De același autor
Agenţia Naţională de Integritate a decedat prin grija Curţii Constituţionale.
Cum, n-aţi auzit nimic zilele astea? Ceva ca un suspin cosmic, sosit la un moment dat, pe seară? Nu? N-aţi fost atenţi, desigur. Vă uitaţi la mugurii copacilor care începeau să crape şi să dea flori şi frunze noi sau eraţi atenţi la ştirile despre norul vulcanic din Islanda sau urmăreaţi noua crimă pasională dezvăluită de OTV. Nici meteorologii n-au fost pe fază şi au confundat suspinul cu o pală de vânt. Mulţi, aşadar, au ratat momentul când clasa politică românească a răsuflat uşurată la unison. De ce? Fiindcă a aflat că ANI a decedat prin grija Curţii Constituţionale: „Fie-i ţărâna grea!“, „Ducă-se la coş!“.
Uşuraţi s-au simţit mai toţi, începând cu cei de la putere, care au declarat vitejeşte că vor lua măsuri şi vor reface Legea ANI. Dar tot aşa au declarat de atâtea ori că vor modifica prevederea prin care procesele penale pot fi stopate cu anii prin excepţii de neconstituţionalitate şi n-au făcut-o. Nu le trebuia mai mult decât o ordonanţă de urgenţă sau un vot într-un parlament unde au majoritate. Dar ce, ei n-au averi pe care nu le convine să le declare?
Uşuraţi au fost toţi ceilalţi, chiar dacă au adus critici ipocrite deciziei Curţii. Au promis sprijinul, precum Ponta, căci cât costă o asemenea promisiune? S-au arătat îngrijoraţi de eventualele retorsiuni ale Comisiei Europene, dar nu vă închipuiţi că nu dorm noaptea de grija UE! Au răsuflat uşuraţi sute şi mii de inşi – parlamentari, secretari de stat, primari, directori şi şefi, rectori şi consilieri – oameni grei, cu funcţii de răspundere, printre care şi poetul-moşier Mircea Dinescu, şi actorul-liberal Mircea Diaconu, cercetaţi de ANI pentru conflict de interese.
Cum să îndure ei toţi atâta amar de vreme această supremă umilinţă – să-şi publice averile şi sursele de venit? Asta înseamnă să se chinuie ceas-de-ceas şi minut-de-minut cu dilema existenţială: să le publice exact cum sunt, dar atunci se vor pune întrebări de unde provin şi de ce sunt atât de mari. Sau să omită unele lucruri, să pună virgula în alt loc la cifre, de pildă, dar atunci vine ANI şi îi cercetează. Iar acum, juzii supremi, torturaţi şi ei de aceeaşi dilemă existenţială, i-au salvat de insomnie.
Te-ai fi aşteptat totuşi ca, atunci când CCR, unde şapte din nouă judecători sunt anchetaţi de ANI, se protejează în modul cel mai abuziv, desfiinţând legea prin care aceasta funcţionează, să stârnească un răcnet de indignare în presă şi la televiziuni. Ce s-a auzit însă aducea, prin intensitate şi vehemenţă, a şoaptă de amor. Discuţiile erau – cunoaşteţi genul – „imparţial-echilibrate“: „desigur, se spunea, anumite prevederi din legea ANI sunt necesare în lupta împotriva corupţiei, dar şi ANI asta a funcţionat, din păcate, adesea părtinitor, anchetându-i mai ales pe cei din opoziţie!“. Nu-i cred însă chiar atât de nerozi pe realizatori şi jurnalişti – de la Răzvan Dumitrescu până la şeful lui Emil Hurezeanu –, încât să nu ştie că, oricât de părtinitor ar fi funcţionat (dacă aşa a fost) Agenţia de Integritate, în chestie era nu modul de funcţionare, ci prevederile legii care o instituise.
Dar misiunea lor era simplă: ei trebuia să discrediteze Agenţia de Integritate, în speranţa că mulţi proşti îi vor crede şi că alţii, care nu sunt proşti, vor ajunge prea dezgustaţi şi descurajaţi ca să mai strige. De fapt, la auzul marii veşti chiar şi jurnaliştii respectivi au suspinat, adăugând în corul uşuraţilor o a patra voce, că doar nu degeaba se cheamă ei „a patra putere în stat“!
Ei bine, le spunem tuturor să nu conteze nici pe prostia, nici pe descurajarea noastră. Chiar aşa răguşiţi cum am ajuns, noi vom striga în continuare, până ce va veni ziua când ei vor suspina din nou în cor, însă nu uşuraţi de grija marii dileme. //
Cuvinte cheie: ANI, Curtea Constitutionala, neconstitutionalitate, Victor Ponta, Mircea Dinescu.
