Catedrala Neamului

Fara Autor | 05.05.2004

Pe aceeași temă

Duminica, 18 aprilie, cateva sute de bucuresteni au protestat in Parcul Carol impotriva amplasarii Catedralei Mantuirii Neamului in locul Monumentului Eroilor. Protestul a fost organizat de Solidaritatea pentru libertatea de constiinta, manifestantii cerand protejarea parcului, sistarea lucrarilor de demolare a monumentului si demisia ministrului Culturii, Razvan Theodorescu. Miercuri, 14 aprilie, au inceput lucrarile de demolare a Monumentului Eroilor din Parcul Carol, dupa ce ministrul Culturii a semnat un ordin de declasare a mausoleului. Ulterior, primarul Capitalei, Traian Basescu, a atacat in justitie decizia ministrului si a emis o somatie prin care cerea oprirea lucrarilor de demolare.

Parcul Carol - aide mémoire

Catedrala itineranta
Amplasamentul catedralei patriarhale s-a plimbat prin toti Bucurestii pur si simplu pentru ca BOR nu a vrut sa fie în rand cu toata lumea. In loc sa urmeze procedurile legale, a încercat în permanenta sa le ocoleasca. Era foarte simplu sa comande un studiu comparativ de locatii din care sa rezulte varianta convenabila pentru toate partile. Trebuie amintit ca BOR a procedat la fel si în perioada interbelica, cand administratia centrala si locala a refuzat locatiile cerute (între care si Parcul Carol) fara fundamentarea necesara.

De ce nu Parcul Carol?
Pentru ca este înscris în Lista Monumentelor Istorice. Si ce daca? Obiectivele listate apartin patrimoniului cultural al României si sunt aparate prin Legea privind protejarea monumentelor istorice votata de actualul Parlament în 2001. De ce a fost înscris în Lista Monumentelor? Pentru ca este opera unui arhitect peisagist francez de talie europeana si contine obiecte realizate de importanti arhitecti si ingineri români începand cu 1906, cand parcul a fost deschis publicului. (Prilejul l-a oferit aniversarea a 25 de ani de la proclamarea Regatului României, 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I si 1800 de ani de la începutul administratiei romane în Dacia). In fine, pentru ca includerea parcului în Lista Monumentelor s-a facut pe baza aprecierii unui grup de arhitecti peisagisti.

Valoarea mausoleului
Unul dintre aceste obiecte este asa-numitul "Monument al eroilor luptei pentru independenta patriei si pentru libertatea poporului, pentru socialism". Este un mausoleu cu o arhitectura moderna de calitate, amintind silueta traditionalelor turle-clopotnita. Este o cladire utilitara bine executata inginereste, cu materiale si utilaje scumpe de import, reprezentand o valoare economica importanta. Toate tarile au un panteon al eroilor nationali, de ce n-ar avea si România un asemenea loc unde sa fie cinstite personalitatile ei trecute si viitoare?!

Ajunge numai catedrala?
In toate actele se face referire la o singura cladire care va acoperi exact suprafata închisa în actualul hemiciclu. Se precizeaza totodata ca nu se va taia nici un pom de pe terasa superioara. Sa nu se supere nimeni: între tamburul cu arcade si hemiciclu este destul gazon, iar volumul zvelt si perforat al mausoleului e de necomparat cu volumul de 100x50x40 (socotit fara turle) al cladirii de cult. Apoi, daca ajunge 1 hectar pentru catedrala, de ce s-au concesionat peste 5 hectare (cam o sesime din suprafata parcului)? Fara îndoiala, dupa ce va trece un timp, vor aparea, mai discret sau nu, alte cladiri fara de care sediul patriarhal nu poate functiona!

