De același autor
Azi, ca şi ieri, anticomunismul civic rămâne unul necesar.
În zilele acestea, Academia Civică aniversează, deja, 20 de ani de la înfiinţarea Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet. Dincolo de reuşita impresionantă a acestui proiect, reuşită pe care revista 22 a subliniat-o în nenumărate rânduri, acesta poate fi şi momentul unui bilanţ al anticomunismului românesc.
O impresie rapidă, poate prea rapidă, ne spune că acesta a eşuat şi încă pe mai toate fronturile. De la cel politic la cel cultural, trecând prin dimensiunea educativă şi cea judiciară, tabloul general nu ne dă prea multe semne încurajatoare. Unii pot spune că alte ţări stau şi mai rău, dar cred că acesta este ultimul argument care trebuie adus pentru a nuanţa ideea eşecului. Cred chiar că poate fi nu numai nuanţată, ci chiar contrazisă, dacă plecăm de la înţelegerea dualităţii fenomenului anticomunist.
Din 1990 putem observa două dimensiuni ale anticomunismului, una civică, explicit „antipolitică“, exprimată în Piaţa Universităţii, şi una partizană, a celor trei partide istorice. Deşi se vor uni în Convenţia Democratică, cele două dimensiuni au fiecare drumul ei. Alianţa Civică s-a delimitat până şi de PAC, partidul care se născuse din Alianţă, apoi a părăsit CDR când formaţiunile politice componente erau la putere. Memorialul de la Sighet, iniţiat de lidera mişcării civice din anii 1990, Ana Blandiana, este o reuşită tocmai pentru că pleacă de la constatarea eşecului coabitării anticomunismului civic cu cel politic. Primul are în mod fundamental un scop educativ, inclusiv moral. Celălalt instrumentalizează discursul despre trecut pentru a câştiga respectabilitate şi voturi.
De mai multe ori a fost declarat decesul anticomunismului. Mai ales criticii acestuia au avut grijă să nu facă distincţia între cele două anticomunisme, pentru că cel civic e mult mai greu de atacat. Astfel, în 2000, mulţi i-au anunţat dispariţia, prin asta dorind să şi contribuie la ea. Moartea CDR şi ieşirea PNŢCD din parlament au marcat sfârşitul anticomunismului politic reprezentat şi legitimat de foştii deţinuţi politici. Dar la alegerile imediat următoare retorica Alianţei D.A. se inspira copios din cea a CDR, chiar dacă anticomunismul era mai mult implicit. De ce opoziţia de atunci a simţit nevoia reînvierii unui clivaj politic care părea depăşit? De ce această temă revine ciclic în dezbaterea politică? Răspunsul este simplu: pentru că niciun alt producător de identitate şi de legitimitate nu s-a impus încă. Şi chiar dacă se va impune, utilizarea politică a trecutului comunist va rămâne o resursă simbolică. Ceea ce nu se poate vedea în sondaje se poate deduce din atitudinea oamenilor politici care încearcă să exploateze unul dintre foarte puţinele elemente de mobilizare colectivă din societatea românească. Anticomunismul politic este deci inevitabil. Iar importanţa lui este cu atât mai mare, cu cât toată istoria României după 22 decembrie 1989, plecând de la continuitatea elitelor şi cea de la nivelul instituţiilor statului, face ca orice discurs despre prezent să devină şi un discurs despre trecutul totalitar.
Pe de altă parte, anticomunismul civic este departe de a fi un simplu discurs abstract, el răspunde unei nevoi sociale. O parte a societăţii româneşti nu vrea să se elibereze de trecut prin uitare, ci prin memorie. Întrebarea nu este dacă această parte a societăţii este majoritară sau nu, ci dacă acest reflex al ei serveşte întreaga comunitate politică. O „comunitate“ care cu greu poate fi numită aşa, o comunitate în criză de identitate. Anticomunismul civic, în măsura în care se situează dincolo de partizanatul politic, poate răspunde acestei crize, care este şi o criză de legitimitate a sistemului nostru politic şi statal. Şi nu există mod mai bun de a face acceptabil acest sistem formal democratic decât arătând cum era cel care i-a precedat.
