Pe aceeași temă
NICOLAE CONSTANTIN PAULESCU
- schita biografica -
N. 8 noiembrie 1869, la Bucuresti - studiaza medicina la Paris, scrie teza: Recherches sur structure de la rute (1888-1897); urmeaza cursuri de chimie biologica si fiziologie generala la Facultatea de Stiinte din Paris, obtinand, in 1899, titlul de doctor in stiinte cu lucrarile: Cercetari experimentale asupra modificarilor ritmului miscarilor respiratorii si cardiace sub influenta diverselor atitudini ale corpului si Cauzele determinante si mecanismul mortii rapide consecutiva trecerii de la pozitia orizontala la atitudinea verticala (1897-1899); la Universitatea din Paris obtine al doilea doctorat in stiinte cu teza: Étude comparative de l'action des chlorures alcalines sur la matière vivante (1901) - lucreaza ca medic extern, intern si secundar in capitala Frantei (1891-1897); profesor de fiziologie, la Facultatea de Medicina din Bucuresti; a cercetat metabolismul glicogenului, diabetul, rolul pancreasului in asimilatia nutritiva (1900-1931) - descopera hormonul antidiabetic elaborat de pancreas, pe care l-a denumit "pancreina", putin mai tarziu Fr.G. Banting si Ch.H. Best anuntand descoperirea insulinei (denumire propusa de ei pentru hormonul pancreatic) (1921); la Oficiul Roman de Brevete este inregistrata inventia lui Paulescu privind obtinerea hormonului antidiabetic, sub titlul Pancreina si procedeul fabricatiei ei (1922) - Premiul Nobel pentru medicina a fost acordat cercetatorilor canadieni Banting si Mac Leod pentru descoperirea insulinei (1923) - Paulescu moare la Bucuresti (19 iulie 1931).
La o zi dupa ce cotidianul parizian Le Monde a publicat articolul semnat de Nicolas Weill, Le ventre de "une". Paris manque d'honorer l'inventeur antisémite de l'insuline, ziarul Adevarul din 26 august 2003 titreaza: "Redescoperindu-i trecutul antisemit, Parisul anuleaza dezvelirea unui bust al lui Nicolae Paulescu, descoperitor al insulinei". Articolul din Adevarul reda, pe un ton usor iritat, ceea ce au aflat cu o zi inainte cititorii ziarului francez. "Ceremonia, care urma sa aiba loc (...) la L'Hôtel Dieu, in capitala Frantei, a fost contramandata din cauza trecutului antisemit al profesorului Paulescu (1869-1931), ale carui pamflete, editate in Romania anilor ‘20, aveau titluri de felul Complotul iudeo-masonic impotriva natiunii romane, Evreii si alcoolismul", relateaza ziarul, fara sa precizeze ca scrierile medicului calificate drept "pamflete" constituie, de fapt, niste contributii "originale" la teoriile antisemite vehiculate si raspandite de la sfarsitul secolului al XIX-lea in diversele tari europene.
Citand Le Monde, ziarul bucurestean continua: "Nicolae Paulescu a fost, de asemenea, unul dintre fondatorii, in 1923, ai Ligii Nationale a Apararii Crestine(1), un partid antisemit, a carui scindare, in 1927, a dat nastere Garzii de Fier". Adevarul preia apoi si informatia ca "dupa tergiversari, Ambasada Romaniei la Paris a decis, pe 21 august, sa anuleze ceremonia, in acord cu profesorul Gerard Slama de la L'Hôtel Dieu. Acesta din urma a participat, la Bucuresti, la dezvelirea unui bust al lui Paulescu si s-a aratat mirat de trecutul celebrului cercetator in tratarea diabetului. Cotidianul francez sustine ca dezvelirea unui bust al lui Paulescu se anunta ca o reparatie a unei nedreptati, deoarece l-ar fi scos din uitare pe cel care a descoperit insulina, a carui colaborare activa cu cercetatori francezi avea sa duca la obtinerea, in 1922, a unui brevet romanesc intitulat Pancreina si procedeul fabricarii sale".