Care este miza construirii catedralei?
Pentru Biserica Ortodoxa înseamna împlinirea unui deziderat secular si un semn al puterii pe care îl detine în România, contrar prevederilor Constitutiei. O dovada ca poate obtine orice, chiar în protejatul Parc Carol, în ciuda opozitiei unei parti din populatie. Este, de asemenea, o modalitate de a temporiza pe termen lung drumul catre un stat în care puterea laica este separata de cea religioasa. Pentru partidul de guvernamant este un troc pe termen scurt pentru obtinerea sprijinului BOR la alegerile din acest an. Pentru seful BOR poate fi sansa de a lasa o urma în lumea pacatosilor, pentru premier o alta ocazie de mediatizare prin instalarea portretului în tabloul votiv.

Opozitia fata de sacrificarea parcului
Este interesant ca, pe langa o parte importanta dintre bucuresteni, opozitia cea mai evidenta vine de la intelectuali. Sunt mai putin credinciosi, apartin unor culte minoritare? Nici gand. Intelectualii sunt singurii care realizeaza ca în secolul XXI, pentru o tara care aspira sa intre în clubul UE, jocul dintre BOR si PSD nu este actual. Din pacate, ambele institutii se sprijina mai cu seama pe marea majoritate a populatiei cu buna credinta, dar cu deficit de informare si educatie. Cine poate sa aprecieze mai bine valoarea parcului si daunele pe care le va produce catedrala decat intelectualii de specialitate? Dar nimeni nu-i asculta. Nu-i de mirare ca multi dintre ei pleaca definitiv.

Contributia administratiei locale
Administratia locala autohtona are convingerea ca stie totul. Cum poate un arhitect sef de sector sa semneze, fara retinere, autorizatia de desfiintare pentru un imobil protejat, de importanta nationala? Oare planul urbanistic de detaliu care prevede desfiintarea si realizarea unei noi cladiri are avizul Comisiei Tehnice si aprobarea Consiliului local? De unde stie primarul aceluiasi binecuvantat sector ca nu se va taia nici un pom? Poate numai în timpul administratiei sale de 1-2 legislaturi. Ce se poate spune însa despre Consiliul general care a votat concesionarea catre BOR a celor peste 5 hectare din Parcul Carol? Este Consiliul Municipiului Bucuresti sau al Patriarhiei? Din pacate, nicaieri nu au aparut numele si apartenenta consilierilor, pentru ca bucurestenii sa stie daca ii mai voteaza pe acesti aparatori neînfricati ai intereselor Capitalei!

Conducerea superioara
Administratia centrala nu numai ca stie totul, dar si poate totul. Ce-a facut de pilda prefectul, vajnic aparator al legilor României facute pentru cetatenii ei? Ca urmare a sesizarilor din presa, trebuia sa ceara Consiliului general reanalizarea hotararii de concesionare. Ce se poate spune despre ministrul, mai mult al Cultelor decat al Culturii, care a emis un ordin de declasare fara acoperirea Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice? Specialist, ca si ierarhii BOR, în stilurile istorice, seful MCC a semnat ca primarul acte administrative care contrazic flagrant scopurile institutiei pe care o conduce. Scopuri listate în actul privind organizarea si functionarea parohiei de care raspunde, act semnat de primul ministru. Acesta trebuia sa fie primul care sa-l monitorizeze. Ceea ce premierul nu numai ca n-a facut, din contra, l-a ademenit în greseala.

Dr. arh. Peter Derer

Parc-ar fi ca odinioara...

Parcul Carol este unul din bunurile care s-au intemeiat in vremea lui Carol I, ca multe alte valori pe care orasul le-a dobandit sub acest mare rege. Din 1906, bucurestenii l-au folosit, l-au indragit si, pana la o vreme, l-au ingrijit.
O agresiune majora a fost demolarea pavilionului-muzeu militar care incununa parcul, acolo, sus. Mormantul eroului necunoscut a fost, si el, mutat la Marasesti. Cu vremea, parcul a inceput sa fie, parca, uitat. Dupa '89, a fost - cu bune intentii - prost iluminat. Orbitor! Comisia de receptie provizorie a lucrarilor a facut observatii, a pus conditii. Proiectantul si executantul au explicat ca - totusi - au fost respectate intocmai normele de iluminare a autostrazilor. In termenul legal de indreptare a greselilor, nu s-a facut nimic. Si nici mai tarziu.

