Audiovizualul sub lupa

Ce? Cine? Cat? Cum? Unde?

Consiliul National al Audiovizualului (CNA) este, potrivit legii, “garantul interesului public in domeniul comunicarii audiovizuale”. Misiunea sa este sa asigure respectarea exprimarii diferitelor opinii, pluralismul surselor de informare, libera concurenta in audiovizual, protejarea limbii si culturii nationale, echilibrul dintre serviciile nationale si locale de radio-TV, protejarea minorilor, apararea demnitatii umane si transparenta media audiovizuale. Consiliul elibereaza licente audiovizuale, are competente in domeniul publicitatii, teleshopping-ului si emisiunilor electorale. CNA aplica Legea audiovizualului, dar emite si decizii proprii. Cand constata incalcari ale acestora, adreseaza somatii publice sau aplica amenzi. Desi a aparut in 1992, institutia nu si-a facut simtita prezenta prin sanctiuni decat din 1998.

Jurnalisti, actori si ingineri

CNA e constituit din 11 membri numiti la propunerea Presedintiei (2), Guvernului (3), Camerei Deputatilor (3) si Senatului (3), pe o perioada de 6 ani. Deciziile se iau in sedintele Consiliului cu minimum 6 voturi. Membrii CNA sunt: presedintele Ralu Filip (n. 1959), de profesie avocat, a lucrat dupa 1990 ca jurnalist in presa scrisa si audiovizual. Vicepresedintele Attila Gàspàrik (n. 1965) a fost actor, scenarist si apoi reporter la Radiodifuziunea Romana. Serban Pretor (n. 1950), inginer radiotehnist, fost profesor la Academia “Stefan Gheorghiu”, lucreaza la CNA de la infiintarea institutiei, in 1992. Mircea Sorin Moldovan (n. 1936), actor si regizor, a fost consilier parlamentar pentru arta, cultura si mass-media. Rasvan Popescu (n. 1962), de formatie inginer geolog, autor de romane si scenarii de film, a lucrat din 1990 in presa scrisa, radio si televiziune si a fost secretar de stat si purtator de  cuvant al Guvernului si presedintelui. Gabriela Stoica (n. 1949), cercetator, traducator si profesor de franceza, a colaborat la diferite publicatii si a fost consilier parlamentar si consilier al primului ministru. Radu Teodorel (n. 1952), de profesie inginer electronist, a lucrat la CNA din 1992, mai intai ca expert tehnic si apoi la Directia Licente Autorizari. Cristina Trepcea (n. 1968), absolventa de Politehnica, stiinte politice si psihologie, a lucrat ca reporter si editor in presa scrisa si televiziune. Grigore Zanc (n. 1940), profesor universitar de filozofie, a fost prefect de Cluj, ministru al Culturii pentru cateva luni si senator PSD (2000-2004). Decanul de varsta, Emanuel Valeriu (n. 1925), a lucrat mai bine de 50 de ani in Radiodifuziunea si Televiziunea Romana. Dan Grigore (n. 1943) e pianist de talie internationala si profesor de muzica.

Bugetul CNA pe anul 2005 a fost de 70 de miliarde de lei vechi. Personalul institutiei este de 165 de angajati, dintre care 16 se ocupa cu monitorizarea programelor de radio si televiziune si sunt salariati dupa grila functionarilor publici, iar 24 sunt inspectori in judete.

Consiliul isi are sediul pe Bd. Libertatii nr. 14, sector 5, in aceeasi cladire cu Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si Autoritatea pentru Reglementare in Domeniul Comunicatiilor.

Pentru orice reclamatie sau sesizare, cetatenii se pot adresa CNA direct prin telefon la 021/305.53.56 sau e-mail [email protected].

As cenzura, da’ n-am voie!

Toata lumea stie ca CNA e cainele de paza al sistemului audiovizual romanesc. Caine foarte zelos, dar care mai calca si in strachini, zice lumea. Cum se fac si cum se desfac lucrurile la CNA a incercat sa ne explice presedintele Ralu Filip.

