est-europene unde deja jurnaliștii de investigație sunt uciși. Suntem destul de aproape de Putin, practic suntem într-o Europă unde populismele au tot mai mult succes. Cred că și tinerii, cărora le doresc mare succes în politică, ar trebui să gândească o strategie antidot împotriva populismului. Nu e suficient să îndemnăm oamenii la vot, trebuie să diseminăm o cultură politică democratică, participativă, niște repere pentru gândirea de tip democratic liberal, pentru că, altminteri, seducția democrației iliberale a lui Viktor Orbán este enormă și ne amenință și pe noi.
Reprezentanți ai mișcării civice #REZIST prezenți la dezbatere
FLORIN BĂDIȚĂ (Corupția ucide):
Noi vrem să avem o societate sănătoasă pe termen lung, nu neapărat să promovăm diferiți politicieni. Avem nevoie de inițiative politice noi; fără ele, ajungem să reciclăm mereu aceiași politicieni. Este nevoie de cultivarea vocii civice, pentru că cei mai mulți nu vor intra în politică. Acei oameni ar trebui să fie mai informați civic. Dacă nu se vor uni grupurile, și de dreapta, și de stânga, va fi ca în 2000: o să avem mulți candidați fără nicio șansă față de cineva care are un singur candidat mai prost.
IZABELA LAZĂR (Asociația Civică ProFest):
Protestele m-au schimbat pe mine și pe foarte mulți alți oameni. Eu nu am plecat din țară. 90% dintre prietenii mei au plecat. Ei vor să se întoarcă, vor să aibă pentru ce să se lupte când se întorc, ceea ce înseamnă că noi trebuie să luptăm într-un spirit pozitiv, care să ne dea putere, pentru, că dacă nu avem putere, nu putem să ieșim nici în stradă, nici să găsim soluții și cu siguranță ne războim tot noi între noi. Până la urmă, eu vreau să existe doar o Românie, nu mai multe, pentru că aceasta este țara pe care o cunosc și pentru care am rămas.
VERGINIA CURTUIUȘ (#REZIST, București):
Înainte de a construi ceva, trebuie să oprim tăvălugul care va distruge justiția, dacă nu vom continua să ieșim în stradă. Cei de la putere vor pur și simplu să nu mai avem alegeri libere. Poate sunt prea speriată pentru că am trăit 32 de ani într-o dictatură. Nu suntem chiar în plină dictatură, dar ce se întâmplă ne duce acolo. Construcția e obligatorie, dar deocamdată trebuie să ieșim în stradă.
NICOLAE IORGA (M10):
Fac parte din mult hulita clasă politică, dintr-un partid mic, M10. La nivel local, noi am reușit într-o comună mică din județul Brașov, Bod, să câștigăm alegerile, avem un primar independent, dar susținut de M10, și într-un și an jumătate am început să schimbăm lucrurile. Sunt foarte mulți bani, sunt foarte multe proiecte pe care am început să le câștigăm, inclusiv de la guvern. Cu siguranță, mai sunt și alte comunități locale care au făcut ce am făcut noi. Dacă reușim să replicăm modelul nostru, de jos în sus, la un moment dat, cei de la puterea actuală se vor trezi că le-a fugit România de sub picioare.
RADU F. ALEXANDRU (scriitor):
Din punctul meu de vedere, cu adevărat memorabil în seara asta rămâne faptul că din vocile atâtor oameni liberi am auzit repetându-se una și aceeași afirmație: „vrem să intrăm în politică“. Este un lucru care cred că reprezintă singura salvare astăzi pentru România. Dar îndemn la o bună și atentă reflecție: ce înțelegeți prin a intra în politică? A vă duce mâine și a bate la porțile partidelor din opoziție înseamnă o șansă ratată. Veți fi probabil primiți cu brațele deschise, veți fi probabil afișați pe toate gardurile. „Uite, suntem deschiși“, vor zice partidele, „vrem să facem un alt fel de politică“. În 28 de ani ați văzut foarte bine care este capacitatea reală și felul în care actualele partide politice înțeleg să facă politică. Dar faptul că nu e ușor cu siguranță nu trebuie să vă determine să faceți pasul înapoi. Ați câștigat o bătălie extraordinară. Mergeți mai departe! Arătați ce înseamnă a se face o politică în beneficiul cetățeanului și al țării.