In ziua cand trebuia sa aiba loc ceremonia dezvelirii bustului, alte doua ziare din Bucuresti - Ziua si Evenimentul zilei - s-au oprit asupra subiectului. Ziua, din 27 august 2003, a publicat o corespondenta din Franta care deja din titlu se anunta a fi polemica: Dupa Eliade, Cioran, Ionescu, Romania este invitata sa se lepede de o alta mare personalitate acuzata peste Ocean de antisemitism. Articolul din Ziua este scris in acelasi stil ca si asa-numitele "dezvaluiri" semnate de Vladimir Alexe. Acesta sugera, de pilda, in articolul intitulat: Anatomia unei conspiratii. Noaptea de cristal - 9/10 noiembrie 1938 (Ziua, 20.04.02), ca pogromul impotriva evreilor din Germania ar fi fost, de fapt, organizat de catre evrei pentru a compromite regimul lui Hitler.
Intr-un alt articol publicat in acelasi ziar de Miruna Munteanu si Ciprian Nitulescu (Dezvaluiri din arhiva Ministerului de Externe. Regimul Antonescu si evreii, in Ziua din 12.07.03) se sustine ca "o abordare pur obiectiva" a problemei "Holocaustului din Romania" ar fi dificila din pricina unor "presiuni internationale". Cei doi autori incearca sa demonstreze cu ajutorul unui "raport, intocmit in iulie 1944 de Mihai Antonescu, ministru de Externe si vicepresedinte al Consiliului de Ministri", ca "o campanie sistematica de decimare a populatiei evreiesti din Romania" nu ar fi avut loc. In fond, cu aceasta asertiune semnatarii articolului nu spun nimic altceva decat ceea ce doua saptamani mai tarziu a afirmat si presedintele Iliescu in interviul sau scandalos din ziarul israelian Ha'aretz (din 25.07.03).
Autorii articolului au starnit aplauzele comentatorilor gazduiti de forumul electronic de dezbatere accesibil prin adresa-internet a ziarului, unde unul dintre participantii la discutii si-a postat concluzia semnificativa pentru un anumit tip de gandire conspirationist-xenofoba, larg raspandita in Romania: "Mosadul inventeaza holocaustica oriunde are vreun interes..."
Presiunile de peste Ocean
Relatarile privind cazul Paulescu aparute in Ziua nu se deosebesc prea mult de exemplele citate mai sus. De data aceasta Ziua a sustinut ca pregatirile pentru dezvelirea bustului lui Paulescu "au fost insa aruncate in aer de o acuzatie venita de peste Ocean: Nicolae Paulescu ar fi fost antisemit, si comemorarea sa la Paris ar fi condus la represalii. In contextul destul de sensibil al discutiilor pe tema Holocaustului, organizatii extrem de influente de peste Ocean au amenintat chiar cu blocarea aderarii Romaniei la NATO; in aceste conditii, participarea unor oficiali romani la un omagiu adus lui Nicolae Paulescu ar fi alimentat polemica".
Fara a nominaliza "organizatiile de peste Ocean" despre care se vorbeste in acest articol, cititorilor li se sugereaza ca ar fi vorba despre niste grupuri puternice, pe care extremistii de dreapta le numesc "oculte", desemnand prin aceasta sintagma eufemistica organizatii evreiesti reale si imaginare. (Pentru desemnarea influentei evreilor asupra politicii internationale respectiv americane, in discursul revizionist occidental se utilizeaza formula aluziva: "coasta de est".(2))
In continuare ziarul se refera la opinia exprimata de "delegatia romana de medici" care urma sa participe la dezvelirea bustului si care "tinea", "totusi, sa faca distinctia intre omul de stiinta Paulescu, ale carui cercetari si descoperiri au salvat si continua sa salveze milioane de vieti, si opiniile sale politice, care nu sunt intru totul elucidate". Despre faptul ca cercetarile lui Paulescu nu s-au rezumat doar la cele privind descoperirea insulinei, ci si la demonstratii teoretice privind inferioritatea biologica a "rasei evreiesti" fata de arieni, ziarul Ziua inca nu a aflat, sugerand posibilitatea unei viitoare disculpari a lui Paulescu de acuzatia, chipurile, nedreapta de antisemitism.