Monitorizare la recidivisti

“Principala noastra atributie este monitorizarea continutului programelor audiovizuale: in ce masura acest continut respecta legea audiovizuala si deciziile Consiliului.” Pentru a fundamenta orice hotarare a CNA e nevoie de argumentele furnizate de Directia de Monitorizare. Aici se realizeaza grosul activitatii institutiei. Un sistem informatic foarte performant inregistreaza 10 posturi de radio si 20 de canale de televiziune, pe care monitorii le verifica selectiv. Sunt alese programele cu acoperire nationala si care au audienta. Dan Lucian Liciu, directorul Directiei de Monitorizare, explica faptul ca audienta nu e un criteriu absolut. Se mai merge si dupa “antecedente”: emisiunii ca Big Brother, Ciao Drawin sau Dan Diaconescu in direct, cunoscute pentru ca fac probleme, nu sunt ocolite. Unele canale sunt monitorizate sistematic, altele din cand in cand, in functie de obiectivele pe care le fixeaza membrii Consiliului - incadrarea filmelor, durata publicitatii, pluralismul politic - sau de reclamatiile primite. Acestea “acuza vulgaritatea, durata publicitatii, nerespectarea unor reguli”, spune Ralu Filip. “Cele mai multe se leaga de protectia copiilor. Avem foarte multe nemultumiri si la desene animate.”

Cum se procedeaza? Monitorii, in general ingineri, sociologi sau juristi, se asaza in fata calculatorului, isi pun pe urechi si incep sa urmareasca un post de radio sau televiziune printr-un soft special. Sunt opt ore pe zi, dar uneori se sta peste program, se mai vine si sambata. E mult de munca si, mai rau, nu se sfarseste niciodata: televiziunile emit, aparatura inregistreaza, reclamatiile curg. “Sunt oameni care s-au luptat sa ajunga aici si n-au rezistat”, spune Dan Liciu. “Nu suntem platiti sa ne uitam la televizor, cum au mai scris ziarele. E mult mai mult decat atat, e o slujba care te macina.” Uneori e amuzant, dar monitorii “rascolesc prin gunoaie si ceea ce gasesc nu e intotdeauna placut la vedere si frumos mirositor”.

La Directia de Monitorizare, angajatii urmaresc daca radiodifuzorii respecta legile si reglementarile referitoare la protectia copiilor (de la semnele de avertizare corespunzatoare categoriilor de varsta, pana la protejarea minorului ca subiect al unei emisiuni), informarea corecta si echilibrul politic (faimoasa regula a celor trei parti: autoritatea publica centrala, majoritatea parlamentara si opozitia dispun de cate o treime din timpul total al emisiunilor politice), publicitatea si teleshopping-ul. Se intocmesc apoi rapoarte pe baza carora membrii CNA-ului iau decizii.

Jos cenzura!

In ceea ce priveste calitatea emisiunilor, CNA poate emite doar recomandari. Radiodifuzorii nu pot fi sanctionati pentru lipsa de profesionalism sau pentru programe proaste. Asta e treaba publicului. “Eu cred ca e mai bine ca CNA nu se ocupa de calitate”, spune Ralu Filip, “pentru ca ar trebui sa fie un fel de juriu artistic, ceea ce ar implica o mare doza de subiectivitate si, practic, imposibilitatea de a verifica daca o decizie este corecta sau nu. Daca am da note pentru prestatia artistica, ar fi cenzura”.

Consiliul e de multe ori acuzat de cenzura. “CNA nu cenzureaza nu pentru ca nu vrea. N-are cum sa cenzureze”, afirma insa Ralu Filip. “Noi nu oprim emisiuni sau nu formulam obiectii la emisiuni care nu au fost difuzate. Asta e actul de cenzura, sa intervii inainte. Noi ne uitam la ce se difuzeaza si, daca vedem ca nu se respecta anumite reguli, solicitam intrarea in legalitate. Nu dam sfaturi, nu cenzuram. E o notiune des folosita in , dar putini au proprietatea termenului.”

“Exact ca Inchizitia ati inchis OTV/ Urmeaza Atomic, MTV, Prima sau ProTV.” Asa suna doua versuri din melodia Jos cenzura de la Parazitii. Presedintele CNA considera ca era normal ca retragerea licentei audiovizuale pentru OTV sa fie interpretata ca un act de cenzura. “Ganditi-va ca am pornit de la cele doua ore de program stabilite de Nicolae Ceausescu si am dat in satisfactia libertatii. 12 ani nu inseamna o perioada lunga, si cineva vine si retrage o licenta. Indiferent daca am avut dreptate sau nu, pentru public decizia era inacceptabila. Din punctul meu de vedere, am facut un lucru foarte bun si curajos. Am procedat corect si, daca as mai fi pus din nou in acea situatie, cred ca as reactiona la fel.”