GABRIEL LIICEANU:
Vreau să propun mișcării #REZIST un slogan. Este o vorbă rostită prin anii ’30 ai secolului trecut de un judecător de la Curtea Supremă a SUA: „Irezistibilul este acel lucru căruia nu i s-a opus nici o rezistenţă“. Mișcarea #REZIST a ilustrat prin tot ce a făcut de un an încoace vorba aceasta. Câtă vreme o societate opune rezistenţă la derapajele puterii, lucrurile pot intra pe calea cea bună.
Ce am câştigat cu aceste proteste? În primul rând am redescoperit miracolul pierdut al solidarității. De câte ori am fost în Piaţa Victoriei sau în cea a Universității, am simțit ce bunăstare afectivă îți dă faptul de a fi laolaltă cu oameni pe care îi recunoști ca fiind semenii tăi. Faptul că, acolo, gândeam în orizontul acelorași valori, că „pipăiam“ la fel adevărul, că nu mai eram singuri în modul de a vedea și înțelege lumea ne dădea un enorm confort sufletesc. Eram atât de aproape unii de alţii! Cuvântul „solidaritate“ devenea dintr-o dată altceva decât o vocabulă goală.
În al doilea rând, același istoric pe care l-am citat și care ne furniza privirea străinului care ne vede cu un ochi distant a spus că singura imagine care însoțea România în spațiul public european până nu de multă vreme era cea legată de corupție. În schimb, de când au început manifestaţiile din ianuarie-februarie 2017, România a redobândit un enorm capital de imagine, așa cum n-a avut decât în primele zile după decembrie 1989.
RADU VANCU (GDS):
În urma protestelor s-a câștigat politic, în primul rând. Am oprit ordonanța, l-am oprit pe d-l Dragnea când voia să treacă distincția dintre oportunitate și legalitate etc. Am pus presiune astfel încât CCR a forfecat destul de bine și de aspru legile justiției încă de la un prim control de constituționalitate. În al doilea rând, s-a creat această solidaritate despre care vorbea d-l Liiceanu. România începe să se maturizeze politic, în sensul în care vorbea Hannah Arendt în anii ’60 în The Human Condition, unde spunea că, pe finalul secolului, vor fi suficient de mature societățile încât să apară o personalizare a politicii - grupuri anume interesate de politica justiției, grupuri interesate de ecologie, grupuri interesate de comunități, de ONG-uri, fiecare dintre ele reacționând atunci când guvernanții încalcă linii roșii. Noi reacționăm aici la justiție. Roșia Montană a fost o comunitate agregată de alte teme. Cred că suntem o societate deja maturizată democratic care ia lucrurile foarte personal, în sensul acestei personalizări a politcii. Suntem capabili să stăm în stradă zile, săptămâni, ani chiar, pentru a nu ceda la tema asta a noastră. Am reușit să personalizăm politica și de asta nu ne mai pute. Pentru prima dată după anii ’90, politica nu mai e repugnantă. Vrem să ne implicăm și ăsta e câștigul civic.
În al treilea rând, e câștigul imagologic. Într-o duminică din februarie 2017 eram unul dintre oamenii din Piața Victoriei. Luni dimineața am zburat în Norvegia, unde am avut o lectură. Norvegienii m-au întrebat: „Ne-am uitat aseară la televizor, cum e cu România?“. Am fost mirat că au văzut. Când am intrat în camera de hotel am dat drumul la televizor, s-a deschis pe BBC World, erau tot protestele noastre. Eram în toate ziarele. M-am uitat la comentariile cititorilor de la Le Monde, Corriere della Sera, The Guardian. Comentariile erau integral entuziaste. Iar un francez scria: „Noi, în Vest, nu avem curajul și civismul românilor“. Asta m-a convins că imagologic am câștigat enorm.
În al patrulea rând, istoric vorbind, dacă reușim anul acesta să oprim legile justiției, nu ne va putea găsi mai bine Centenarul din punctul ăsta de vedere. Va fi o Românie vie, datorită acestor oameni alături de care am stat în stradă 13-14 luni.
Pagini realizate de RĂZVAN BRĂILEANU
.jpg)