Acum, cand se apropie de implinirea varstei de 100 de ani, parcul are probleme. S-a dat un ordin sa se declaseze "o parte" din el; nu mica, nu degradata, nu dosnica, ci tocmai zona cea mai inalta, centrala, in axul lung de perspectiva. Teren necesar pentru amplasarea acolo a noii Catedrale.
Cu putina vreme inainte, banuind ce poate urma, un grup dintre cei care se preocupa de salvarea parcului au venit acolo intr-o duminica insorita sa protesteze. Nu am fost printre ei, dar persoane demne de tot respectul mi-au relatat ca, mult mai numerosi decat protestatarii, erau acolo copii si tineri, familii si varstnici veniti sa se bucure de ceea ce le oferea acel loc, dovedind astfel, in mod convingator si nesiliti de nimeni, utilitatea parcului. Care nu stia ce-l asteapta.

Sunt multe de discutat, dar nu e loc aici sa le luam la rand pe toate. Ceea ce vreau sa sustin cu toata convingerea este ca orice se face trebuie sa fie facut, cel putin, cu respectarea legilor. In cazul de fata, pentru protejarea unui monument istoric recunoscut, care este Parcul Carol.
Reamintesc, in cunostinta de cauza, ca orice declasare, adica scoatere din Lista Monumentelor Istorice si deci pierderea statutului de Monument si, implicit, a drepturilor sale de a fi protejat, se poate face numai cu indeplinirea unei proceduri legale, bine definite. O propunere insotita de documentatia de specialitate se inainteaza Sectiunii de Evidenta din cadrul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice - CNMI. Sectiunea de profil o ia in dezbatere si, daca este de acord cu ea, o sustine intr-o sedinta a CNMI, singurul for abilitat sa avizeze declasarea unui monument sau a unei parti a acestuia. In cazul nostru, nici una din aceste obligatii nu a fost indeplinita. Si totusi, ca in anii '77-’89, se intervine in mod abuziv, samavolnic, tocmai de catre cei care au intocmit si au aprobat aceste acte normative si sunt chemati sa le impuna celorlati sa le respecte. Dezordinea devine normalitate. Iata, Comisia Nationala a Monumentelor Istorice este un organ consultativ, de specialitate in Ministerul Culturii si Cultelor si hotararile ei pot fi uneori nesocotite de conducerea Ministerului, care semneaza si emite avize pentru lucrari pe care sectiuni ale Comisiei sau Comisia insasi le-a respins. CNMI nu este nici macar informata despre aceste cazuri si afla intamplator ca s-au declansat lucrari in baza unor proiecte pe care ea le-a considerat necorespunzatoare. Protestele facute de membri ai CNMI in sedinte ordinare si in prezenta unor persoane din conducerea Ministerului Culturii si Cultelor nu au fost luate in considerare.

Dar nimic nu-i nou sub soare. Imi amintesc de doua momente consumate in deceniile trecute:
1. Cand "s-a dorit" demolarea Bisericii Enei din Bucuresti, la sfarsitul lui martie 1977, s-a primit la Directia Patrimoniului Cultural National o cerere din partea conducerii Bisericii Ortodoxe Romane pentru ca Biserica Enei - monument istoric- sa fie declasata. Comitetul de conducere al DPCN s-a opus si a raspuns in scris, aratand necesitatea de restaurare a monumentului. In luna mai, monumentul a fost demolat.

2. Cand un grup de specialisti (arhitecti, istorici, arheologi) au protestat in 24 ianuarie 1985 - catre Comitetul Central al PCR impotriva distrugerii Manastirii Vacaresti, a Arhivelor Statului si a Bisericii Mihai Voda, au primit un raspuns succint: "Problema este cunoscuta." Demolarea a continuat si a fost terminata in iarna 1986-1987. Biserica Mihai Voda a fost mutata si inconjurata de blocuri.
Revenind la parc si la Catedrala, ar fi de spus ca orice arhitect corect si bun profesionist urmareste sa rezolve in cele mai bune conditii atat amplasarea si realizarea unei mari biserici patriarhale, cat si pastrarea nestirbita si punerea in valoare a parcului. Pentru parc ar fi necesare eforturi de readucere a lui, pe cat posibil, la o situatie de care s-a bucurat candva: sa fie ingrijit si bine folosit.

