De același autor
Cursa pentru echiparea armatei române cu avioane multirol a ajuns în semifinale, după ce Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) a optat pentru „vulturul de luptă“ american F16.
Decizia, amânată de vreo trei ani, a venit pe neaşteptate. Deşi se ştia că avioanele din dotarea armatei române, MIG 21 Lancer, erau la limita de casare, competitorii nu se aşteptau la o decizie atât de rapidă, dată fiind situaţia fragilă a finanţelor ţării. Practic, bugetul Apărării din acest an nu lasă loc pentru o achiziţie de anvergură. Poate că şi acesta ar fi trebuit să fie un semnal. Cu simţurile amorţite de iluzia că România nu va avea bani pentru avioane de luptă, competitorii au pierdut din vedere posibilitatea vreunui aranjament care să acompanieze amplasarea scutului antirachetă pe teritoriul ţării.
Preliminariile din 2008, an în care autorităţile de la Bucureşti nu vedeau vreo problemă financiară în viitorul imediat, indicau negocieri avansate cu Statele Unite, pentru achiziţia unui lot complet de 48 de avioane noi F16, susţinute de preşedintele Traian Băsescu, în paralel cu o posibilă opţiune europeană, întrezărită de fostul premier Călin Popescu Tăriceanu.
Actuala conjunctură nefastă economică justifică în parte ideea unui aranjament mai ieftin, de preluare a unui lot de 24 de avioane vechi, la costuri mai mici. Aparent, toată factura F16 va fi de 1,3 miliarde de dolari şi include, potrivit estimărilor Ministerului român al Apărării, costurile de modernizare a aparatelor, de logistică, de pregătire a piloţilor şi mentenanţă pentru următorii trei-cinci ani. Criticii acestei alegeri susţin că, în practică, România va cheltui mult mai mult pentru folosirea unor avioane vechi decât dacă şi-ar cumpăra acum aparate noi. În plus, ei susţin că o oră de zbor cu F16 este mai scumpă cu 1.000 de dolari decât una cu rivalul Gripen.
Matricea evaluării
Decizia CSAT a fost luată după o analiză profundă a tuturor ofertelor şi ţine cont de un amplu set de criterii complexe, spune Iulian Fota, consilier prezidenţial şi membru al CSAT. „Criteriile sunt dispuse ca într-o matrice complexă, în care nu contează doar chestiuni economice sau politice, ci multe altele, inclusiv aspecte legate de performanţele aparatelor. Va fi oricum o decizie democratică, a parlamentului, însă CSAT a analizat atent toate opţiunile într-o balanţă corectă“, a adăugat Fota.
„Este o soluţie de avarie, în mod normal ar fi trebuit să cumpărăm avioane noi, dar am amânat o decizie în 2008, când aveam bani. Preţul este însă foarte rezonabil, deoarece un asemenea contract pentru avioane noi costă mult mai mult“, spune analistul politic George Vişan.
Contraatac economic
Afacerea F16 nu este însă finalizată, pentru asta este nevoie de girul parlamentului, căruia îi va aparţine decizia finală. În acest context, competitorii contraatacă. Pe masa de lucru a CSAT se mai aflau două oferte europene, una din partea suedezilor, pentru avionul de luptă Gripen NG, şi alta din partea consorţiului Eurofighter, pentru Typhoon. Reprezentanţii giganţilor europeni au criticat decizia CSAT, căreia îi găsesc două puncte nevralgice: lipsa unei oferte de offset, aranjament de afaceri complex care compensează cheltuielile de înarmare prin investiţii directe şi prin contracte de export, şi absenţa transparenţei.
Chestiunea offsetului este un argument puternic, mai ales în plină criză economică. Atât Eurofighter, cât şi suedezii de la Gripen susţin că ar fi oferit României pachete de offset mai atractive. „În situaţia economică dificilă în care se află România, pentru o sumă similară celei pe care România intenţionează să o cheltuiască pe 24 de avioane F 16 uzate, Eurofighter ar fi putut oferi un pachet financiar cuprinzător, asigurând astfel locuri de muncă pe termen lung pentru sute de tehnicieni şi specialişti“, arată un comunicat de presă al Eurofighter. Oficialii de la Gripen plusează şi oferă nu doar offset 100% acoperitor, ci şi un program de susţinere prin împrumuturi ieftine a achiziţiei de către români, la care se adaugă flexibilizarea plăţilor în aşa fel încât să nu stânjenească deficitul fiscal al României. Detaliile negocierilor cu americanii nu sunt cunoscute.
