Pe aceeași temă
Ai vrut, n-ai vrut, zilele acestea ai fost obligat de toate canalele mass-media din lume sa asisti la spectacolul marii conferinte de la Copenhaga dedicata mediului, problemelor sale samd. Sa pierdem cat mai putin timp cu comentarii tema ineficientei si ipocriziei elitelor ce propovaduiesc un lucru si in exact aceasi clipa practica altul (1200 de limuzine, 140 de avioane private si toate costurile logistice aferente vor genera mai mult dioxid de carbon si poluare in cele cateva zile ale conferintei decat o tara intreaga intr-un an). Sa privim deci in zonele mai putin expuse publicului, acolo unde este in plina derulare la aceasta ora, un scandal ce va marca lumea stiintifica si viata publica pentru decenii. Ce vom desoperi este socant: edificul pe care este grefat tabloul vivant Copenhaga, incepe sa se fisureze si sa se clatine. Insusi pilonul de rezistenta al acestui mare complex de interese ideologice, politice si economice care este doctrina incalzirii globale generate de om, este sub atac.
Asa cum stim, edificiul se bazeaza pe doua teze cheie: (1) ca incalzirea globala contemporana nu este un mit ci este un fapt stiintinfic dovedit ca real si anormal in comparatie cu alte epoci istorice si (2) ca aceasta incalzire globala este generata de om - un fapt dovedit stiintific si acesta. Or, exact aceste doua propozitii esentialmente stiintifice sunt in acest moment puse sub semnul intrebarii de un incident unic in analele stiintei. Ne aflam practic in centrul unui scadal care are toate sansele sa fie scandalul stiintific al secolului. Sa vedem pe scurt despre ce este vorba pentru ca prinsi cu alegerile si alte incidente tangente, nu am putut sa stam conectati la evenimente. Si este pacat, pentru ca merita.
Un haker misterios
Scandalul se invarteste in jurul Centrului de Cercetări Climatice (CRU) al Universităţii East Anglia. Luna trecuta un haker misterios a patruns in sistemul universitatii si a descarcat o cantitate imensa (aproximativ derularea a 10 ani) de emailuri şi documente. La scurt timp, ele au fost postate pe un server din Rusia. Din acel moment, lucrurile au explodat. Ca sa intelegem mai bine semnificatia incidentului sa spunem doua lucruri (1) CRU este unul dintre cele mai importante si influente centre din lume dedicate analizei incalzirii globale iar datele si concluziile sale au stat la baza unei bune parti a literaturii de gen, justificand in acelasi timp o multime de pozitii politice si publice relative la problematica in cauza. (2) Intre autorii emailurilor se afla persoane de o importanta cruciala în promovarea discursului despre încălzirea globală, cum ar fi profesorul Phil Jones, membru de vaza al Grupului Interguvernamental de Experţi privind Schimbarile Climatice al ONU. Persoanele implicate sunt aşadar autorităţi in domeniu iar CRU o placa turnanta in reteaua intelectuala si politica ce promoveaza alarmismul climatic.
In momentul in care vestea arhivei aflate pe serverul rus s-a raspandit pe internet, mii de interesati au plonjat in rascolirea ei. Si de aici lucrurile incep sa devina cu adevarat interesante. Ceea ce au descoprerit a aruncat in aer aproape instantaneu blogosfera. In mai putin de cateva ore devenise evident ca materialele expuse contineau posibilele dovezi ale uneia dintre cele mai mari fraude intelectuale din stiinta contemporana. Scadalul a capatat rapid un nume, „Climategate”, in rezonanta cu celebrul „Watergate”. Ca sa ne facem o idee despre dimensiuni, sa spunem ca la ora actuala chestiunea are dedicate mii de pagini de internet iar pe motoarele precum Google, termenul „Climatgate” depăşeşte în numari de cautari insusi clasicul termen, „Global Warming”- incalzire globala . Ce contin deci materialele in cauza?
