Capul lui Daniel Morar

Acesta este trofeul pe care Victor Ponta il pune pe masa clasei politice din Romania. Este trofeul cu care se instaleaza in pozitia de lider absolut in propriul partid si de contracandidat de temut pentru oricare alt politician, inclusiv Crin Antonescu. "Pisicul", "maimutoiul" tine in mana tava cu pretiosul trofeu.

Ca au existat si pierderi colaterale, de tipul acceptarii Codrutei Kovesi, nici macar nu mai conteaza. Ele sunt numai de imagine. De orgoliu. Inconveniente de discurs. Dar niciodata Codruta Kovesi, procuror flexibil, care stia sa dispara in momentele cheie, sa gireze NUP-uri convenabile, sa mai spele cate un dosar complicat, nu a fost inamicul public numarul unu. La fel cum e acum o pierdere colaterala pentru Victor Ponta, a fost si un inamic colateral, de rangul doi, pentru clasa politica.

Durerea a fost la DNA. Daniel Morar, poate cu erorile lui, poate cu excesele lui, poate cu inflexibilitatea lui de personaj clasic, desuet in societatea de astazi, a fost nomina odiosa. El a dat chip teribil si urlet agonic cosmarurilor politicienilor corupti. Monica Macovei povestea ca psihologul care l-a evaluat inainte de desemnarea in functie, in 2005, l-a comparat cu o muratura: acru si tare.

Muratura Morar a imbolnavit de ulcer clasa politica din Romania, transpartinic, fara discriminari, uimitor pentru tari cu mult mai bine cotate din UE. A lovit in toate directiile fara mila, a fost amenintat, insultat, ridiculizat, dar n-a cedat. Iar sub conducerea lui, DNA a devenit cea mai puternica institutie anticoruptie din Romania. Prea puternica, prea scapata de sub control. Anihilarea lui Daniel Morar a devenit asadar principala tinta a politicenilor romani de toate culorile, iar Victor Ponta le pune capul mult ravnit pe tava. Si implicit capul anticoruptiei.

Sigur, dosare se vor face in continuare, pentru ca avem nevoie de un MCV pozitiv. Iar aderarea la Schengen a devenit, prin decizia CSAT, obiectiv national. Dar cu masura, pana la un anumit nivel, cu moderatie, cu bun simt. Nu ca pana acum, necontrolat, agresiv, fara limite, fara menajmente. Sa nu se mai intample ca vreun premier sa ajunga dupa gratii sau vreun mare primar al puterii sa se prabuseasca intr- o zi.

Dar, nu-i asa, tot e mai bine decat deloc, cum ar fi facut procurorul sef al DNA numit de ministrul lui Voiculescu? Sa fim realisti, ca principiali e desuet.

Si stiti care e cea mai mare tristete? Capul pus pe tava aurita a lui Victor Ponta n-a fost taiat de el. A fost retezat de cel care a castigat alegeri si a evitat suspendari garantand ca DNA nu va deveni in veci o institutie calduta, cel care a garantant ca nu va negocia nicicand justitia. Traian Basescu i-a retezat capul lui Daniel Morar. Doliul e al idealistilor.

Eu va invit in salonul realpolitik, unde capul de pe tava poarta numele de compromis rational pentru deblocarea situatiei. Ambasada SUA si a Marii Britanii au salutat deja propunerile pentru conducerile Parchetelor, subliniind ca procedura trebuie sa continue rapid. UE nu a comentat, deocamdata, dar nu mi se pare imposibila o eleganta reevaluare realista a notiunii de transparenta.

Lupul cel rau a primit o lovitura grea, urmeaza probabil si altele, mai grele, idealistii sunt putini, procente neglijabile, s-a nascut un nou lider de forta, pactul functioneaza, marginea imperiului poate fi salvata in conditii decente. Nici nu cred ca si-a dat cineva seama ca in strada Zambaccian a pocnit un dop de sampanie.

Probabil mai mult nu se poate, cel putin in acest moment, in aceasta lume, deci sa fim multumiti ca nu e mai rau. Daca putem.

Articol publicat si pe site-ul ziare.com.