Pentru lacasul Patriarhiei ar fi de analizat, mai atent, amplasamente posibile ca acela de la fosta Manastire Vacaresti sau ca cel din zona Bulevardul Tineretului-Bulevardul Gh. Sincai. De multe ori, beneficiarul prefera un loc deja amenajat care il atrage, dar care poate sa ascunda dificultati si sa nu raspunda asteptarilor. Totodata, investitorul nu sesizeaza cu usurinta calitatile unui teren, care nu este in prezent, si nici nu este nevoie sa fie, suficient de finisat/inchegat, dar care poate coopera cu importantul edificiu, punandu-l in valoare si oferindu-i toate conditiile pentru buna functionalitate, un cadru generos, cheltuieli reduse etc.

Arhitectul stie din timp - aceasta este profesiunea lui - cum va arata si cum va functiona un edificiu, intr-un anume loc; daca vor pierde sau vor castiga - si locul, si cladirea. Si mai e ceva: oamenii ar trebui sa nu se razboiasca, ci sa lucreze laolalta, cel putin atunci cand vor sa-nalte-o manastire.

Dr. arh. Aurelian Triscu

pozitia arhitectilor
Pozitia Catedrei de Istoria & Teoria Arhitecturii si Conservarea Patrimoniului din Universitatea de Arhitectura "Ion Mincu" Bucuresti

Pe data de 5 aprilie 2004, printr-un comunicat de presa, membrii Catedrei de Istoria & Teoria Arhitecturii si Conservarea Patrimoniului din Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu" Bucuresti isi exprimau profunda ingrijorare fata de continuarea demersurilor vizand amplasarea cladirii Catedralei Patriarhale in Parcul Carol din Capitala, demersuri care riscau sa incalce atat legislatia si reglementarile urbanistice in vigoare in tara noastra, cat si normele europene privitoare la conservarea patrimoniului cultural. Tot la acea data, temerile noastre au fost impartasite, printr-o scrisoare mai detaliata, si Domnului Ion Iliescu, Presedintele României. Pozitia Catedrei este sustinuta si de alte cadre universitare din UAUIM, preocupate de formarea viitorilor arhitecti in spiritul respectului pentru valorile culturale ale trecutului national. Printre acestia se numara specialisti cu competenta recunoscuta in domeniul dezvoltarii urbane si cel al protectiei si conservarii patrimoniului.

Comunicatul a fost preluat de cateva posturi de radio si de foarte putine publicatii, iar noi speram in continuare ca Domnul Presedinte Iliescu se va implica in aceasta chestiune, in calitatea Domniei sale de garant al Constitutiei si al legalitatii, dar si in cea de aparator al mediului inconjurator si al principiilor dezvoltarii durabile ce au la baza, printre altele, si protejarea valorilor trecutului. Inca mai este timp sa se ia masuri pentru a fi evitata o grava eroare, de natura sa prejudicieze in mod ireparabil o parte a patrimoniului cultural si arhitectural-urbanistic al Capitalei României, atat de vatamat in urma deciziilor voluntariste dintre 1977 si 1989.

Dorim sa subliniem inca o data ca Parcul Carol este un bun public, cu semnificatie istorica, culturala, arhitectural-urbanistica, peisagera si artistica deosebita. A fost inaugurat cu prilejul expozitiei jubiliare internationale din 1906, moment important pentru evolutia societatii moderne românesti. La realizarea lui (dupa planurile initiale ale cunoscutului peisagist francez E. Redont, fondator al Societatii Franceze a Urbanistilor) au participat, in timp, reprezentanti importanti ai arhitecturii noastre, de la fondatorii scolii românesti de arhitectura (Ion D. Berindei, St. Burcus, V. Stefanescu, S. Petculescu etc.), pana la cei moderni (H. Maicu, N.Cucu). Lor li se datoreaza valoarea exceptionala pe care parcul o detine azi si prin care a intrat in constiinta bucurestenilor si a tarii ca un loc public de mare mandrie culturala si interes arhitectural.

