De același autor
Domnului Presedinte al Romaniei, Traian Basescu
In campania electorala i-ati spus o vorba mare contracandidatului dumneavoastra, anume ca poporul roman ar merita ceva mai bun decat un fost activist PCR.
Atunci, pentru mine, aceasta vorba era doar o mimare de circumstanta a unei sinceritati menite sa castige increderea alegatorilor. Azi, judecand dupa ultimele dumneavoastra atitudini, imi dau seama ca ati avut dreptate pe fond: da, poporul roman, atat de intoxicat de comunism, ar merita ceva mai bun...
De atunci, am fost foarte atenta la pozitionarile dumneavoastra. O politica externa buna: strangerea relatiilor cu statele euroatlantice; cu fratii nostri de dincolo de Prut, oferindu-le sustinere politica si economica; in interior, sprijinirea luptei impotriva coruptiei; cautarea unor noi modalitati de dobandire de resurse energetice externe, altele decat cele prezente - mult prea oneroase. Din pacate, ati facut si gesturi care ar putea sa va stirbeasca prestigiul, iar acestea se inmultesc pe zi ce trece in ultima vreme. Scopul acestei scrisori este tocmai de a va semnala cateva dintre ele.
Organizatii civice, eu insami in mai multe interviuri si intr-o scrisoare recomandata, pe care v-am trimis-o la 25 ianuarie 2006, va solicitam sa faceti un gest reparatoriu fata de poporul roman care, timp de patruzeci si cinci de ani de comunism, a fost supus unui neintrerupt genocid fizic (predominant in anii 1945-1964: omucideri, executii, anchete sub tortura, deportari, regim de exterminare in inchisori) si unui genocid spiritual (caracteristic anilor 1964-1989: distrugerea constiintei si a demnitatii umane prin inspaimantare). Acesta din urma, desi mai putin palpabil, a fost tot atat de devastator, deoarece a reusit distrugerea fiintei noastre morale. Consecintele acestui genocid se resimt din plin si azi, pentru ca s-au transmis prin mentalitati de la o generatie la alta. Acesta e unul din principalele motive pentru care Romania, azi, progreseaza atat de lent. In acea scrisoare va solicitam staruitor - continuand sa o fac si acum cu cele mai bune intentii - sa faceti acel gest reparatoriu in calitatea dumneavoastra de sef al statului si in numele statului roman de azi si sa condamnati comunismul ca sistem criminal in ansamblul sau, cerand totodata scuze locuitorilor acestei tari pentru pierderile umane si suferintele indurate timp de patruzeci si cinci de ani. O condamnare morala, globala ar avea consecinte benefice asupra tarii. Ea ar contribui la limpezirea constiintelor si asanarea mentalitatilor, ar ajuta poporul sa iasa din confuzie si sa-si recladeasca responsabilitatea morala; ne-ar ajuta pe toti sa ne vindecam. Iar dumneavoastra v-ar aduce un spor de incredere din partea multor cetateni.
Singurul raspuns la toate aceste solicitari a fost o neadecvata cerere de dovezi - de fapt un pretext tot atat de nepotrivit din partea dumneavoastra. Pentru a condamna comunismul si a cere scuze, nu aveti nevoie de demersuri prealabile de natura judiciara cu probe sau de natura stiintifica. Aceasta ar fi treaba unor institutii specializate. Aveti nevoie sa pronuntati doar trei fraze, asa cum au facut si alti sefi de state si cum, recent, o sugereaza si Consiliul Europei. Totusi, in scrisoare va recomandam, spre documentare, Memorialul de la Sighet, plin ochi de dovezi; Memorialul Durerii, documentar TV; Revista Culturala Memoria cu nesfarsita lista a celor rapusi de regimul comunist. Eu insami v-am enumerat vreo zece nume, dintre care va reamintesc doar doua pentru a ilustra dimensiunea raului comis: Gheorghe Bratianu, deschizator de drum in istoriografia noastra, mort la Sighet; Monseniorul Vladimir Ghika - viata de sfant, propus pentru beatificare de Papa Ioan Paul al II-lea -, mort la Jilava. Aceste doua cazuri, in sine, ar justifica condamnarea comunismului. Dar tot ce s-a petrecut in Romania in ultimele saptamani, chiar zile, mi-a permis sa-mi formez unele judecati asupra politicilor dumneavoastra mai recente si sa-mi explic altele mai vechi, care dobandesc o explicatie in lumina celor de acum. Cine s-ar putea teme - ma intreb - de aflarea adevarului despre ororile Securitatii? Raspuns: evident, fosta nomenclatura si conducerea mai varstnica a SRI, formata in vechea scoala a Securitatii si colaboratorii ei. Din aceasta zona fac parte oameni ca Radu Timofte, Ioan Talpes, Ristea Priboi, Ion Stan si multii altii. Fostii securisti sunt inca destul de puternici pentru a va impiedica sa faceti acel simplu gest de condamnare globala a regimului comunist. Tergiversarile dumneavoastra, sub pretextele pe care le-am mentionat, nu pot avea o alta explicatie. De altfel, SRI e singura institutie careia nu i-ati facut niciodata vreo mustrare. Dimpotriva.
In schimb - si cu aceasta trec la al doilea subiect - de catva timp observ ca orice nemultumiri aveti, izvorate din dorinte irealizabile la ora actuala - alegeri anticipate, alt premier, fuziuni nefiresti de partide -, dumneavoastra puneti invariabil vina pe liberali. Chiar si pentru problema recent iscata in CNSAS - de care nu pareti a fi tocmai strain - tot pe liberali ii incriminati. Bunaoara, pana si lozincile antiprezidentiale care se auzeau in fata sediului CNSAS, in optica dumneavoastra, au fost scandate tot de... "liberali": tinerii PNTCD, Ana Blandiana, Lucia Hossu Longin, Ticu Dumitrescu, muncitori, Mircea Toma, Mircea Dinescu etc., etc. Totusi, in calitatea dumneavoastra incontestabila de mediator (desi uneori am sentimentul ca mediati conflicte pe care tot dumneavoastra le provocati), va sta in putinta sa puneti capat conflictului survenit la CNSAS: primindu-l in audienta pe domnul Constantin Ticu Dumitrescu; solicitand PD respectarea intelegerii initiale cu PNL si retragerea d-lui Turianu, cerand totodata d-lui Radu Timofte predarea cartotecilor, daca doriti cu adevarat ca CNSAS sa functioneze.
O natiune nu se poate construi pe ascunderea adevarului si tainuirea trecutului apropiat. Riscul e sa-si piarda orientarea in spatiul existential si spiritual in care se misca, sustragandu-i-se elementele necesare autoapararii.
In speranta ca veti permite Romaniei sa evolueze spre adevar si dreptate.
Cluj, 31 martie 2006