Facand abstractie de responsabilitatea etica a omului de stiinta (medic, fizician, istoric etc.), presedintele Federatiei Romane de Diabetologie, profesorul Nicolae Hancu, sustine si el intr-un interviu acordat cotidianului Ziua (din 28.08.03) ca "denigrarea lui Paulescu a fost orchestrata", intrebandu-se, "cum este posibila imixtiunea politicului de o asemenea maniera incat o personalitate stiintifica incontestabila sa isi vada meritele anulate pentru niste lucruri care nu au nici o legatura cu stiinta?". "Eu sunt gata (...) sa spun ca meritele stiintifice nu au absolut nimic comun cu activitatea politica, orientarile ideologice; cadem acum in exact aceleasi naravuri pe care le avea regimul comunist care incepand cu 1947 a ras marile valori, cand Blaga era pe post de om de serviciu la Biblioteca Universitara din Cluj si ajunsese muritor de foame?"
O parere similara - reprodusa in acelasi ziar (din 29.08.03) - a exprimat si academicianul Nicolae Cajal, presedintele Comunitatii Evreiesti din Romania. "Indiferent de parerile pe care le are un om la un moment dat in viata lui, constient sau inconstient de ele", a spus Cajal, "eu consider ca trebuie facuta o diferenta mare, o desfacere intre contributia la stiinta si problemele in care un om are o serie de opinii", adaugand: "Romania trebuie sa se mandreasca ca a avut un om ca Paulescu in cercetarea medicala romaneasca si a facut un pas mare inainte prin ce a facut el".
Perspectiva unilaterala asupra unor personalitati compromise din cauza unor atitudini politice detestabile facea parte si din strategia reconsiderarii folosita intr-un context asemanator dupa ultimul razboi mondial. Intrebarea tulburatoare asupra responsabilitatii intelectualului si-au pus-o, insa, numerosi scriitori care in operele lor au dezbatut, de exemplu, atitudinea blamabila a unor oameni de stiinta de o valoare incontestabila fata de ideologia totalitara a national-socialismului hitlerist. Problematica responsabilitatii s-a pus de asemenea si in cazul unor chimisti sau fizicieni care au contribuit la construirea unor arme de distrugere in masa. Un loc central in aceasta discutie l-au ocupat scriitorii, filozofii si cercetatorii din domeniul stiintelor umanistice care, in pofida valorii unor lucrari sau descoperiri, si-au pierdut inocenta, tocmai din cauza optiunilor lor totalitare considerate o tradare a eticii profesionale, a principiilor universale ale drepturilor omului, a umanismului si democratiei.
Pledoaria pentru o diferentiere stricta intre descoperirea medicala si teoria politica a lui Paulescu este nepotrivita, fiindca cele doua laturi ale activitatii sale sunt strans legate. Paulescu pretindea ca teoriile sale antisemite au o baza stiintifica, medicala. Tocmai acest aspect umbreste intreaga opera a doctorului care nu a fost un simplu ucenic al vreunui vrajitor, ci insusi vrajitorul care a starnit si a impulsionat spiritele malefice ale unui antisemitism imbracat in straie medical-teologice.
Prezentarea medicului roman ca un prizonier al spiritului vremurilor (Zeitgeist) nu este altceva decat o minimalizare grosolana a activitatii politico-ideologice a lui Paulescu, care trebuie considerat un creator si furnizor de idei care au influentat opinia publica.
Reabilitarea lui Paulescu
Reabilitarea postuma a lui Paulescu incepuse imediat dupa 1990, cand reaparusera primele nuclee postcomuniste ale extremei drepte.
Actualul senator PRM Gh. Buzatu a reliefat deja in prefata volumului lui Paulescu - reeditat in anul 1996 la Editura Majadahonda din Bucuresti sub titlul Francmasoneria - ideea conspiratiei globale contra medicului antisemit, idee vehiculata si de cotidianul Ziua. Pentru a demonstra cauzele izolarii politice a celui care fusese in perioada interbelica alaturi de A.C. Cuza (1857-1947) cel mai influent teoretician xenofob si rasist din Romania, Buzatu scrie ca "Paulescu si-a atras nu numai fulgerele cercurilor interesate ori vizate, dar, mai grav, a fost pur si simplu monitorizat in planul lumii stiintifice internationale, fiind eliminat din cursa pentru Premiul Nobel. (...) Este interesant ca, si dupa 1989, s-a incercat si se incearca, precum si in cazurile Nae Ionescu, Mircea Eliade, Petre Tutea, Emil Cioran, Constantin Noica, inclusiv Mihai Eminescu - mentinerea savantului pe aceeasi lista infama si pentru acelasi motiv. Dar totul a fost si este in zadar! Caci reinstalarea lui N.C. Paulescu in centrul atentiei noastre nu a mai putut fi blocata, iar argumentele contrarii, tinand de ridicolul limbaj al intrarii Romaniei in Europa (sic!) etc. etc., s-au dovedit facile si false" (p. 6).