Ca orice realitate socială, anticomunismul civic este multiform, are maximalismul şi excesele sale, e marcat atât de încercările de utilizare politică, cât şi de conflicte personale. Dar dincolo de toate acestea, pentru mai mult de 20 de ani a fost cea mai consecventă formă de afirmare şi susţinere a valorilor democratice şi europene. În acest fel a compensat în parte ceea ce partidele şi statul ar fi trebuit să facă. Azi, ca şi ieri, anticomunismul civic rămâne unul necesar.
Memorialul Sighet a fost o iniţiativă în vremuri în care politica uitării era consecvent aplicată la toate nivelurile statului român. Cu siguranţă ar trebui să ne amintim şi de această perioadă atunci când analizăm evenimente mai recente, cum a fost condamnarea oficială a regimului comunist, dar acesta este un subiect în sine. Deşi atitudinea statului a evoluat, rezistenţa faţă de gesturi normale, din care făcea parte şi înfiinţarea unui muzeu al comunismului, se dovedeşte feroce, aşa cum am văzut şi din recenta respingere a unui proiect de lege la Camera Deputaţilor. Pare şi acum necesară o iniţiativă civică care să compenseze inerţia statului. Un prim pas poate a fost făcut chiar săptămâna trecută de Ziua Europei, când aceeaşi instituţie condusă de Ana Blandiana şi Romulus Rusan a deschis un spaţiu expoziţional în str. Jean Louis Calderon nr. 66. Reuşita acestui proiect ne va spune ceva important despre forţa de mobilizare actuală a anticomunismului civic. //
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2019/07/Ursula von der Leyen.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/02/Trump si zelenski.jfif)
Comentarii 10
Bogdan Tudor - 07-17-2013
Scuza-ma te rog , dar cum de vezi legionarism printre atatia securisti care inca proclama binefacerile socialismului ceasusit ? De fapt, nu cumva nu mai este vorba nici macar de socialism ci de o fratie a legiunilor soldateilor comunistilor, adica securistii, bratul armat al partidului contra poporului care iata s-au trezit dupa imediat revolutie si au hotarat sa isi asume "responsabilitatea" puterii. Deci unde sunt legionarii " my friend" ???
RăspundeKOBA 333 se întoarce (2)! - 05-16-2013
Altceva mai ştiţi? De acord cu "Cititorul cel Cumplit"! Felicitări, Domnule!
RăspundeCititorul cel Cumplit - 05-16-2013
Spiritul si Atitudinea CIVICa in Romania de Azi este o frumoasa iluzie, o fantasma, o notiune abstracta, la care daca mai adaugam binevoitori si "AntiComunismul" "Civic" suna superb-aiurisant. Dar amagelile tin romanilor de cald, ei visind la alte "anti"uri, neiesiti inca nici macar cu un picior din ToTalirismul Comunist transformat DOAR la "chip" si "blana", si Ramas Absolut Despotic Modern si Original, cu intregul sau Aparat de Stat la Putere si la Conducere...Cine crede ca e "mort si ingropat" se-nsala Amarnic ( il vom intreba : i-a vazut cumva cineva "cadavrul" si-i stie "mormintul" ???).....CIVIC sau "civic".... cuvint simetric inexistent in Romania... cit despre "cel CIVIC" devine povestea si mai misterioasa decit capcanele pe care istoria le tot intinde pe peste tot, HARNICA...Ne tot intrebam, Comunismul este Oare, o capcana intinsa CUI si de CATRE CINE ? ? ? ... CIVIC este tocmai un cuvint care l-ar amuza pe faimosul poet cenzor- mascat cunoscator cerber Serban Foarta....CIVIC se poate citi la fel si de la Dreapta , si de la Stinga.....si pe care NIMENI nu-l cunoaste, sau se PRE-face, in orice caz Civismul inca NU exista in Romania.......Dar autorul de pe aici ne vorbeste despre Necesitati(le) CIVIC(e)..... Constiinta Civic(a) NEexistind se face "teoretic" apel la AntiComunismul CIVIC, ca salvare a aparentelor.... PARE NOSTIM ! .. DAR NU E ! .....ESTE in schimb, formidabil de CIVIC !