In 1992, pentru valoarea sa de ansamblu si de exemplar unic in tara, stabilita prin analiza multicriteriala de specialitate (istorica si memoriala, arhitectural-urbanistica, peisagera, artistica etc.), parcul a fost inscris, in forma sa actuala, ca monument de interes national (grupa A), pe Lista Monumentelor Istorice din Municipiul Bucuresti a C.N.M.A.S.I. Lista este anexata O.G. 27/1992 si votata prin Legea 11/1994.
Statutul de monument al parcului impune pastrarea lui intacta in forma actuala (amenajare, compozitie spatial-peisagera, plantatie, componente artistice si arhitecturale etc), precum si luarea tuturor masurilor de conservare, in concordanta cu prevederile Legii 422/2001 privind protectia monumentelor istorice (art. 10/2 si 22/2). Totodata, ca zona protejata a Municipiului Bucuresti, Parcul Carol se afla sub incidenta reglementarilor speciale stipulate de Planul Urbanistic General al Municipiului Bucuresti (PUG), care are valoare de lege si nu poate fi modificat discretionar, ci numai pe baza unor studii urbanistice. In consecinta, orice interventie care aduce schimbari parcului, fara a fi documentata si avizata de specialisti, poate altera caracterul unitar ce confera valoare ansamblului si contravine in mod evident legislatiei in vigoare.

Nu am pus si nu punem sub nici o forma in discutie oportunitatea construirii unei biserici patriarhale, dar subliniem ca o astfel de constructie nu poate fi amplasata decat in conformitate cu respectarea legilor si a reglementarilor in vigoare, legi pe care orice cetatean institutional al unui stat de drept european (fie el Biserica Ordoxa Româna sau diversele instante/organe ale administratiei de stat) are obligatia sa le respecte. Ori, in ultima saptamana, in care noi asteptam revenirea la o pozitie rezonabila si profesionala, lucrurile au evoluat pe o panta pe care o consideram periculoasa:

(1) O parte a parcului a fost declasata arbitrar, fara respectarea procedurilor legale - fara documentatia istorica si tehnica de natura sa argumenteze declasarea, fara avizele Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice (nici un membru al Catedrei noastre care face parte din Sectiunile acestei comisii nu a fost convocat), avize a caror lipsa este cu atat mai grava cu cat este vorba despre un monument de importanta nationala; (2) s-a deschis - abuziv si intr-o graba inexplicabila - santierul pentru demontarea Monumentului Eroilor, fara documentatia si avizele cerute prin lege privind oportunitatea desfiintarii edificiului, privind strategia de interventie (demontarea, conservarea, remontarea) si impactul asupra monumentului istoric pe care inca il constituie ceea ce a mai ramas din parc (documentatie care ar fi trebuit avizata de Comisia Nationala a Monumentelor Istorice); (3) aceste decizii (ca si altele anterioare, incepand cu alegerea amplasamentului) au fost luate intr-o inacceptabila lipsa de transparenta, contrar procedurilor curente si ignorandu-se avertismentele specialistilor, care nu au alt sens decat acela de a preintampina posibilele erori si a face lucrurile inteligibile pentru opinia publica.

Aceasta alunecare, confirmata si de declaratiile arogante ale unor autoritati implicate in desfiintarea Monumentului Eroilor si interventia asupra Parcului Carol, apare ca o revenire la practici pe care le credeam disparute pentru totdeauna si transforma o dezbatere, care ar fi trebuit sa fie tehnica si profesionala, intr-un joc politic rudimentar. Ori, intr-o tara care a avut atat de mult de suferit din cauza furiei demolatoare a dictaturii ceausiste, orice decizie de desfiintare a unei constructii de calitate arhitecturala si tehnica indiscutabila, perfect integrata parcului monument istoric, trebuie sa fie cu atat mai cumpanita, mai argumentata si mai transparenta.