Masluiri stupefiante
În primul rand, citind emailurile expuse, descoperim izbitorul spectacol al unui grup de climatologi de varf ce încearcă in mod sistematic să manipuleze bazele de date legate de fluctuatiile temperaturii globale. Ii vedem de pilda îngrijoraţi de faptul că temperatura globală nu a crescut în ultimul deceniu, dar şi de faptul că nu îşi pot explica acest fenomen. Solutia: eforturi de a ascunde realitatea revelata de date. Alte discuţii vizează cum pot sa fie camuflate situaţiile de încălzire globala din trecutul istoric al omenirii, situatii ce nu pot fi asociate cu creşteri semnificative de bioxid de carbon. Solutia: datele respective sunt fie facute uitate, fie sunt manipulate.
Nu speculam. Raportam ce reiese din corespondenta in cauza. Nume recunoscute precum Michael Mann sau Phil Jones sunt surprinsi afirmănd textual că au modificat date pentru a masca rezultate incomode. Iata de pilda o referinta la rezultatele care arătau, cotrar tezelor sustinute public de acesti autori, nu o incalzire globala ci mai degrabă o răcire a temperaturii în ultimul deceniu: „Tocmai am terminat trucul de a adăuga la temperatura reală...”, spune profesorul Phil Jones într-un e-mail. Este, intr-adevar, bulversant. Sa nu uitam un lucru: În tot acest timp, aceşti profesori spuneau politicienilor si publicului ca încălzirea globală este un pericol iminent si atacau pe cei ce aveau rezerve cu privire la afirmatiile lor. De multe ori mergeau pana la a-i califica pe acesti „sceptici” drept impostori sau vanduti. Asa cum stim, s-a mers si mai departe. Cei ce aveau rezerve cu privire la doctrina incalzirii globale au ajuns, urmand aceasta logica, sa fie asemuiti cu negationistii Holocaustului, cerandu-se un tratament similar pentru ambele categorii!
Conspiratii impotriva altor oameni de stiinta
În aceste emailuri descoperim o metoda sinistra. Vedem cum aceeaşi oameni pe de o parte îşi acuză oponenţi că nu sunt publicaţi în reviste respectabile si pe de alta parte cum ei înşişi manevreaza in culise ca să le blocheze publicatiile. Lucrurile merg chiar si mai departe: descoperim un complot prin care se incearca explicit izolarea si decredibilizarea revistelor care găzduiesc opiniile contrare („să convingem colegii să nu mai trimită articole la Climate Research” se spune intr-un e-mail). Sa repetam: constatam nu numai blocarea exprimarii opiniilor contrare încălzirii globale în publicatiile controlate de alarmisti dar obliterarea si decredibilizarea pe orice cai a oricarei publicatii care ar accepta punctul de vedere stiintific alternativ. „Il vom marginaliza chiar dacă asta înseamnă să redefinim ce este procesul de evaluare academica”, afirmă profesorul Jones, referindu-se la un cercetator ce nu era de acord cu tezele alarmiste.
Asadar nu este nicio supriza pentru cititorii materialelor puse la dispozitie de hakerul misterios, ca machiavelicii profesori de la CRU vorbesc despre climatologi care sunt „de încredere” şi de cei care nu trebuie să aibă acces la date întrucât nu sunt „predictibili”. Îi vedem catalogând nominal şi organizaţional pe cercetatorii cu vederi opuse, precum şi vorbind de tactici de decredibilizare a lor folosindu-se pe ascuns de bloguri si de comunităţile online. Pe scurt, o conduita odioasa pentru un om de stiinta. De ce toate acestea? Evident ca sa poata spune publicului si politicienilor ceea i-am auzit repetand pana la satietate. Anume ca toti oamenii de stiinta „seriosi”, care publica in reviste „serioase”, sustin teza incalzirii globale. Numai nebunii sau cei platiti se mai pot indoi.
Distrugerea si limitarea acceslui la bazele de date
In trecut, ori de cate ori i-a fost solicitat accesul la seriile statistice privind temperaturile istorice, Phil Jones afirma că datele s-au pierdut. Cele aduse la lumina de hakerul anonim, ne releva altceva. Un efort deliberat de a tine datele departe de ochii publicului. Nu este nevoie sa spunem ca ceea ce au facut oamenii de stiinta de la East Anglia este incalificabil. Acesta practica este împotriva spiritului metodei ştiinţifice, bazat exact pe transparenta si verificabilitate.
