Apocalipsa a trecut, justitia umbla cu capul bandajat

Cinci judecatori calca in Tribunalul Interzis

 Numele lor ne scapa la prima vedere, dar cei cinci au picat testul Internetului. Noul dictionar de biografii neretusate ii descrie sumar, dar eficient: anonimi, suspecti sau declarati incompetenti. Asociatiile de magistrati care au facut apeluri disperate la judecatori sa boicoteze o comisie ilegala i-au lasat reci pe numitii: Gheorghe Diaconu, judecator la Curtea de Apel Pitesti, Nicoleta Camelia Grigorescu, judecator la Curtea de Apel Bucuresti (fost procuror), Mihai Pop Cerceanu de la Tribunalul Maramures, Liviu Herghelegiu, judecator la Curtea de Apel Galati, si Floarea Grosu, fost presedinte al Curtii de Apel Târgu Mures. Miercuri, 17 octombire, in urma unui interviu amical, Consiliul Superior al Magistraturii i-a selectat pe cei cinci, din 15 candidati, sa dea un aviz in dosarele ministrilor in care DNA solicita inceperea urmaririi penale. Noua comisie va avea insa, vorba asociatiilor de magistrati, viata scurta. Prima ocazie de deces va fi la Curtea de Apel Bucuresti. Asociatia Magistratilor a solicitat suspendarea Regulamentului care stabileste procedura de numire a judecatorilor in comisia speciala. Primul termen de judecata este 25 octombrie la Sectia de Contencios Administrativ. Al doilea risc mortal pândeste la Curtea Constitutionala. Legea fundamentala le interzice explicit judecatorilor sa ocupe alte functii publice decât cele de cadru didactic. In concluzie, componenta noii comisii nu ofera garantii ferme de independenta si impartialitate. Apoi, actele si propunerile noii comisii speciale vor putea fi constatate sau chiar anulate ulterior, câta vreme nu doar legitimitatea, ci si legalitatea noii institutii sta sub semnul intrebarii. Practic, ministrii vor avea o dubla imunitate, una valabila pentru prezent, alta pentru viitor. Una oferita de Legea raspunderii ministeriale, care asaza un filtru special in calea procurorilor. Alta oferita de o Ordonanta 95, care a mutat comisia de la Cotroceni la CSM, o aberatie juridica cu efecte catastrofale pe termen lung, gândita parca special in acest fel. Solutia corecta ar fi fost desfiintarea comisiei speciale, modificarea Constitutiei astfel incât ministrii sa poata fi cercetati penal ca oricare alt cetatean, fara protectia unui aviz special de la seful statului sau de la alte comitete si comitii.

Procurorul Tulus scapa de esafodul centurionului Chiuariu

 Daca ar trai in România, Kafka si-ar rescrie Procesul. Intr-o singura luna, un om a fost condamnat la moarte, gratiat si iarasi trimis la esafod. Inspectorii CSM l-au rastignit pe seful sectiei a II de la DNA, Doru Tulus, plenul CSM l-a gasit nevinovat, dar ministrul Justitiei, Tudor Chiuariu, insista sa i se taie capul. Consiliul Superior al Magistraturii a votat joi, 17 octombrie, cu 6 la 1 impotriva cererii de revocare. Cu obiectiile DNA pe masa, plenul CSM a hasurat pagini intregi din cutremuratorul raport al inspectorilor Marin Lita si Constanta Robu, rezultând o dare de seama inofensiva, mai plictisitoare decât un proces-verbal. Presupusele abuzuri si nedreptati comise in achetarea dosarelor cu politicieni de procurorul Tulus au disparut din raport, iar varianta finala retine mici stângacii birocratice, insuficiente pentru a justifica inlaturarea sa din fruntea sectiei a II-a. Ministrului Justitiei i se pare "de neînteles" si anunta ca ii va trimite sefului statului cererea de revocare, desi anuntase ca, daca avizul CSM (pur consultativ) va fi negativ, isi va retrage solicitarea. Surprinde mai putin inconsecventa ministrului Justitiei, cât determinarea sa de a-l elimina pe unul dintre oamenii cheie in lupta anticoruptie din România, cosmarul multor fosti si actuali ministri. Unele ziare au vazut o dovada de mândrie prosteasca in incapatânarea sa de merge mai departe cu cererea de revocare. Prea superficial. Intelesul ascuns al demersului nu este premeditarea. Ministrul Justitiei pare sa aiba deja un plan B: va contesta in justitie dreptul presedintelui de a revoca procurori din functie, pe motiv de neconstitutionalitate. Deja unele ziare au publicat in editia de luni teorii intregi pe aceasta tema semnate de "doctori in drept". In opinia lor, CSM ar trebui sa-i revoce pe magistrati din functii, nu seful statului, speculând o ambiguitate din legea fundamentala. Pe scurt: Chiuariu chiar isi doreste ca Traian Basescu sa-i respinga cererea de revocare pentru a putea face urmatorul pas.