Remarcam ca, prin turnura pe care au luat-o lucrurile, se contureaza o atitudine alarmanta, care nu numai ca incalca reglementarile privind protectia patrimoniului si dezvoltarea orasului, dar este si in totala contradictie cu puternicul curent european privind valorizarea patrimoniului istoric - arhitectural si urbanistic - precum si cu spiritul unor importante conventii internationale la care România a aderat, cum ar fi: Conventia pentru protejarea patrimoniului mondial din 1972, ratificata prin Decretul 187/1990 sau Conventia pentru protectia patrimoniului arhitectural al Europei, Granada, 1985, ratificata prin Legea 157/1997.

Consideram ca se creaza astfel un precedent grav pentru viitorul orasului, dar si al profesiunii de arhitect si urbanist. In acelasi timp, credem ca se compromite fara drept de apel aspiratia României de a reprezenta o parte a culturii europene si a sistemului de valori pe care aceasta il presupune.

Catedra de Istoria & Teoria Arhitecturii si Conservarea Patrimoniului Prof. Dr. Arh. Ana Maria Zahariade - sef catedra, Prof. Dr. Arh. Anca Bratuleanu - presedinte al Comisiei Teritoriale a CNMI Bucuresti, expert atestat in domeniul conservarii si restaurarii monumentelor istorice, Prof. Dr. Arh. Nicolae Lascu - presedinte al Sectiunii de urbanism si zone protejate a CNMI, expert atestat in domeniul conservarii si restaurarii monumentelor istorice, Prof. Dr. Arh. Mihail Caffe - profesor consultant, Conf. Dr. Arh. Sergiu Nistor - specialist atestat in domeniul conservarii si restaurarii monumentelor istorice, secretar ICOMOS - Romania, Conf. Dr. Arh. Hanna Derer - specialist atestat in domeniul conservarii si restaurarii monumentelor istorice, Conf. Dr. Arh. Ioan Augustin, Lect. Dr. Arh. Mihaela Criticos, Lect. Arh. Valeriu Dragan - specialist atestat in domeniul protejarii monumentelor istorice, membru al Sectiunii de evidenta a CNMI si al Comisiei Teritoriale Bucuresti - Ilfov a CNMI, Asist. Drd. Arh. Celia Ghyka, Asist. Drd. Arh. Stefan Balici, Asist. Arh. Petru Mortu, Asist. Adrian Craciunescu, Asist. Arh. Catalin Berescu, Prep. Arh. Arina Nitulescu, Arh. Drd. Andrei Moldoveanu, Arh. Drd. Radu Ponta, Arh. Drd. Irina Bancescu, Arh. Drd. Gabriel Panasiu, Arh. Dr. Sanda Ignat - expert atestat in domeniul conservarii si restaurarii monumentelor istorice, profesor asociat, Arh. Drd. Alexandru Beldiman - colaborator al catedrei, Arh. Dr. Kazmer Kovacs - profesor asociat.

Catedra de Urbanism: Conf. Dr. Arh. Florin Machedon - Seful Catedrei de Urbanism, Prof. Dr. Arh. Alexandru Sandu, Prof. Dr. Arh. Peter Derer, Conf. Dr. Arh. Constantin Enache, Lect. Drd. Arh. Liviu Ianasi, Lect. Arh. Cerasela Craciun, Asist. Drd. Arh. Florentin Gudila, Asist. Drd. Nicolas Triboi, Asist. Drd. Angelica Stan, Asist. Drd. Florin Muresan, Asist. Drd. Anca Ginavar, Asist. Drd. Florentina Iugan.