Puncte nevralgice
În ciuda enervării oficiale, există nişte impedimente interesante în calea parafării unor dealuri cu grupurile europene. Eurofighter pare mai degrabă un companion de luptă alături de Gripen în bătălia de la Bucureşti pentru contractul de avioane, deoarece a făcut afaceri cu unul dintre membrii actuali ai CSAT. O firmă în care era partener actualul ministru de Finanţe, Sebastian Vlădescu, a fost consultant pentru Alenia/Finmeccanica, parte din grupul Eurofighter, alături de EADS şi BAE Systems, pe când italienii dădeau târcoale fabricii de avioane de la Craiova. Era de prevăzut de către ambele tabere că alegerea Eurofighter era spinoasă, deoarece putea degenera într-un scandal mediatic de proporţii. Aparent singurul competitor european cu şanse reale în decizia de la Bucureşti părea a fi Gripen. Imaginea suedeză are şi ea problemele ei, provocate de cel mai mare negustor european de armament, BAE Systems, acţionar semnificativ al Gripen.
Departamentul American de Justiţie, care a investigat afacerile BAS System, a ajuns la concluzia că firma britanică a făcut plăţi suspecte în conexiune cu contractele semnate cu guvernele din Cehia, Ungaria şi Tanzania pentru leasingul sau cumpărarea avioanelor Gripen. BAE Systems a îngropat securea războiului, acceptând să plătească o amendă de 400 milioane de dolari. În Cehia s-a declanşat o investigaţie în primele săptămâni din martie 2010. La finalul săptămânii trecute, BAE Systems, cel mai mare acţionar al Gripen, a anunţat că intenţionează să se retragă din afacerea Gripen. Iniţial urmează să-şi vândă jumătate din pachetul de acţiuni către grupul suedez Investor, urmând să scoată la vânzare restul de 10,25% din acţiuni în viitorul apropiat. De altfel, grupul Investor asigură forţa offsetului suedez, prin influenţa pe care o are în mari companii financiare, industriale şi de telecomunicaţii de calibrul Electrolux, Ericsson, Skandinaviska Enskilda Banken, Atlas Copco sau Husqvarna. În Ungaria, offsetul suedez a dat satisfacţie, a adus investiţii directe şi a creat locuri de muncă.
Offsetul, un joc de butoane
Se ştie că guvernul SUA, cel cu care negociază România, nu are mecanisme de offset, însă o analiză atentă a afacerii în care Polonia a cumpărat 24 de avioane noi F16 de la Lockheed Martin arată contrariul. Polonia a primit o ofertă de offset care includea vreo 40 de posibile afaceri, ceea ce aproape că i-a derutat pe polonezi, care aveau o legislaţie rigidă a offsetului, dar nu aveau strategii cu priorităţi clare de dezvoltare.
Analiştii economici nu consideră însă miza offsetului ca fiind hotărâtoare într-un deal românesc de armament, din cauza experienţelor nesatisfăcătoare din trecut.
„Nu am încredere în genul ăsta de compensare economică artificială, cum este de fapt un offset pentru armament. În esenţă, un contract de offset este făcut din degetele celor care stau la butoane, ei le numără, ei le evaluează impactul, ceea ce dă o notă de subiectivism şi de imprecizie“, spune Sorin Ioniţă, directorul Societăţii Academice Române (SAR). Investiţiile trebuie să vină natural, din necesitate şi pentru că este o piaţă viabilă acolo, adaugă Ioniţă. „O investiţie de succes se face natural, nu în schimbul unor avioane“, spune Ioniţă.
Totuşi, şeful SAR vede un plasament politic pe termen lung în dealul cu americanii, deoarece este o şansă unică de a putea cumpăra, peste ani, într-a treia etapă, 24 de aparate F35, de ultimă generaţie. Deocamdată, ţările care au pus ochii de F35 au scos şi banii pentru susţinerea proiectului. Canadienii, de pildă, care au susţinut cu o investiţie de 160 de milioane de dolari programul comun americano-britanic de construcţie, de către Lockheed Martin, a avioanelor Joint Strike Fighter (JSF), cunoscute sub numele scurt de F-35 Lightning. E limpede că România nu va avea bani pentru a intra, în mod natural, într-un asemenea program.
În esenţă însă, „vânzarea avioanelor de luptă este un act politic“, spunea recent şeful Dassault, producătorul supersonicului Rafale, absent în bătălia de la Bucureşti deoarece mizează pe un contract acoperitor cu Brazilia. //
