Atacuri nemeritate la premier

Este ingrijorator faptul ca actuala guvernare, si in mod deosebit premierul Calin Popescu Tariceanu, constituie de o buna bucata de vreme tinte ale unor nemeritat de aspre atacuri, venite din toate partile:
a) Din interiorul partidului liberal, de unde razbat falsetele d-lui Valeriu Stoica si ale grupului sau, mereu in cautare de noi adepti in ale uneltirilor.
b) Din interiorul Aliantei si al coalitiei.
c) Dinspre opozitie, de unde se aud vocile perfide ale celor care au vlaguit tara in succesivele lor guvernari - de la FSN la PSD - pe baza de minciuna, coruptie si clientelism politic.
d) Mai este o buna parte a societatii civile, o parte a asa-zisilor analisti politici si a mediilor de informare care, in functie de diferitele lor interese ascunse, tin isonul cand unora, cand altora. Multi gazetari au devenit - in conditii de libertate prost inteleasa - mai degraba de-formatori de opinie si demolatori de constiinte. Superficialitatea, reaua-credinta, procesele de intentie, neadevarul sunt la ordinea zilei. Toata aceasta incrancenare devine aproape inexplicabila in conditiile unui guvern incomparabil mai eficient, mai transparent si mai demn de incredere decat tot ce a avut Romania de cincisprezece ani incoace.
e) In final, si o spun cu regret, acuzatii, atacuri vin si dinspre presedintele Traian Basescu, care - desi partener de alianta - il supune pe premier la o permanenta hartuire, al carei substrat real, dincolo de obsedantele alegeri anticipate, nu poate fi decat de a aduce in fruntea viitorului guvern un apropiat al sau, pe d-l Theodor Stolojan. Acesti doi lideri facusera candva parte din aceeasi echipa guvernamentala, avand si in trecutul mai indepartat evolutii politice asemanatoare. Desi nu am nimic impotriva d-lui Stolojan, d-l Tariceanu, recunosc, imi pare a fi un liberal mai rasat prin formarea sa. In rest, pana la proba contrara, sunt convinsa ca se straduieste sa-si desfasoare activitatea in spiritul transparentei (adevarului), al impartialitatii (dreptatii), al binelui Romaniei.
In privinta demisiei si a anticipatelor, este limpede ca ezitarile de ultima ora ale premierului - desigur, nu tocmai laudabile si, in consecinta, obsesiv invocate de presa - nu au servit decat ca pretext celor ce urmaresc cu totul alte jocuri. Observ ca in comentariile televizate nimeni nu mai vrea sa-si aduca aminte ca pana in luna iulie pozitia constanta a premierului a fost cea de amanare a anticipatelor. Motivul: cursa contra cronometru pentru indeplinirea la termen a angajamentelor asumate de Romania in vederea integrarii in UE. Personal, am considerat tocmai aceasta atitudine ca fiind cea logica; iar decizia demisionarii in scopul declansarii anticipatelor, o greseala. Asadar, faimoasa “razgandire” dupa “irevocabila demisie” mi s-a parut o fericita revenire la pozitia initiala, corecta. Se evita astfel o uriasa pierdere de timp, poate un scor electoral sub asteptari, cu siguranta o impovaratoare ramanere in urma. Dar ceea ce m-a surprins tocmai atunci a fost schimbarea de atitudine a presedintelui, care parea sa renunte la anticipate chiar in clipa cand d-l Tariceanu se declarase favorabil lor. “Razgandirea” prezidentiala n-a durat nici ea decat pana in momentul cand premierul si-a anuntat “razgandirea razgandirii” (reafirmarea pozitiei initiale). Nimeni n-a comentat intre timp si inconsecventele prezidentiale (sau, mai pe sleau, tactica hartuirii). Jocul acesta e primejdios nu numai pentru guvern, caruia i se stirbeste prestigiul si i se fragilizeaza prestatia, cat si pentru presedintele insusi. Dansul isi erodeaza singur popularitatea si increderea de care se bucurase. De ce d-l Traian Basescu vrea cu tot dinadinsul sa repete greselile pe care le comisese pe vremea guvernarii CDR? Atributiile unui sef de stat democratic nu pot fi identice cu cele, tot atat de importante, ale unui comandant de nava. Ele raspund unor cerinte total diferite.
Mai nou, o spun cu amaraciune, in fiecare saptamana presedintele ne serveste alta tinta de atac impotriva d-lui Tariceanu. Nici nu se mai poate tine pasul! Iata, recent, au aparut ca din senin acele “grupuri de interese” care ar determina deciziile premierului. Declaratii neinsotite de dovezile concrete ale acelor influente si de continutul lor! O cina luata impreuna cu Dinu Patriciu, intr-un local public, nu este o dovada. As fi foarte dispusa, in schimb, sa dau crezare informatiilor vehiculate daca furnizorul lor, SRI, ar fi fost restructurat si conducerea institutiei (d-l Radu Timofte si adjunctii lui) ar fi fost inlocuita cu oameni mai tineri ale caror cutume profesionale s-au eliberat de povara comunismului. Dar asa... Am remarcat faptul ca SRI e singura institutie care s-a bucurat constant de aprecierile presedintelui Basescu.
In concluzie, aceasta pripita intoleranta venind, cum am aratat, din toate partile - presedinte, lideri politici si de opinie, ziaristi - la numai sapte luni de guvernare (vadit eficienta in cele mai importante domenii) nu poate avea la baza decat ascunse manevre politice la unii, obscure interese de putere la altii. Jocul acesta risca sa arunce din nou poporul in confuzie, deznadejde si spaima, dupa doar cateva luni de speranta renascuta, sporind sansele celor care, ani la rand, au patronat coruptia si injustitia.
Putina mila, va rog.

P.S. Abia acum, gratie revistei 22, am aflat ca s-a stins din viata Sanda Stolojan. Disparitia ei neasteptata o resimt ca pe o mare pierdere.
Cunoscuta ca o luptatoare pentru drepturile omului la Paris, Sanda Stolojan a fost mult mai mult decat atat. Fiinta discreta, sensibila si meditativa, Sanda Stolojan era dotata cu un deosebit talent literar, calitate dovedita de jurnalele pe care le-a lasat in urma si de excelentele traduceri din Emil Cioran.
Sper ca i se va acorda locul cuvenit in istoria culturii si a literelor romanesti.
Dumnezeu sa-i binecuvanteze sufletul!

(Titlul apartine redactiei)