Catedra de Stiinte Tehnice: Conf. Dr. Arh. Rodica Crisan - Seful Catedrei de Stiinte Tehnice, Prof. Dr. Arh. Marius Smighelschi, Prof. Dr. Ing. Mircea Crisan - expert atestat in domeniul conservarii si restaurarii monumentelor istorice, membru in Comisia Teritoriala a CNMI Bucuresti, Conf. Dr. Arh. Ana Maria Dabija, Lect. Drd. Arh. Mihai Opreanu, Lect. Drd. Arh. Gabriel Negoescu, Prep. Drd. Anca Hintz, Prep. Drd. Ana Botez.

Catedra de Studiul Formei si Design: Conf. Dr. Arh. Marius Marcu Lapadat - Sef al Catedrei de Studiul Formei si Design.
Departamentele de proiectare: Lect. Drd. Arh. Dan Marin - Seful Catedrei Bazele Proiectarii-I, Conf. Dr. Arh. Zeno Bogdanescu - Cancelar al UAUIM, Lect. Arh. Stefan Lungu.

Departamentul de Informare Documentare: Conf. Dr. Arh. Gabriela Tabacu - Director al Departamentului Informare Documentare.

pozitia Bisericii Ortodoxe
Temeiuri privind construirea Catedralei Mântuirii Neamului in Parcul Carol din Bucuresti

1. Construirea Catedralei Mântuirii Neamului pe platoul din Parcul Carol reprezinta împlinirea testamentului Patriarhului Miron Cristea si a celorlalti patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române ca multumire adusa lui Dumnezeu pentru înfaptuirea statului national unitar român si pentru celelalte binefaceri din istoria neamului românesc.

2. Ideea construirii unei Catedrale în Bucuresti a aparut la înaintasii nostri imediat dupa razboiul de independenta din 1877-1878 pentru a cinsti dupa cuviinta, în cea mai sfânta traditie romaneasca, eroii care s-au jertfit de-a lungul întregii noastre istorii pentru credinta, unitatea, libertatea si propasirea neamului.

3. Eforturile depuse de catre reprezentantii Bisericii si elita culturii române din prima jumatate a secolului XX pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului au fost zadarnicite de opiniile diferite exprimate în presa vremii cu privire la amplasament; dupa mai multe consultari, în 1928, în rândul arhitectilor s-a cristalizat propunerea de amplasare a bisericii pe colina din Parcul Carol.

4. Construirea Catedralei Mântuirii Neamului a fost aprobata înca din anul 1990 de catre Sfântul Sinod, Consiliul National Bisericesc si Adunarea Nationala Bisericeasca, foruri supreme ale Bisericii Ortodoxe Române - reprezentând milioanele de credinciosi ortodocsi din tara si din strainatate - în strânsa legatura atât cu cinstirea jertfelor înaintasilor pentru credinta, demnitatea si unitatea neamului, cât si a celor pentru eliberarea tarii de dictatura si ateism.

5. Biserica Ortodoxa Româna, ridicata la treapta de Patriarhie înca din 1925, nu are nici pâna astazi o Catedrala Patriarhala reprezentativa, asa cum au toate celelalte Biserici Ortodoxe surori (Bisericile Ortodoxe Rusa, Sârba, Bulgara, Greaca, Albaneza etc.), simbol al unitatii si autoritatii sale bisericesti si expresie a demnitatii de care ea se bucura în întreaga lume crestina. În ceea ce priveste actuala Catedrala de pe Dealul Mitropoliei, în pisania alcatuita la restaurarea din 1932-1935, aflata deasupra intrarii în biserica, se mentioneaza ca actuala biserica, în mod provizoriu, "va sluji de Catedrala Patriarhiei Române pâna când împrejurarile economice favorabile vor îngadui înfaptuirea ideii de a zidi o mareata Biserica a Mântuirii Neamului, drept multumita Milostivului Dumnezeu pentru întregirea tarii în hotarele sale firesti".