Lucrurile apar si mai bizare cand realizam ca cercetatorii CRU au incalcat si legile in vigoare privind accesul liber la informaţie, având în vedere că vorbim de proiecte finanţate din bani publici. Sarbanda nu se opreste aici. Am mentionat deja că apare clar ca blocuri masive date au fost modificate. Datele brute insa, datele primare care au fost calibrate si ajustate pentru a produce seriile statistice finale, nu s-au mai pastrat nici ele. Deci este imposibil de determinat acum ce a fost fabricat si ce nu.
Se intelege acum de ce refuzau de ani de zile, sub varii pretexte, să lase accesul liber publicului si celorlalti cercetatori interesati. Interesant este faptul ca uneori pretextul era invocarea drepturilor de proprietate intelectuală, deşi cercetarile in cauza erau finanţate din fonduri publice. Dar cine din afara avea timp sa verifice fiecare set de date si originile finantatii sale! Ironia ironiilor este ca normele interne ale CRU trambitau transparenta: „Nu spuneţi nimănui că în CRU există un document intern privind libera circulaţie a informaţiei”, spune profesorul Jones la un moment dat unui coleg.
In sfarsit, materialele puse la dispozitia publicului pe hacker arata lucruri incredibile nu numai despre conduita acestor oameni de stiinta transformati in agenti de influenta machiavelici sau despre datele falsificate de ei. Socul cel mai mare l-au avut expertii in programare cand au constanatat starea in care se afla programul folosit de CRU pentru procesarea datelor. Din notele facute de chiar specialistii CRE, reiese ca erorile, improvizatiile si peticelile acumulate in timp i-au adus in starea in care admiteau ei insisi, in comunicarile lor interne, ca habar nu au ce fac.
Ce a urmat
Retaua alarmista, cercetatorii, mass media, ONG-uri etc, s-a facut initial ca nu stiu despre ce e vorba in speranta ca valul va trece si lucrurile vor reveni la normal. Dar presiunea a crescut. Si creste de trei saptamani de la zi la zi. Dimensiunile cutremurului ce are loc in acest moment in comunitatea alarmista este greu de suprtaestimat. Anchete sunt in derulare la CRU. De acolo se intind in alte centre similare. Exista deja o lista de alte universitati suspecte. Suspiciunile de malversatii similare se extind dincolo de universitati. Chiar si la ONU, dupa doua spatamani de negari, chestiunea s-a impus. Urmeaza si acolo o ancheta. Marile publicatii si canale de stiri preiau treptat tema. Oamenii politici cer stoparea oricaror initiative pana cand baza stiintifica a ideologiei alarmiste nu se clarifica. Confuzia este imensa. Socul este imens.
Sute, poate mii de cercetari se bazeaza pe bazele de date de la CRU. Care, iata, se dovedesc masluite. Cine mai poate face ordine in haos? Cate alte baze de data au fost manipulate similar? Cum putem sti? Deja s-a dovedit dupa mai utin de o saptamna ca seriile statistice din Noua Zeelanda au fost masluite. Serii intregi din alte centre trebuie recalculate de la zero. Anchete penale sunt in pregatire. Interplari parlamentare si comisii sunt la ordinea zilei. Sa repetam, dimenisunile cutremurului ce are loc in acest moment in comunitatea climatologilor sunt greu de exagerat.
Ce ar mai fi de spus?
Evident, acest scandal nu infirma complet posibilitatea încălzirii globale şi nu oblitereaza posibila validitate a multor studii în jurul acestei teorii. Dar ideea consensului stiintific in jurul alarmismului climateric este spulberata. In plus, cum putem sti acum ce este studiu „serios” si ce nu, in acest domeniu?! In fata stau ani bun de eforturi. Lucrurile trebuie luate de la la zero. Fara politica, fara isterie, fara manipulari, fara vedetisme si propaganda mass-media, fara premii Nobel si Oscaruri, fara spectacole de sunet si lumina tip Copenhaga.
Sa ne gadim la toate acestea cand contemplam raportarea in mass media a evenimentlor de la Copenhaga. Sa ne intrebam intre altle si de ce nu auzim mai mult despre Climategate. Iar daca ne indoim de veridicitatea relatarii de mai sus avem o solutie simpla: Printr-o simpla cautare google putem lamuri daca nu cumva ce se intampla in spatele reflectoarelor indreptate spre Copenhaga nu este cumva mai semnificativ decat ceea ce se intampla in lumina acestora.