Alianta pe patul de moarte

Alianta a intrat in metastaza si doar Ra­portul din primavara ii mai prelungeste agonia. Nu e nevoie sa fii analist politic, ci doar sa deschizi din cand in cand ziarul si sa urmaresti la televizor expresiile pro­tagonistilor ca sa-ti dai seama ca PNL si PD nu mai au in comun decat un protocol de care nu stiu cum sa se des­cotoroseasca. Cele doua partide au trecut de faza boicotului reciproc, a in­­ghiontelilor pe sub masa, a schimbului acid de replici si a politelor platite la ada­pos­tul votului secret. De data aceasta este cu mult mai mult decat cele cateva vo­turi liberale de la caderea ordonantei DNA, de acuzele de tradare, de racolari de primari sau parlamentari, de "Caline, ai uitat ce-am stabilit?" sau "mafia e la masa guvernului". Acum e vorba de agende complet diferite, de disputa in­tre doua mesaje importante: cel al lup­tei anticoruptie, adjudecat de Traian Ba­ses­cu, si cel al reformei morale, descoperit re­cent de PNL, dar fructificat la maximum in timp record. De securism versus coruptie. Totul asezonat cu stravechiul populism al ma­ririi pensiilor.

Presedintele si consilierii sai si-au fa­cut calcule gresite minimalizand atat im­portanta subiectului pentru partea ac­tiva si implicata a societatii civile, cat si contextul nefavorabil in care au ca­zut ezitarile pe tema condamnarii co­munismului si lucratura urata de la CNSAS. Demersul neinspirat al celor sase legi ale sigurantei nationale a fost spe­culat rapid de PNL si PSD, care au lan­sat o campanie pe tema dependentei pre­se­dintelui de serviciile secrete. Semnele de intrebare fata de faptul ca Timofte si altii ca el nu numai ca troneaza in con­ti­nua­re in fruntea serviciilor, dar sunt si pusi sa elaboreze legile sigurantei au ca­patat cu totul alte intelesuri. Mai nou, sus­piciunea ca Traian Basescu se afla in spatele numirii lui Corneliu Turianu la CNSAS si faptul ca cere dovezi con­ta­bile pentru condamnarea crimelor co­mu­nis­mu­lui au dat apa la moara tuturor celor care oricum aveau indoieli in aceasta ches­tiune. Liberalii au preluat din mers tema deconspirarii Securitatii si, prin ex­tensie, reforma morala cu lustratie cu tot, folosind-o ca arma eficienta in razboiul din­tre palate.

PD a jucat prost. Cotrocenii, si mai si. Iar a incerca sa dregi busuiocul insistand ca Alianta si Coalitia sa-si asume ras­pun­derea pe legea lustratiei doar ca sa de­monstrezi ca nu esti dependent de Se­cu­ritate, ca nu ai nimic de ascuns, asa cum de fapt crede toata lumea, si sa pui in propria farfurie firimituri de moralitate este un gest pripit. Si necredibil, pentru ca e prea evident ca face parte dintr-o stra­te­gie de imagine. Degeaba se jura Emil Boc ca nu urmareste caderea guvernului, in contextul in care o motiune de cenzura pe tema asta e la fel de sigura ca ziua de mai­ne. La fel si tainele votului secret. Nu de­geaba prin culise se vorbeste tot mai in­sistent de retragerea ministrilor PD din guvern pentru a forta anticipatele. Sau pen­tru a arunca PNL in bratele primitoare ale PSD.

Pentru prima oara de la alegeri, PD si Traian Basescu sunt prinsi pe picior gre­sit, cel putin deocamdata toata lumea pare a fi uitat de coruptie si tot pentru pri­ma oara PNL puncteaza. Acesta este si mo­tivul pentru care a capatat brusc curaj chiar si premierul Tariceanu. Filialele au dat primele semnalul de divort. La Bihor li­beralii au rupt oficial protocolul. La Alba si Brasov acesta a devenit un biet petec de hartie, iar PNL Mures spune ca, daca PD "nu va inceta practica racolarilor agre­si­ve", adio Alianta. La Prahova s-a tras cu ar­tileria grea, Crin Antonescu si Ludovic Orban au vorbit raspicat despre alegeri an­ticipate in iunie, "de unii singuri". Au fost aplaudati la scena deschisa. Tot mai apasat si agresiv liberalii acuza fesenismul PD-ului. Coroborat cu securismul, fe­se­nis­mul pare a se contura in noua linie de atac liberala. Cert este ca in unele filiale lu­crurile nu mai pot fi tinute sub control, a spus-o chiar Eugen Nicolaescu, iar pre­siu­nea ruperii protocolului vine de data aceasta de jos in sus. Acolo lucrurile sunt mult mai clare si se discuta cu pistoalele pe masa. Liberalii au convingerea ca eli­be­rarea din trena PD le va da mai multa libertate de atac, ceea ce le va aduce pro­cente in sondaje. Pedistii sunt siguri ca nu vor pierde capitalul electoral deja achi­zi­tionat, mizand in continuare pe omul orchestra Traian Basescu. Asa se face ca acum la Bucuresti se fac analize, bilanturi si se cauta argumente pentru ruperea pro­to­colului, problema fiind doar cine o face pri­mul.

Din incrancenarea bataliei pe Se­cu­ri­ta­te si lustratie, aparent fara mare priza la electoratul pesedist satisit de matusa Ta­mara si ravnit in special de PD, a ie­sit la iveala populismul. Asa se face ca acum PNL si PD isi disputa rectificarea bu­getara, adica cele 45 de mii de miliarde care ar trebui sa mearga la pensionari, la sa­lariile restante ale profesorilor, in scoli si camine studentesti, in infrastructura. Nici n-a apucat Tariceanu sa anunte ca si-a adus aminte de pensionari, ca imediat a sarit Boc sa precizeze cum vrea PD sa fie impartiti banii. Intentia democratilor de a muta dezbaterea din zona scandalului CNSAS este prea stravezie si de aceea s-ar putea sa nu aiba succes. Mai ales ca PNL nu are nici un interes sa o abandoneze, iar rectificarea bugetara se fa­cea si fara somatiile democratilor.

Acest ultim episod, disputa pe mesajul populist, nu face decat sa arate ca relatiile din Alianta sunt definitiv compromise. Aproa­pe ca nu e subiect care sa nu faca obiectul unor divergente din ce mai aprinse. Declaratiile, ca si gesturile, se radicalizeaza. La asa-zisa masa a ne­gocierilor din Alianta umorile nu pot fi stapanite, iar de mediat nu e nimeni dis­pus. Cu fiecare scandal in plus se mai scrie o pagina din cronica unui deces imi­nent. Noroc ca pana la Raport nu mai e mult!