6. Data fiind semnificatia de simbol a unitatii nationale si spirituale a întregului neam românesc, Catedrala Patriarhala va apartine tuturor românilor din tara si strainatate, nu numai bucurestenilor; de altfel, asa cum reiese din colectia de scrisori si articolele din presa scrisa, românii de pretutindeni cer cu staruinta începerea construirii Catedralei Mântuirii Neamului, pentru care au si facut donatii substantiale.

7. Înca din 1990, la propunerea Parintelui Patriarh Teoctist, dupa studii si analize amanuntite a mai multor amplasamente din Bucuresti facute de Patriarhia Româna cu specialisti în domeniu (arhitecti, ingineri, constructori, oameni de cultura), s-a ajuns la concluzia ca locul cel mai potrivit, care îndeplineste cel mai bine exigentele bisericesti, este cel ales initial de catre Biserica, adica platoul care domina Parcul Carol, respectiv locul pe care se afla, actualmente, monumentul eroilor comunisti. Potrivit canoanelor bisericesti cu privire la construirea locasurilor de cult, acestea trebuie sa fie înaltate în locuri curate si linistite, de preferinta pe o colina sau un platou înalt. Din acest punct de vedere, Parcul Carol îndeplineste si o importanta functie liturgica, fiind locul cel mai apropiat de centrul Patriarhiei Române, de unde se pot organiza procesiuni la marile sarbatori religioase, nationale si la reuniunile crestine.

8. Un temei incontestabil pentru construirea viitoarei Catedrale Patriarhale în Parcul Carol îl reprezinta îngemanarea armonioasa cu Mormântul Eroului Necunoscut, simbolul jertfei eroilor neamului românesc. Potrivit traditiei crestine, cultul sfintilor Bisericii este în strânsa legatura cu cultul eroilor neamului. Primul hram al acestei Catedrale este Înaltarea Domnului, care, potrivit traditiei noastre bisericesti, este Ziua Eroilor - sarbatoare nationala, iar cel de-al doilea este Sfântul Andrei, Apostolul românilor.

9. Terenul pe care s-a amenajat Parcul Carol a fost proprietatea Mitropoliei Tarii Românesti înca de la sfârsitul secolului al XVIII-lea, fiind îngrijit în mod deosebit de Mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793), al carui nume a ramas pâna astazi în toponimia locului: Dealul si Lacul Filaret. Prin urmare, platoul din Parcul Carol ce a fost concesionat Patriarhiei Române poate fi considerat o retrocedare a unei mici parti din proprietatile confiscate Bisericii de regimuri anterioare.

10. Constientizând necesitatea construirii Catedralei Patriarhale, forurile competente au transferat în administrarea Patriarhiei Române suprafata de 5,27 hectare, reprezentând doar platoul de pe colina ce domina Parcul Carol.

11. Catedrala va fi construita pe amplasamentul monumentului dezafectat al eroilor comunisti - fara distrugerea spatiului verde -, locul respectiv reprezentând doar o mica parte din suprafata totala de 35 hectare, pe care se întinde Parcul Carol, care va ramâne, ca si pâna acum, neatins si la dispozitia bucurestenilor. Potrivit specialistilor consultati de Patriarhia Româna (arhitecti, ingineri, constructori), chiar si organizarea santierului pentru construirea bisericii nu presupune încalcarea spatiului verde, întrucât accesul spre biserica se va face din Piata Serban Voda.

12. Construirea Catedralei în locul Monumentului Eroilor Comunisti semnifica si purificarea memoriei neamului românesc dupa pagina întunecata din istoria noastra nationala, reprezentata de perioada regimului comunist. Mai mult, prin construirea Catedralei, frumusetea deosebita a Parcului Carol va fi si mai mult pusa în valoare. De altfel, Biserica propovaduieste permanent pastrarea nealterata a creatiei lui Dumnezeu, protejând mediul înconjurator, si poate oferi garantia conservarii parcului în cele mai bune conditii pentru cei care îsi cauta pacea, mângâierea si linistea sufleteasca în acest loc.

Biroul de presa si comunicatii
al Patriarhiei Române

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22