Nemultumiri

Pentru publicul larg, deciziile CNA nu par intotdeauna justificate; alteori, cazurile sanctionate par nesemnificative. De fiecare data e invocat numele “vinovatului”: Ralu Filip. “Nu exista decizii individuale in CNA”, spune acesta. “Ca sa iei o decizie, legea spune ca sunt necesare minimum sase voturi. De multe ori, numarul acesta nu s-a implinit. Unii cred ca CNA e pasiv sau ca se ocupa cu lucruri marunte in loc sa se ocupe cu cele mari. Acesta este sistemul, eu cred ca este corect. E un fel de miniparlament si fiecare aici se lupta pentru ideile lui, parerile lui, cu argumentele necesare.”

Alte voci acuza ineficienta Consiliului, care nu sanctioneaza cazuri grave. “La anumite reactii din presa, sfaturi de tipul «de ce nu ma uit la nu stiu ce emisiune» sau «de ce nu fac nu stiu ce lucru», as fi preferat ca autorii sa fi cunoscut legea si deciziile, sa stie ce poate sa faca Consiliul si ce nu. Nu putem sa facem tot ce vrem. Ceea ce e bine.”

In fine, voci din partea opiniei publice au acuzat influente politice in cadrul CNA in momentul in care membrii Consiliului au amendat doua posturi de radio pentru ca supra-expuneau in stiri actuala putere. “Am dat somatie si apoi am dat amenda la posturile de radio publice si Europa FM pentru ca nu au respectat 6 luni la rand regula celor trei treimi si exprimarea egala”, explica Ralu Filip. “S-au suparat foarte multi din cauza asta, pentru ca noi trebuia sa dovedim acum ca lucrurile s-au schimbat radical in presa si amenda a aratat ca nu e asa. Si atunci, desigur ca eu mi-am aratat pesedismul din mine, desi sanctiunea a fost unanima.”

Cum e in UE

Organisme de reglementare a audiovizualului exista in majoritatea tarilor europene, dar modul de actiune difera. In nordul continentului predomina un model mai liberal: sunt stabilite cateva linii directoare si sunt sanctionate doar derapajele majore. Catre sudul Europei, normele devin mai rigide, reglementarile sunt mai stricte si in aer pluteste un iz de cenzura. se situeaza undeva intre aceste doua extreme, apropiindu-se destul de mult de modelul francez.

Conseil Supérieur de l’Audiovisuel (CSA), echivalentul CNA in Franta, functioneaza din 1989 si e condus de 9 consilieri. Acestia nu au voie sa detina o alta functie sau sa desfasoare orice alta activitate profesionala si trebuie sa respecte un cod deontologic intern. Spre deosebire de institutia romaneasca, CSA ii numeste pe presedintii televiziunilor si radiourilor publice, exprima puncte de vedere in legatura cu proiecte de legi si organizeaza campaniile electorale radiotelevizate. CSA este obligat prin lege sa vegheze la calitatea programelor si dispune de o mare putere de recomandare in domeniul eticii audiovizuale.

In Marea Britanie, Ofcom (Office of Communications) are responsabilitati in domeniul televiziunii, radioului si telecomunicatiilor. Deciziile se iau in unanimitate in cadrul unui colegiu, iar opiniile minoritare nu sunt facute publice. Principiile de baza ale institutiei vorbesc despre interventia cat mai redusa in functionarea audiovizualului britanic, dupa consultarea cu toti actorii importanti.

IOANA AVADANEI, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent

Sa fim optimisti

Cum apreciati activitatea CNA?

CNA este o institutie obligatorie. Utila, folositoare, dar, inainte de toate, obligatorie. CNA are rolul de arbitru al interesului public si de autoritate de reglementare in spatiul public al audiovizualului. Ceea ce poate starni discutii este definirea interesului public si modul in care CNA il interpreteaza.

Daca isi face sau nu-si face datoria? Sa ne uitam un pic. Una din atributiile sale este de a elibera licentele de emisie pentru radiodifuzori. In ultimii trei ani a fost foarte harnic din acest punct de vedere si aproape a epuizat tot spectrul de frecvente hertziene existent. Ca o fi bine, ca n-o fi bine, nu stiu.

Mai mult decat atat, CNA a devenit mult mai transparent in ultimii ani. Lucrul pe care l-am reprosat noi CNA-ului este faptul ca a stat oarecum la distanta fata de radiodifuzori. Procesul de consultare prin care se ajunge la anumite decizii nu este suficient de activ, consideram noi. Personal, cred ca o consultare prealabila activa si sincera ar aduce CNA mai aproape de comunitatea audioviziala si l-ar face un fel de organism intern, si nu un arbitru din exterior. In esenta, eu cred ca CNA isi face datoria. In anumite puncte cred ca si-o face cu exces de zel.