Răspundewaszlaw - 05-16-2013
tara asta nu are nevoie de anticomunism ci de antilegionarism... comunismul e mort si ingropat, spiritul legionar insa curge prin prea multe vene dar na, e si anti comunismul o forma de frustrare, un fel de vanatoare de vrajitoare
RăspundeCititorul cel Cumplit - 05-15-2013
COLABORAREA CU EXISTENTA ESTE UN LUCRU EXCEPTIONAL EXTRAVAGANT ........SENSUL : Adevar si AntiAdevar, Adevarul Necesar !....Eufemism sau Pleonasm ? ...PUR SI SIMPLU, NECESITATATEA ADEVARULUI PUR SI SIMPLU, Firesc, Natural, Esential, "Obligatoriu".... Nu exista Adevar si ANTI-Adevar, asa Cum exista Comunism si Comunisme, exact cum NU Exista Procesul Comunismului si Comunismelor, Ideologiei Comuniste Crima imptriva Umanitatii…….Memorialul de la Sighet este un "lucru" exceptional, o exceptie, dar AZI, dupa 23 de ani, mult prea putin, pentru ceea ce A insemnat si inseamna, Genocidul Ideologiei Comuniste, Exterminarea Valorilor, Memoriei si Vietii pe care Ideologia Comunista a programat-o, a produs-o, a executat-o si continua si azi prin Diversiune permanenta si Eludarea Adevarurilor …Unde sint, in spatiul romanesc, vizibili, cunoscuti, repusi in drepturi si scoasa in Evidenta Adevarata Valoare a disidentilor, a eroilor, a victimelor romani care au Luptat CONTRA Comunismului pentru Adevar si Libertate ? UNDE SINT Marii Disidenti ? Unde este PAUL GOMA ? ( EL fiind Exemplul cel mai Strigator la Cer a ceea ce poate insemna, ceea ce este in realitate, ASA ZISUL AntiComunism autohton, de 23 de ani).....Ceea ce se uita cu o usurinta Diabolica, este ca dupa 1990 asa zisele "partide istorice" nu erau si nu au fost decit niste simple Diversiuni si Fantome, infiltrate si dirijat-manipulate din umbra de fosti "banditi" Comunisti-Securisti, tocmai pentru a imbirliga si distruge machiavelic si mai "criminal", pur si simplu, Adevarul, tocmai pentru instaurarea TERORII Democratiei ORIGINALE…..Memoria si Adevarurile se Dilueaza, se uita, se ingroapa, se amesteca, se trunchiaza, creindu-se permanent un amalgam Atroce Minicinos si Deformator Dictatorial…Cuvint-termenul de "AntiComunism" a devenit un prilej de bataie de joc, de bascalie, de False analize si de Acuze Oribile …..AntiFascismul e Bun, AntiComunismul e Rau…Cine manipuleaza aceste concepte, inducind in mintea si constiinta colectiva ( cea romaneasca, adusa dupa 45+23 de TEROARE Comunista si PostComunista, intr-o stare mai mult decit deplorabil-cvasi-inexistenta) intelesul Sensurilor Reale Concrete Istorice ale ADEVARULUI……iar FAPTELE Concrete ale Atitudinii Civice ( si "politice") sint atit de SUBLIME incit LIPSESC CU DESAVIRSIRE...Oare ce Aniversare am mai putea Sarbatori in aceste Conditii ? A inexistentei unui AntiComunism real, concret, viu, eficient ; A inexistentei Mobilizari pentru Stabilirea ADEVARULUI pur si Simplu ; A inexistentului Proces al Ideologiei Criminale Comuniste si Crimelor Comunismului !
RăspundeU R A N U S - 05-15-2013
Asa cum spuneam intr-un articol mai vechi (" CAPITALISMUL AMERICAN versus SOCIALISMUL (est) EUROPEAN"), personal, gasesc ca toate sistemele au la baza o cat de cata concurenta si un minim capital, deci un capitalism natural, mult mai important decat denumirea este aspectul de fond al societatii si anume daca este o societate umanista sau bazata pe extractie(praduiala, executata de cei din varf, precum in Romania), echitatea generala si accesul la oportunitati fiind mult mai de dorit , decat formarea unui grup de miliardari versus sute de milioane de pauperi ( ca in India, de exemplu), asa cum se noteaza in Monarhiile nord europene si Benelux (si chiar in Finlanda si Germania, ca sa ne limitam doar la Europa), unde relatiile de productie sunt capitaliste, insa relatiile sociale(inclusiv guvern-cetatean) sunt foarte socialiste (de fapt utopic socialiste pentru fostele si actualele tari socialiste sau comuniste, unde "existau" doar in teorie), in sfarsit (asa cum spuneam in articol) , ma lasa rece denumirea sistemului, daca insa cetateanul de rand are o casa cu toate facilitatile moderne, in garaj o masina (chiar de mic litraj), frigiderul plin tot timpul, un loc de munca sanatos si stabil si -in consecinta- un cont bancar care insufla siguranta.Iar Romania, gratie naturii si pozitiei geografice, are sansele sa devina un model de prosperitate si justitie sociala, insa trebuie doar exercitarea unei vointe politice si populare, la stadardele deja amintite de zeci de ori.