Coruptia mica, atacata de un ministru si mai mic

 Diferenta dintre furtul cu hotarârea de guvern si ciupeala la plic se masoara in cifre. Practic, ambele infractiuni se cheama la fel in Codul Penal. Si atunci: care este legitimitatea unui ministru suspectat de coruptie sa combata spaga de la ghiseu? Cât timp nu este condamnat, poate sa faca orice. Marti, 16 octombrie, Tudor Chiuariu si-a pus straiele de preot anticoruptie, raspândind catre popor invataturile campaniei "Fara spaga". Afurisind cupiditatea functionareasca, Chiuariu a sfintit cotloanele administratiei bântuite de duhuri rele: politie, sanatate, educatie. Când jurnalistii l-au iscodit daca necuratul si-a vârât cumva coada mai sus, prin inaltimile guvernului, la auzul numelor Remes, Pacuraru etc., ministrul Justitiei a acuzat "anchetele la televizor" si "rafuielile politice". Orice campanie anticoruptie seamana cu o slujba in biserica: nu scoate dracul pe loc din om, dar il poate face mai bun. Cu o conditie: preotului sa nu i se vada coada pe sub sutana.

Mani pulite, ultima solutie

 La sfârsitul filmului "Palinca si caltabosii", premierul Calin Popescu Tariceanu nu a gasit de comentat decat ca ar fi: derapaj de la democratie, fascism, linsaj mediatic! In Italia, lungmetrajul cu procurori si politicieni care a rulat in anii ‘90, cu probe scapate in presa si verdicte publice, s-a intitulat "mani pulite". In Italia acelor ani nu s-a plâns nimeni de fascism. Cazurile Remes, Pacuraru si Chiuariu, ultimii trei ministri cercetati de procurorii anticoruptie, indica iesirea din pasivitate a unei institutii obisnuite cu defensiva si cu pozitia echer in fata politicienilor. Procurorii isi iau drept scut opinia publica atunci când celelalte institutii democratice, menite sa echilibreze sistemul, dezerteaza. Când guvernul, parlamentul sau chiar o parte din Justitie joaca la vedere impotriva interesului general, singura solutie ramâne recursul la opinia publica, chemata sa "supravegheze" procesele judiciare. Comparatia cu asesorii populari din anii ‘50 sau cu stalinismul cade. Atunci, sentintele politice se pronuntau fortând un popor intreg la complicitate cu abuzul. Acum, se intâmpla pe dos. Invitata la masa probelor dintr-un dosar, opinia publica are capacitatea de a stopa eventuale abuzuri si interventii politice, deoarece puterea politica stie ca, mai devreme sau mai târziu, va ajunge sa-i ceara votul. Tariceanu a gresit doar o prepozitie: nu e justitie la televizor, ci justitie cu televizorul. Doar asa se mai poate. In România, presiunea opiniei publice a ramas singura arma eficace in lupta cu oligarhia politico-financiara. Or, premierul Tariceanu stie ca filmul difuzat la TVR trezeste reflexe adormite in constiinta publica si o invita la gândire critica. N-ar fi exclusa amplificarea unei operatiuni de tip "mani pulite" si in România, aceasta fiind practic sansa de a face din granita de Est a Uniunii Europene un model anticoruptie pentru tarile din Balcani. Dar, când politicienii schimba legile de la o zi la alta astfel incât procesele se reiau, la nesfârsit, de unde au inceput, se duce de râpa tot modelul. Dosarul "Zambaccian" s-a intors la DNA pentru aviz special, iar Adrian Nastase ocoleste din nou justitia si, cu aceeasi gratie, declara ca abia asteapta sa i se faca dreptate.