Au existat acuzatii la adresa CNA in legatura cu sanctiunile aplicate posturilor Actualitati si Europa FM pentru nerespectarea regulii celor trei treimi.

Acea regula a celor trei treimi a fost adoptata sub presiunea unor rapoarte de monitorizare care demonstrau o excesiva expunere a partidului de guvernamant. Inainte de adoptarea ei, argumentul celor care supraexpuneau guvernul Nastase si partidul de guvernamant, in speta PSD, era ca acestia sunt generatorii de stiri si, in mod normal si profesional, dai stiri cu cei care fac stirea. Atunci argumentul parea artificios. Acesta este si argumentul celor care astazi nu respecta regula celor trei treimi. Este greu sa-ti imaginezi ca, in momentul in care ai multe mesaje venind din zona guvernamentala, cineva are obligatia de a biciui opozitia parlamentara sa produca un numar egal de stiri. Acelea nu mai sunt stiri, sunt doar umplutura la gramaj ca sa-ti iasa minutele. Intr-o lume ideala acea reglementare n-ar fi trebuit sa existe. La momentul aprobarii regulii, situatia era departe de a fi ideala, presa era departe de a fi credibila si ii este greu acum sa se justifice cu argumente de credibilitate in momentul in care supraexpune actualul guvern, desi circumstantele intr-un fel o justifica.

Credeti ca CNA se pierde in maruntisuri?

Uneori da, si asta tine nu neaparat de functionarea institutiei, ci de ceea ce membrii CNA considera relevant sau nu. Oricare dintre membrii CNA poate sa vina cu o idee oricat de fantezista, oricat de importanta sau oricat de minora. Daca reuseste sa acumuleze o majoritate de voturi in jurul acelei idei, ea este considerata a fi punctul de vedere al Consiliului. CNA a avut interventii pe care noi, la vremea respectiva, le-am considerat ca fiind dincolo de mandatul sau, ca de exemplu sanctionarea spoturilor publicitare la o anumita marca de margarina care “promovau obiceiuri alimentare nesanatoase”.

Sunt insa probleme extrem de importante unde CNA ar putea sa joace. Intreaga Europa se pregateste pentru transferul la televiziunea digitala, unele tari in 2008 si altele in 2012. Exista si un al treilea fel de tari, precum , care nici nu viseaza la televiziunea digitala. Sunt o multime de probleme care se cer discutate in aceasta privinta. Cineva trebuie sa aiba initiativa. Am inteles ca, in urma cu doua luni, au inceput aceste discutii. Este ingrozitor de tarziu. Cine se ocupa de aceasta chestiune? In zona aceasta de strategii inalte ar putea CNA sa-si gaseasca un loc pe care nu i l-ar putea contesta nimeni.

I se mai reproseaza CNA-ului ca nu sanctioneaza slaba calitate a programelor.

Din pacate, sau din fericire, bunul-gust si comportamentul deontologic nu fac obiectul CNA-ului. Programele pot sa fie oricat de proaste, nu este treaba CNA-ului. CNA are insa o alta sarcina pe care, din pacate, nu si-o poate indeplini tehnic, si anume sa se asigure ca programele difuzate sunt in conformitate cu grila de programe pe care s-a castigat licenta. Aici ar fi un camp mare in care CNA ar avea de lucru.

SERBAN HUIDU, realizator PrimaTV

Nu-mi convin multe lucruri!

Activitatea CNA-ului a fost, cel putin in ultimii ani, o lupta permanenta pentru a demonstra cate ceva: unele lucruri interesante, bune si necesare, altele condamnabile si mai putin necesare.

Ce nu-mi convine? Nu-mi convin multe lucruri. In primul rand ca CNA-ul nu trateaza intotdeauna cu aceleasi masuri contravenienti diferiti. De exemplu, Tradati in dragoste sau Din dragoste. Pentru una s-au gasit solutii de pedepsire, pentru cealalta nu. Faptul ca CNA-ul nu asculta niciodata asa cum ar trebui parerile celor implicati atunci cand ia o decizie. Un exemplu clar este obligarea retelelor de radio sa faca programe locale. Este corect sa facem programe locale, nu este corect insa sa ni se spuna cate minute trebuie facute si in ce orase trebuie facute. Faptul ca se iau decizii si se organizeaza cat de cat activitatea audiovizuala nu este un lucru rau. Dar cred ca ar trebui ca CNA-ul sa fie mult mai deschis si mult mai cooperant cu cei pe care-i “pastoreste”.