RăspundeTITUS B - 05-15-2013
Intr-adevar ! Din compaterea comunismului multi au facut o afacere banoasa, usoara si fara riscuri. Si culmea ! In Romania nu a existat COMUNISM ! Aceasta doctrina utipoca nu s-a implementat in tara mea. In ROMANIA a exista o dictatura unipersoana – din ce in ce mai dura – sau doupersoanala, mai bine zis, una de familie ................ Cel mai tare anticomunist este Vladimir Tismaneanu. Emigrand in USA, dupa ce a trait imbesugat ca un descendent de prim rang a celor care au adus noua doctrina pe tacncuri si suprasaturat de favoririle ocpantului dar pierdute ulterior, a cautat alte locuri favorabile dar, fiindu-i frica sa nu-l ajunga comunismul din urma si in USA a inceput sa-i invete pe americani ce e ala comunism. Exact in acea perioada in care USA se indrepta hotarata spre comunim. (Asa credea el !? Aiurea !) Si cu sprijinul altui consanquin, pe banii romanilor, a predat cursuri de anticomunism si uite-asa americanii – prin contributia hotaratoare a fostului Tovaras Tismenaneanu – nu au renuntat la capitalism. Doar domniei sale se datoreaza persisetenta capitalismului de consum american. Un fel de comunism invers. Dl. Tismaneanu a obtinut bani frumusi pe aceste avertismente de pericol dezastruos iminient, salvand America sa se imbrace in roshu ! .......................Sa nu vorbim de aberatiile scrise in Raportul Basescu ................ Dar si altii au intuit castigul in probleme stringente : sa luptam impotriva comunismului, minariadelor si libertatea cainilor maidanezi. ................ Trageti tare fratilor ! Dar sa stiti ca in Romnia nu a fost comunism si nici nu va fi niciodata ! Restul totul e posibil !
RăspundeKlopo_Tare - 05-15-2013
Cine a ras teoriile conspirationale privitoare la Romania? Occam, cu briciul!!! "Briciul lui Occam"(in engleza "Occam's razor", se refera la un principiu epistemologic esential, si anume ca este inutil sa cauti explicatii complexe (le vei gasi intr-un sir quasi-infinit), atunci cand exista o explicatie simpla. Atata timp cat interesele inguste si lipsa de viziune a clasei politice explica inapoierea catastrofala a Romaniei, este inutil sa cauti explicatii in Oculta Internationala, teorii conspirationale, etc.; contraexemplul simplu si eficient al Poloniei anuleaza orice explicatii de acest gen.
Răspunderomulus - 05-15-2013
Din pacate noi nu prea ne dam seama ca,in mod ocult,o serie de indivizi au preluat puterea si controlul asupra destinului nostru.Ar fi cazul sa ne trezim la realitate si sa actionam intr-un fel in sensul diminuarii eficientei actiunilor acestora.In caz contrar vom ajunge pana la urma din nou la o dictatura,lucru foarte posibil urmarind cu atentie actiunile celor care conduc in acest moment Tara.
RăspundeKlopo_tare - 05-15-2013
Ehei, reflexele totalitare nu pier rapid, ele sunt intretinute eficient de clasa politica. Nici macar unul dintre actorii politici nu a facut pasi in aceasta directie, cu atat mai putin urmasii demni ai stalinismului rebotezat "democratie originala". Cei care uita istoria sunt condamnati sa o repete. Este chinul sisific al poporului roman, pacalit ciclic de pseudoelitele venite la putere in 1947.
Răspunde