Publicarea cartii lui Paulescu la editura condusa de Radu Dan Vlad(3) - care este, de fapt, ultimul capitol al lucrarii Spitalul. Coranul. Talmudul, Cahalul. Francmasoneria din 1913 - este calificata de Buzatu drept "un act reparator" (p. 7).
Paulescu preia in aceasta scriere toate cliseele antisemite care la inceputul secolului XX erau vehiculate prin intermediul Protocoalelor inteleptilor Sionului (traduse in limba romana de legionarul Ioan Mota si reeditate dupa 1990 de Editura Lucman din Bucuresti).
"Ovreii au o rabdare prodigioasa si o incapatanare cu adevarat diavoleasca. Acest neam blestemat nu se da indarat niciodata si dinaintea nimanui; el desfide timpul si trece peste toate piedicele, cand e vorba sa-si sature ura - care astazi e tot asa de vie, ca in timpul lui Hristos", scrie Paulescu in editia prefatata de Buzatu.
Francmasoneria continua, potrivit lui Paulescu, conspiratia iluminatilor din anul 1776 (op. cit., p. 36), care si-au ales Franta ca loc de expansiune a unei republici universale: "In ochii masoneriei marea misiune a Frantei este de... a prezida la organizatia Republicii universale - al carui presedinte va fi un fiu al lui Iuda. De altfel, Francmasoneria se forteaza sa prepare Statele Unite nu numai din Europa, ci din lumea intreaga" (p. 31). Concluzia la care ajunge Paulescu este cea impartasita de mai toate curentele si partidele antisemite: "Dealtmintrelea, scopul de capetenie, catre care tinde ovreimea, este sa realizeze o Republica universala, sub dominatia lui Israel, care va ajunge astfel, stapanul lumii intregi" (p. 55).
(continuare in numarul viitor)
Note:
1. De fapt: Liga Apararii National Crestine (LANC). Organizatia a fost infiintata de A.C. Cuza la 3 martie 1923 prin transformarea Uniunii National Crestine (fondata de Paulescu in anul 1922). Cuza infiintase in 1910 impreuna cu Nicolae Iorga Partidul Nationalist Democratic; noua ani mai tarziu acelasi Cuza sprijina crearea Garzii Constiintei Nationale, iar in 1923 LANC. Impreuna cu Octavian Goga intemeiaza in 1935 Partidul National-Crestin, iar in 1937 se formeaza guvernul de trista amintire Goga-Cuza (care va adopta primele legi antisemite). Toate aceste partide au fost pepiniere fasciste care au pregatit psihologic, politic si ideologic terenul pentru holocaustul savarsit si patronat de aparatul tehnocratic supus dictatorului fascist, Ion Antonescu.
2. De exemplu, Horst Mahler, Endlösung der Judenfrage. Gotteserkenntnis statt Judenhass, Deutsches Kolleg, 25.03. 2001. Coasta americana de est, formeaza, dupa parerea lui Mahler, impreuna cu statul Israel centrul mondial de dominare a lumii. Cf. eseului lui Richard Herzinger, Belastungszeuge: Jehova. Horst Mahler und die neuesten Mutationen des Rechtsextremismus, in: Süddeutsche Zeitung, 03.01.2001. Sintagma "cercurile de pe coasta de est" apare si in discursul extremistului István Csurka din Ungaria. Cf. Ulrich Glauber, István Csurka, poltert im Namen der "ungarischen Wahrheit", in: Basler Zeitung, 03.01.2002.
3. Intr-un necrolog dedicat in ziarul Romania libera din 16.11.2000 lui Radu-Dan Vlad - care fusese si consilier al editurii neolegionare Gordian de la Timisoara - acesta este calificat drept un editor care a contribuit la reabilitarea miscarii de dreapta din Romania, fiind si co-autor al statutului Fundatiei "George Manu". Necrologul citat nu aminteste nimic de faptul ca dupa 1989 fundatia amintita a devenit singura institutie legionara din Romania autorizata de "simistii" exilati si condusi de Mircea Dimitriu stabilit in Germania.