Cred ca sunt foarte putini oameni cu adevarat profesionisti intr-ale televiziunii si radioului in CNA. Asta e o problema foarte mare. Ar trebui ca viitorul CNA sa tina mai mult cont de parerea specialistilor si a oamenilor de profesie. Acum, slava domnului!, la 16 ani de la revolutie, exista oameni care au lucrat destul in cele doua medii, care ar putea sa judece altfel, mult mai obiectiv si mult mai apropiat de adevar, lucrurile.

Atunci cand am avut ceva de impartit cu CNA, noi am spus exact de ce si cum si am incercat sa facem publice aceste tensiuni. Pentru ca, de foarte multe ori, lumea nu cunoaste decat ceea ce CNA-ul vrea sa spuna. Ar trebui sa se afle si punctul celalalt de vedere. In afara de noi, nimeni nu si-a exprimat clar un punct de vedere, si asta mi se pare grav. N-as putea sa spun ca sunt un contestatar 100% a tot ceea ce inseamna CNA in . Dar ceea ce am avut de spus am spus-o raspicat.

 La sedinta

 Consiliul National al Audiovizualului se intalneste de doua ori pe saptamana. Cei 11 membri stau comod in spatele unei mese semicirculare. Vizavi de ei stau “acuzatii”: reprezentantii posturilor de radio sau televiziune chemati sa li se ceara socoteala. In spate, la dreapta - secretara, doi-trei consilieri si responsabilul cu tehnica, la stanga - presa.

Marti 13 decembrie, sedinta incepe cu o problema de actualitate: dezvaluirea identitatii victimei unei agresiuni sexuale. Consiliul voteaza cu seriozitate, unanim, amendarea unei decizii, si apoi se trece la ordinea de zi: durata publicitatii la televiziuni. Discutia capata un ton mai relaxat. Fiecare dintre membri isi da cu parerea si mai povesteste cate ceva din experienta personala. Telefoanele mobile suna frecvent. Dan Grigore si Emanuel Valeriu isi spun anecdote. Cristina Trepcea le povesteste colegilor despre premiile cutare. Si discutia despre publicitate avanseaza, se studiaza rapoarte de monitorizare, se voteaza amenzi, secretara scrie procese verbale. “Pana acum, va rog sa observati, am adus cu monitorizarea asta 75 de milioane la buget”, remarca mandru Attila Gàspàrik. Apar si alte probleme in discutie. Ralu Filip aminteste de un film de David Lynch care a fost difuzat in timpul zilei. “Blue Velvet. Da, da, porno!”, asigura Dan Grigore. Presedintele face reprosuri severe celor de la monitorizare, licente sau juridic, si traseaza sarcini: “Sa monitorizati emisiunile-concurs interactive saptamana viitoare!”.

Intra in discutie cazul infractorului Grozea de la Scoala Centrala si reprosurile facute de organizatiile media postului Antena 1. Conversatia capata un ton de seminar de deontologia mass-media la o facultate de jurnalism. Sunt invocate principii etice, se enunta consideratii generale asupra surselor ziaristilor si nu se ajunge la nici o concluzie. CNA nu are nimic de comentat.

Peste avizele de retransmisie se trece repede, cateva probleme sunt amanate pe saptamana urmatoare. Situatia radiourilor locale e amintita fugitiv. Reprezentantii unei televiziuni din Baia Mare sunt trasi de urechi pentru remarce sovine si discriminatorii. Si, dupa trei ore, sedinta se incheie.

Amenzi de 5 miliarde si jumatate

 CNA aduce in fiecare an la bugetul de stat cateva miliarde de lei din amenzi. In 2005, a aplicat peste 80 de amenzi. Clientii favoriti ai Consiliului au fost in acest an OTV si Prima TV. Televiziunea lui Dan Diaconescu are de platit 15 amenzi totalizand un miliard si jumatate de lei vechi, dintre care 500 de milioane numai pentru afirmatiile calomnioase si jignitoare facute de Corneliu Vadim Tudor si Gigi Becali. Postul Prima TV a fost taxat de CNA cu peste un miliard de lei vechi, dintre care 550 de milioane numai pentru emisiunea Tradati in dragoste.

Orice sanctiune poate fi contestata in justitie, asa ca CNA are pe rol in prezent peste 40 de procese, dintre care 15 numai cu OTV. Pana acum insa, consiliul nu a pierdut decat un singur proces.

Grupaj realizat de Maria Bercea